tot aud povestea asta cu ”era mai bine înainte, era mai bine înainte, oamenii erau altfel, mai de calitate”. Sînt de acord. Din cîte am citit, în 1947 erau cîteva sute, poate cîteva mii de comuniști în România. Cred că exagerez cu cîteva mii, dar hai să fie, de la mine. Atît. Cîteva mii. Care au fost desemnați de un tratat internațional, semnat în miijlocul unui război odios, să conducă o națiune de cîteva milioane. 15-16 milioane? Cîți am fost atunci? Cîteva milioane de oameni închiși în menghina comunistă. Nicio scăpare. Toate granițele – țări comuniste. Poate, doritorii, eventual, doar să sară peste Marea Neagră, în Turcia sau Grecia, care era și ea să deraieze.
Așa că au strivit elitele, cîteva zeci de mii de oameni, omorîndu-i, luîndu-le averile și trimițîndu-i la închisoare. Totuși trebuiau să lucreze cu cineva. Două, trei mii de comuniști nu puteau să întrețină o țară întreagă. Ei, oricum, voiau să conducă, să fure, să spolieze. Nu să muncească. Coada satului nu s-a făcut activist de partid ca să muncească, să fim bineînțeleși. Altcineva trebuia să muncească. Și să refacă țara după război. S-o reclădească. Au fost nevoiți să permită pînă la urmă unor oameni de calitate să lucreze în instituțiile lor, între ei, cu ei. Aveau nevoie de ingineri, agronomi, tehnicieni, profesori, doctori, actori, regizori, oameni calificați. Asta la început, pînă nu s-au ales apele. În 43 de ani însă… au avut timp să-și creeze o ”clasă” numai a lor.
Pînă în 1990 au avut însă timp să strîngă suficiente scursuri, lichele și jigodii în partid, să-și înfigă toate rubedeniile pînă la al șaptelea neam peste tot, să se umple toți de impresii despre ei (vezi ”marile familii” care ne conduc azi) și n-au mai avut nevoie de oameni de calitate. Ba au făcut tot posibilul să se scape de ei în ultimii 24 de ani. Oamenii de calitate ori au plecat de mult, ori fac foamea pe salarii de mizerie, ori fac compromisuri umilitoare, ori trăiesc cu frica zilei de mîine. Cei mai mulți s-au pierdut și au fost uitați. Ce s-a ridicat din generația de 40 de ani, reprezentată din păcate de Ponta, e un segment îngrozitor. Ceilalți… vai de capul lor.
*
Da. Era mai bine. Oamenii erau altfel. Atunci. În sensul ăsta era mai bine. Acum e jale, da. Tristețe mare, urît, urîciune, inflație de prostie, agresivitate, ură, rahat. Da, exact așa. Comparativ, comunismul, reprezentat fiind doar de cîțiva indivizi identificabili, a scos – după ce s-a instalat – lucruri bune din marea masă. Făcătura asta de capitalism a scos ce-i mai prost din oameni. Ne-au păcălit și nu vrem să recunoaștem asta. Nu aducîndu-ne făcătura de capitalism ci prostindu-ne că mîine va fi mai bine. ”Dormi liniștit”. Cît cinism în reclama lui SOV! Cît cinism!! Noi am dormit liniștiți, tot sperînd și strîngînd din dinți și marile familii comuniste care au pus mîna pe putere după 90 ne-au vîndut. Familiile comuniste din care fac parte Năstase, Ponta, Puiu Popoviciu, pițiponcul Iri Columbeanu etcetera. Nu mai e nevoie în noua societate de oameni de calitate ci de oameni ieftini, bătuți în cap, care să-i voteze pe ei care deja sînt ieftini, oameni care să nu comenteze și să execute. Nu contează pentru ei cum trăim noi, n-au niciun interes să ne facă nouă un bine, să educe masele, ba mă pot gîndi că intenționat nu le educă. O masă critică și educată s-ar ridica iritată și ar întreba guvernul cîți bani s-au pierdut în economie prin dezapezirea asta dezastruoasă? Cum e posibil ca directorul ROMATSA să fie director tot la ROMATSA dar în alt departament. Cum se poate ca după 24 de ani să fi identificat 4 torționari hodorogiți și încă din ăia superminori.
NU SE POATE. BINEÎNEȚELES. Ca să nu-i ntrebe nimeni ”de ce”, trebuie să umple țara cu proști, nu cu deștepți.
Ei au trăit o viață de 7 stele și copii lor vor trăi la fel.
Noi n-am trăit și nu vom trăi bine aici prea curînd.
Pînă nu vom înțelege cu adevărat ce s-a-ntîmplat, pînă nu ne vom privi cu obiectivitate și nu vom face ceva să îndreptăm lucrurile.
LATER EDIT: era mai bine, oamenii erau mai altfel – ȚIN SĂ PRECIZEZ. E vorba despre cum erau oamenii mai demult – tot aud asta și din familia mea și de la prieteni – și cum sînt oamenii acum. Acum îi vedem, ne vedem cu toții da. Nu mă refer la condițiile inumane de trai, la foamete, frig, lipsa libertăților. Mă refer la oameni, tot aud că OAMENII ERAU ALTFEL, și am vrut să fac această precizare, clarificare, că da, oamenii erau altfel, și există și explicații pentru asta.
verzi și uscate s.r.l. 