Intotdeauna exista o cale

Ieri, de ziua mea, un prieten pe care nu l-am vazut de mult mi-a urat ‘molima usoara’. A fost urarea care m-a facut sa rid cel mai mult. Ce vremuri traim! Molima usoara! Tot felul de scene din filme vechi cu si despre ciuma bubonica imi vin in minte, case care au usile si ferestrele blocate ca oamenii sa nu poata iesi afara, autoritati care fug de responsabilitati la propriu si la figurat, imi vin scene din astea in minte si imi vine sa rid. Nu rid de ei, stramosii nostri care au fost decimati de molime, rid de noi, avansatii, civilizatii… Cum sa ni se intimple ‘noua’ asa ceva?

Anyway… Va urez si eu molima usoara si vesela, de la inceputul acestei… scrieri. (Sigur, ati putea sa ma acuzati ca nu iau in serios tragedia zecilor de mii de victime ale pandemiei, sau puteti sa luati ce am scris ca pe o gluma sarcastica. Mda, traim vremi in care simt nevoia sa explic asa ceva.)

Doamneee, ca de mult n-am mai scris. Si cite s-au schimbat de cind n-am mai scris. Nicusor Dan e primarul capitalei… De Nicusor Dan am auzit prima data prin

Ce vremuri! Lupta pentru Bucuresti parea in 2009 pierduta, desi Nicusor Dan, prin Asociatia Salvati Bucurestiul deja cistigase citeva procese impotriva primariei. In niste grupuri bucurestene foarte restrinse inca, era deja faimos, dar publicul larg habar n-avea de existenta lui. Cind am auzit prima data de procesele impotriva primariei am fost uimita. Adica… chiar se pot cistiga procese impotriva primariei Bucurestiului? Exista o cale prin care caracatita aceasta mafioto-politico-nesimtita se poate opri?

Incredibil pentru mine la acea vreme, avind inca mentalitatea de victima tipic romaneasca (victima sistemului, a vremurilor, a mafiei, a vecinilor, a parcarilor, a traficului si de ce nu, a vremii cind toride, cind prea reci), citiva oameni, poate vreo 2-3 duzini la inceput, CREDEAU CA POT OPRI CARACATITA. Cum frate, ma intrebam la inceput, cred ei ca pot opri nenorocirea asta? Cum o sa-l opresti pe nenea Mafiozu, sau pe nenea Cu Pile La Primarie, care voia sa demoleze simbata noaptea o proprietate istorica pe Kiseleff, pe care o cumparase el si pe locul caruia credea ca e mai avantajos sa traga 2-3 blocusoare? (pe aia au si demolat-o). Cum sa opresti demolarile de weekend, cind nu se putea face nimic ca sa le stopezi? Cum o sa facem asta, tinind cont ca o parte a populatiei isi spunea, cu voce tare sau nu, ca ar fi facut la fel? Evident, imi doream ca ei sa poata opri totul, sa poata schimba totul dar parca era asa, de domeniul SF sa reusesti asa ceva. Iar Nicusor Dan era un ‘alien’ care reusea asta: sa puna bete in roate caracatitei.

Am fost si pe la citeva sedinte de consiliu cu oamenii aceia care incercau sa salveze Bucurestiul. Si l-am vazut pe ND in actiune cu consilierii primarie. Ah, consilierii primariei… doamne ce specimene erau alese ca si consilieri o data. Ce soc am avut cind i-am vazut… da, soc dupa soc. Asa am trait in Romania, in soc dupa soc. Incapabila sa ma adaptez la realitate. Privind in urma, habar n-am ce era in capul meu. Traiam intr-un vis? De ce eram atit de socata de realitate? Societatea romaneasca de dupa revolutie era rezultatul a zeci de ani de abuzuri plus mentalitatea comunistoida, plus cele 8-10 crize economice care s-au tinut lant in primii 15 ani de dupa revolutie. Deci, consilierii… unii, niste mediocri grobieni, cu o educatie de pospai, cine a votat asa ceva? Noi, Bucurestenii, evident. Noi cu al nostru: ne pisam pe el de vot, oricum nu schimbam nimic. Pina nu ne-a cuprins disperarea si nu am inceput sa credem vrind-nevrind ca trebuie si ca puteam schimba lucrurile, am avut tot primari si consilieri corupti, analfabeti, idioti. De Viorel Lis va mai aduceti aminte? Primari care n-au facut nimic cu anii. In orasul asta, in tara asta s-a votat in batjocura timp de 31 de ani de zile. Sa stiti ca partidele stiu asta. Analistii politici, unii consilieri. De fapt, de asta ND reusea sa cistige procesele cu primaria: se batea cu niste idioti care probabil puteau fi infrinti de mult daca am fi avut mai multa incredere in noi.

