Londra si chiriasii ei


(Inainte sa incep, am o intrebare, nu cumva aveti aceeasi senzatie ca si mine ca zilele blogging-ului au cam trecut si ca vlogging-ul e mult mai interesant? cine mai sta sa mai citeasca articole asa lungi, fie ele insotite si de poze?)

scriu acest articol mai mult pentru cei care n-au fost niciodata in UK, sau au fost doar intr-un weekend, in cine stie ce hotel misto din centru. mai mult pentru cei care de acum incolo planuiesc sa se mute in Franta sau in UK (in America presupun ca e cu totul alta poveste). cei care sint deja aici sau au fost pe aici au observat si experimentat pe propria piele ce o sa va povestesc in rindurile urmatoare.

IMG_3598

O masa minuscula dupa asteptarile romanesti, dar pe care cumva incap farfuriile, tacimurile, doua sfesnice, pahare samd. nu incap insa coatele si manierele de prost gust. pur si simplu la o masa asa mica n-ai loc sa te dai rotund. 

Imediat dupa 1989 in Romania au aparut citeva noi teme si dorinte in vietile oamenilor. De pilda, dorinta de a avea o casa neaparat mare, cu multe camere si multe bai, daca se poate cite o baie pentru fiecare camera, dotata cu tot ce e mai nou si mai modern de pe piata. cu aer conditionat, centrala (mai nou), televizor in fiecare camera samd. o casa care intr-un fel seamana cu un hotel, si cred ca nu e intimplatoare comparatia asta: hotelurile si motelurile sint primele ‘locuinte’ pe care le-am vazut ‘afara’. stiti modelul, nu cred ca trebuie sa va explic la nesfirsit. a inchiria ceva sau a locui intr-o casa sau intr-un apartament cu altii era si este cumva o umilinta, n-ai reusit in viata daca nu-ti permiti sa faci un credit cit de mic pentru o casa cit mai mare. cam asta este una din imaginile neaos romanesti ale succesului.

IMG_3605

un birou minuscul pe care sint ingramadite o gramada pasiuni reale, nu de nimicuri sau si mai rau, de doctorate false, carti legate in piele pe care nu le citeste nimeni si pixuri pompoase de mii de lei.

cu imaginile astea in cap nu ma indoiesc ca multi romani au avut un fel de soc cind s-au mutat in UK in cautarea unei vieti mai bune (care sa-i duca inspre casa aceea mare, cu multe camere, bai si televizoare).

englezii de rind, comparabili cu majoritatea romanilor, locuiau in camere mici, in case mici, mai multi intr-o casa. inca locuiesc asa. unii poate nu-si cumpara o casa a lor toata viata, desi au resurse sa calatoreasca prin toata lumea, de exemplu. e o alta ierarhie a valorilor. la Londra se inchiriaza camere de sute de ani, nu de azi de ieri, si nu de cind ne mutam noi prin UK. am gasit pe internet articole in jurnale scoase de universitati de prin Cambridge despre chiriasii de la 1500, link aici. unul ca Shakespeare, (1564– d. 1616), care avea o casa in Stratford upon Avon, si o familie tot acolo, probabil a trait toata viata adulta, mai ales cit a fost activ profesional, in vreo camera, maxim doua inchiriate cine stie pe unde in centrul Londrei. ca si azi, ma indoiesc ca acele camere aveau prea multe mobile. un pat, o masa, un scaun, un scrin, o perna, o patura, o farfurie, o cana, un cutit si-o furculita, eventual si o lingura si cam atit. va pare cunoscut modelul? mie da. cred ca toti cei ce inchiriaza o camera in Anglia cunosc acest model. nici piesele de teatru de pe vremea lui Shakespeare nu aveau multe ‘mobile’, mult decor, se stie asta azi, in schimb se pare ca actorii aveau costume de foarte buna calitate. Shakespeare descria realitatea inconjuratoare si concepea spectacolele in aceeasi maniera eficienta, englezeasca. cerea publicului deshis, in prologuri, sa-si imagineze multe chestii, o smecherie foarte inteligenta. in fine, nu teatrul s ubiectul de azi.

