Divizare …

Entry for March 30, 2009

(scris prin decembrie ….)

Într-un fel ciudat, când sunt acasă nu duc dorul oraşului, iar când sunt în oraş nu vreau sa merg acasă. Încet, încet ma divid în doua celule distincte, identice dar cu vieţi complet separate. Da, e un pas înainte, nu mai sunt euglena verde, am trecut chiar şi de stadiul de parameci.

Femeia din oraş e mondena si moderna, tine volanul cu o mana sigura, cu cealalta se tine de telefon si de barbatul de la capatul celalalt. Si el e in trafic, in alt colt de Bucuresti, tine de volan cu o mana si mai sigura decat a ei. Amandoi asculta acelasi post de radio, semn ca au preferinte comune. Petrec cateva ore pe zi impreuna, intre intalniri importante cu furnizori sau clienti. Vorbesc de copii, de ei, de dragoste. Isi fac complimente reciproc. Se alinta. Seara se despart – tot la telefon – si merg fiecare pe la casele lui.

Femeia de acasa e femeie de interior. Ceva intre plapand si rezistent. Usor de ranit dar mai greu de omorat. Poate parea comoda dar nu e. Emana caldura, dar cateodata nu stii de unde s-o iei. Pare pierduta intr-o nestiuta reverie … Iar daca te-ai obisnuit cu ea, o sa incepi sa crezi ca ti se cuvine atata atentie. Are hobbiuri multe si discuta lejer pe orice subiect. N-o vezi iesind in jungla de claxoane, afise, panouri publicitare, masini si gunoaie, mai ales umane, Si mai ales n-o vezi descurcandu-se acolo.

Si uite asa, orasul asta m-a taiat in doua, ma tem ca pe vecie ….

Entry for March 27, 2009 Patroni cu Maybach

Melteni cu Maybach*

Pacat de masina asta frumoasa – gandesc de cate ori trec pe langa ea. Apartine noul meu patron si e parcata in stanga intrarii in cladirea din centrul Bucurestiului unde ne-au mutat de curand. Un acvariu de sticla, unde nu se poate respira ( nu exista aer), n-avem intimitate; la vara va fi cald si nasol. Dupa cateva ore petrecute aici, creierul se lichefiaza si refuza sa mai execute orisice comanda. Am inceput sa certam intre noi. Nu suntem nici unul fericiti dar cui ii pasa. „E criza, la naiba, fiti bucurosi ca aveti un loc de munca!”

In acvariu urcam cu 4 lifturi dispuse in pereche de-a dreapta si de-a stanga scarii principale. Dimineata si seara e imbulzeala mare, fireste (ca sa citez un clasic in viata). Intr-o zi, in timp ce ascensorul s-a oprit la toate etajele cladirii pana am ajuns la destinatie, un necunsocut mi-a povestit ca dimineata lifturile din partea dreapta se inchid „publicului larg” pentru ca se asteapta venirea patronului. Proprietarul masinii aceleia frumoase. Am iesit indignata din lift si am povestit tuturor cu un fel de neincredere. Chiar asa ??? – ma intrebam in gand sau cu voce tare dupa caz. Ieri mi s-a si intamplat. Am stat la coada la lift, 15 minute, pentru ca mergea un lift din 4. Doua erau blocate pentru venirea patronului; unul era stricat. Data viitoare e posibil sa urcam pe scari. Oricum face bine la sanatate. NU?

Pacat ca masina aia frumoasa n-are si ea un cuvant de spus cand o cumpara cineva. Poate am vedea mai putini melteni cu Maybach prin oras.

*Ar trebui sa scriu o incheiere la „Sex and the city” dar nu pot sa ma abtin sa nu postez ceva despre … noul specimen aparut in ultimii 10 ani: meltenii cu Maybach

Entry for March 18, 2009 Sex and the city no.4

„de când am citit „NU”, Ionescu (Eugen, acela, scriitoru’, la ala se referea) mi-a dat dreptu’ sa dau muie*”

Întorcându-ma la „Sexul şi oraşul”, verbalizam mult şi facem cam puţin şi cam prost. Domnul care mi-a „dat” citatu’ din deschiderea postului susţinea sus şi tare ca dacă l-a citit pe Ionesco, şi mai ales „NU” de acelaşi autor, acu’ are dreptu’ sa dea muie, cel puţin verbal. Dar tot el credea ca domnul acela vestit, Coelho e un mega autor, iar faptul ca eu am negat aceasta supoziţie, afirmaţie, i-a dat ocazia sa-şi folosească acel drept obţinut chipurile de la Eugen Ionescu. Adică mi-a dat muie. Verbal, bineînţeles. Pentru ca Ionesco dădea şi da drepturi de a da muie. Right ….. Cu ce se mai ocupa şi scriitorii ăştia morţi, pe bune acuma, zău asa ……………

In consecinţă, sexul a devenit un fel de pedeapsa publica, una rapida, moderna şi contemporana. O chestie care trebuie sa te murdărească, sa te ruşineze, sa te facă sa te simţi prost. O treaba care tre’ sa te doară.