Asa ca am stat o vreme pe linga acei oameni care voiau sa salveze Bucurestiul, aparent parasutati de pe alta planeta. De pe planeta pe care Lucrurile Se Pot Schimba Cu Perseverenta Si Vointa. Am invatat de la acei oameni care incercau sa opreasca distrugerea patrimoniului construit bucurestean ca totusi, avem legi, legile ele n-ar fi asa rele si culmea, chiar primaria le incalca. Primaria insasi incalca legile. Primarii incalcau legile. Domnul acela, Opescu, va mai amintiti de el? Marele Oprescu? Care, din pacate, nu s-a putut multumi sa fie doar medic si sa ia doar spagi la spital, mari spagi, nu mici, deoarece ca director de spital care negociezi contracte pentru tot felul de chestii ai, intr-un sistem corupt, posibilitatea sa si faci bani din asa ceva; domnul Oprescu era unul care incalca legile. Ce tare era domnul Oprescu odata, va mai amintiti? BTW, domnul Oprescu a pierdut nu stiu cite procese cu Asociatia Salvati Bucurestiul. Domnul Oprescu este la inchisoare acum, asa cred.

Eu, ca si multi dintre voi, credeam pe vremea aceea ca lucrurile nu se vor mai schimba niciodata in Romania. ‘Nu ne mai facem bine’… celebra tinguiala romaneasca. Am aflat ca avem legi si ca primaria poate fi obligata prin apel la justitie sa aplice legile. Am aflat ca primaria face ce vrea pentru ca nu exista SUFICIENTI oameni care inteleg cum functioneaza o administratie locala.

Am cunoscut multi oameni deosebiti atunci, cu unii pastrez legatura pina azi. Prin intermediul lor am aflat cit de adinca e, totusi, drama Bucurestiului, orasul meu adoptiv, si de ce acest oras pe care il iubim-urim ne chinuie atit de mult. Am invatat multe despre cit a fost de mutilat in ultimii, ce sa zic?, 100 de ani, si cit arbitrare sau proaste au fost unele decizii urbanistice. Am aflat cit de adinca e tragedia acelor blocuri negre de pe Magheru de exemplu, si am inteles intr-un final de ce n-au fost demolate. A ramas pentru totdeauna cu mine interventia unui domn intr-o intilnire la GDS care reamintea tuturor printr-o alocutiune foarte emotionala despre nenorocirile retrocedarilor. Nenorocirile retrocedarilor nefacute de deplin care au inceput cu confiscarile comunistilor… cu ingineria sociala de tip comunist. Am o prietena care si-a recuperat 80% dintr-o casa construita de stramosii ei intr-o zona foarte buna a Bucurestiului, pentru ca in ceilalti 20% (un apartament) locuia o securista. Asta e un caz din zecile de mii probabil… Bucurestiul care are o austostrada care trece prin fata teatrului national dar n-are o sosea de centura ca lumea… Bucurestiul care de abia zilele trecute incerca timid sa inaugureze un tren care leaga Gara de Nord (care arata TERIBIL) cu aeroportul Otopeni.

Sint recunoscatoare ca am intilnit toti acei oameni incepind de prin 2009. De la ei am invatat ca o lupta se duce pas cu pas si ca victoriile mici, minuscule chiar, conteaza. De la Nicusor Dan putem invata nu numai ca uite, poti ajunge primar chiar si daca nu esti de la PSD sau PNL. Putem invata ca sa crezi in ceva si sa lupti pentru ceva, pentru un tel poate mai mare ca tine, poate schimba nu numai un oras, poate schimba o tara. USR, un partid pe val la ora asta in Romania s-a coagulat initial tot in jurul lui Nicusor Dan. Nicusor Dan, cu procesele lui cu primariile, atent la detalii, insistent si consecvent, si care uite, i-a facut pe toti cu creierul lui de matematician si cu rabdarea unui melc.

Am invatat de la ei, dar n-am invatat destul. De fapt, n-am invatat sa am incredere in mine, sa am incredere ca eu pot schimba lucrurile in bine. Cind situatia s-a inrautatit la Romania Libera am plecat de acolo si nu m-am intors nici cind am fost chemata. Am luat totul personal si am pus la suflet, alta celebra vorba romaneasca. Sapte ani mai tirziu plecam din Romania, abandon total. Consideram ca, in Romania, totul se rateaza, eu am sa ratez tot, daca mai stau, oricum am ratat tot. De fapt, abordarea asta emotionala a lucrurilor ne strica pe noi, romanii. Cacaturi sint peste tot, mai trebuie sa le si maturi si sa nu le bagi in seama.

Sint multe de invatat de la Nicusor Dan, dar cel mai important lucru pe care trebuie sa-l invatam este sa avem incredere in noi, sa avem incredere ca SE POATE. CA PUTEM. CA INTOTDEAUNA EXISTA O CALE.