deci, camere mici, usor de intretinut, usor de incalzit!, (la ei ‘iarna’ tine din noiembrie pina in mai, citeodata iunie, si, desi n-au geruri crincene ca la noi e suficient de frig atitea luni incit sa-ti doresti sa te incalzesti cumva), mobila putina dar care tinea sute de ani, (se transmitea din generatie in generatie nu traiau ei sute de ani :)) ), haine putine dar de foarte buna calitate. pentru ca, nu-i asa, descoperi imediat ce ajungi in Anglia ca aici lumea te judeca dupa cum te prezinti. (prima impresie e fatala sau salutara dupa caz.) eficienta si durabilitate. si calitate.

IMG_3641

Lavoarul elegant din colt, cu tot cu piesele acelea furmoase din portelan, se mai gasea si in Romania, in casele vechi, pe la sfirsitul mileniului trecut. Desi nu se poate deduce asta din poza, toate mobilele sint mici, inguste, facute pentru un dormitor foarte mic.

casele construite la Londra dupa 1900 au camere ceva mai mari dar nu la inaltimea asteptarilor romanilor. casele pentru oamenii de rind nu aveau baie in casa, nici la ei si nici macar la Londra, si o sa fiti surprinsi sa aflati ca toaleta a fost pe afara pina foarte, foarte tirziu. englezii au inceput sa construiasca case cu toaleta in casa dupa primul razboi mondial iar primele role de hirtie igienica s-au pus in vinzare pe la 1928. dar am avazut recent intr-un film englezesc toaleta afara si-n anii 70, deci… nu sintem chiar asa in urma. doar cu vreo 50 de ani… :))

poate merita observat ca marea parte a igienizarii Romaniei au facut-o comunistii, surprinzator, da. se pare ca dictatura ne-a ordonat cumva si ne-a obligat sa invatam sa fim mai curati. postcomunismul ne-a adus o distrugere si mai accentuata a trecutului si ambitia unor case mari, cu bai linga fiecare camera, case imposibil de intretinut dintr-un venit normal, in general cu o arhitectura oribila si fara valoare si care nu stiu ce utilitate isi vor gasi in curind, in afara de a fi inchiriate cu camera, intr-un viitor ipotetic in care Romania va fi atit de prospera incit lumea intreaga va vrea sa se mute aici. visele astea diforme si neconforme cu realitatea cred ca sint si ele o mostenire comunista, cind toti am inceput sa fim atinsi de demonul grandomaniei, nu numai ceasusescu cu casa poporului. deh, framintarile din timpul schimbarii si reasezarii unei societati.

IMG_3616

casa pe care am vazut-o ieri, la vestita adresa Baker Street 221b, care este azi muzeul Sherlock Holmes, este un exemplu perfect pentru aceste observatii. camerele erau ca marime ceva la nivelul unui apartament confort 2 sau 3, ceva inimaginabil pentru tinerii din Romania de azi. aveau seminee originale, de pe la 1850, mici si ele, mult mai mici de cum va par in fotografie. asta insemna ca focul se putea intretine si camera sa putea incalzi cu foarte putini carbuni, principala resursa folosita pentru incalzire pe vremea aceea. camerele sint atit de mici si de izolate (cladirea e intr-un sir de cladiri) incit se simte pina si caldura a doua luminari. cine traieste in Anglia stie ca sa urci un etaj intr-o casa englezeasca, din camerele de mincat si de stat inspre dormitoare, inseamna o diferenta sesizabila de 2-3 grade Celsius, foarte utila iarna. mobila de pe la 1800 se poate folosi si azi pentru ca a fost facute sa tina generatii. in societatea consumerista din prezent ‘lucrurile’ in care ne investim timpul si citeodata sanatatea sint facute sa dureze un sezon, doua, trei. n-ai cum sa acumulezi avere intr-o astfel de societate. marile averi, cele adevarate, se mostenesc, (si se inmultesc), cum se mosteneste si o casa sanatoasa si o mobila de calitate. daca o generatie face un efort sa construiasca o casa, o face din piatra si in asa fel incit generatia urmatoare nu mai trebuie sa faca efortul asta. civilizatia occidentala a gindit asa sute de ani si-n Franta, si-n Italia, si-n Spania, si-n Anglia. romanii au gindit la fel? ce i-a facut pe romani sa-si faca in special case din lemn si paianta, si nu din piatra, cind piatra avem destula in Romania? englezii nu au piatra si uite ca au descoperit caramida, ce-i drept mai plictisitoare si mai urita, dar mai durabila. …