Ciudat. Eu îmi aminteam altfel sexul. Inclusiv cel oral.

*muie – în dicţionare are sensul de gura, fleanca, iar expresia „a duce cu muia” înseamnă a amăgi, a înşela.

Entry for March 16, 2009 Sex and the city no.3

In pat, calitatea nu creste neapărat o data cu trecerea anilor. Deşi, pe la începuturi ma aşteptam ca experienţa sa adauge acolo, nuanţe, înţelegere, tandreţe, răbdare, tehnici, etc. Ma aşteptam ca, pana se strica aparatul, performanta sa fie pe trend ascendent. In real life însă, se prea poate ca fricile de la 20+ sa fie înlocuite cu complexele de la 30+ sau cu comoditatea de la 40+. De 50+ nu ştiu ce sa zic ca n-am încercat. Deşi fetelor/femeilor li s-a dus vestea ca-s prea pudibunde sa faci treaba adevă’ cu ele, ca tre’ sa depui munca de convingere ca sa se întoarcă de pe o parte pe alta, poţi avea surpriza sa întâlneşti bărbaţi care n-au trecut în viata lor de poziţia misionarului. Sa te vad cum le explici … Ori, la extrema cealaltă, unii care au văzut prea multe filme porno, în comparaţie cu practica pe „teren” şi care cred ca dacă te învârt ca pe un tirbuşon, sau ca pe sticla-n tirbuşon, o sa urci treptele fericirii cât ai zice …… poc.

Care-i concluzia – ca tot am fost întrebată? Cumva ca nu-s mulţumită de viata mea sexuala? Nu. Concluzia e ca, pentru a avea calitate în orice – chiar şi în pat – nu contează vârsta, nici măcar atât de mult de experienţa ci altele, mult mai „grele”: sensibilitate, respect, atenţie, un pic de altruism.

Entry for March 16, 2009 Sex and the city no.2

„Sa te f_t!”

Romanii fac diferenţe clare intre sex, dragoste şi f_tai. Adică una-i una şi nu-i alta, ma-ntelegi. Nu pot coexista în acelaşi timp şi în acelaşi pat. Ti se explica asta de la vârste destul de fragede ca sa-ntelegi ca nu-i rost de ceva tenderness după şi sa nu-l plictiseşti cumva cu cereri d-astea; faptul ca aţi făcut schimb de ceva năduşeli nu-ţi da dreptul sa speri, Doamne fereşte! la o continuare. De când mi-am început viata sexuala, n-am înţeles totuşi când anume se face dragoste; cu celelalte doua categorii m-am lămurit, sunt cele mai cerute. In ultima mea excursie la Paris am discutat subiectul asta cu unii de pe acolo; încetăţeniţi în marele oraş de foarte mult timp. Ei mi-au zis pe un ton cam dezaprobator, ca pe acolo nu se mai vorbeşte (şi nu se face) de muuultisor asa. Cică franţuzii ăştia au renunţat la partea cu „f_taiul” şi cu „doar sex” pentru ca îşi respecta viata intima şi sentimentele, emoţiile. Cu alte cuvinte cauta dragostea pana şi în pat … Acu, nu zic, or mai fi rămas câţiva de prăsilă cu care sa practici sporturi din astea, am însă o vaga bănuială ca multi dintre ei se trag de pe aici, din părţile noastre balcanice. Cat am stat la Paris m-am distanţat sufleteşte de tehnica asta de separaţie; ba chiar am privit-o prin şi cu ochii lor: ca fiind expresia unei mentalităţi cam brute şi lipsite de educaţie şi rafinament. Mi-a trecut urgent cum ajuns în ţară. Aici tot fetele noastre-s cele mai bengoase: „baaa, femei ca-n România nu mai găseşti, ba!” iar bărbaţii tot mai cred ca a lor e a’ mai mare. Acuma nah, ce sa le zici? Ca ai mai văzut altele şi prin alte părţi … la fel?

Fiecare se lauda cu ce poate şi după propriul sistem de valori. Daca toată viata n-ai privit decât în jos crezând ca-ntre picioare sta tot centrul Universului … ei bine, n-o sa înţelegi nimic nici acum, citind aceasta postare.