ferestrele sint mari, ca sa permita luminii sa intre in casa. asta insemna economie la luminari, nu numai estetica, desi ferestrele astea numite frantuzesti sint si foarte frumoase. tavanele sint joase, tot pentru economie. in toata cladirea nu exista spatii de prisos, totul este folosit la maxim. exista o toaleta in pod, (dar va spun din nou, asa ceva in casa aveau doar oamenii bogati), dar si niste ‘toalete’ portabile, asa numitele la noi țucaluri, niste olițe pentru oameni mari, daca a avut cineva asa ceva in copilarie pe la bunici. birourile sint incarcate de carti si de instrumente stiintifice: termometre, barometre, microscoape, harti, machete, ierbare etc. timpul lor liber era folosit pentru studiu sau pentru ‘entertainment’ de calitate. in sensul asta cred ca oamenii de pe la 1800 si cei dinaintea lor chiar, ne erau net superiori. pentru ei ‘distractia’ insemana intotdeauna un mini concert live, multi, mai multi ca noi, stiau sa cinte la un instrument si din gura, si mai toate tinerele femei care veneau dintr-o familie cu cit de cit un venit acolo nu erau considerate ‘accomplished’ daca nu cintau la pian sau la harpa, dansau sau brodau. distractia insemna dans, poezie, pictura, cititul si analizatul poemelor si romanelor la moda si citeodata jocuri elaborate de carti nu neaparat pe bani. pentru noi distractia inseamna a te transforma intr-o leguma in fata televizorului. ei voiau sa-si creasca mintea cu orice pret, noi vrem sa ne-o adormim ca sa nu mai fim nelinistiti de golul vietii moderne.

IMG_3632

casele moderne sint facute dupa aceleasi principii, plus baia in casa. casele englezesti, chiar si cele moderne, n-au zece wc-uri in casa, de aia auziti povesti cu 10 oameni la coada la baie. daca exista o toaleta pe nivel e mult. deobicei e doar o baie in toata casa si atit. camerele nu sint foarte mari, bucataria si dinningul fiind poate cele mai mari incaperi din casa. cind inchiriezi cu camera primesti si ai foarte putine, dar cumva intelegi foarte repede ca ai tot ce ai nevoie. e ceva ce NU intelegi cit traiesti in Romania. Romania e inca o tara saraca in care se practica excesul si risipa. foarte paguboasa combinatie.

casele din Londra sint facute din piatra sau caramida, sau mai nou prefabricate. s-a trecut pe aceste materiale de constructie mai ales dupa marele incendiu al Londrei din 1666, care a durat 4 zile, de duminica 2 septembrie pina miercuri 5 septembrie 1666.  tocmais e implinesc 350 de ani de atunci. Din scrierile timpului se intelege ca inca de pe vremea aceea exista o lege care interzicea constructiile din lemn si paianta, tocmai pentru prevenirea unui incendiu de proportii, legi care nu au fost respectate. eh, se pare ca dupa acest incendiu, pe aici, ca si prin toata Anglia s-a construit majoritar din materiale durabile si intr-un fel care rezista pina azi. asta spune ceva despre intarirea institutiilor lor: primarii, prefecturi, politie, pompieri, spitale, scoli etc, ceva ce noi am inceput sa facem timid, doar in ultimii 10-15 ani.

cel putin asa a fost pina acum vreo 30 de ani. trendul actual si aici este sa construiesti din materiale moderne, otel si sticla, tot felul de cladiri aiurite sau ‘originale’ care ma indoiesc ca vor tine pina secolul urmator. e o arhiectura de consum care se practica la nivel mondial si care eu banuiesc ca e foarte trecatoare. (in acest context, Dubaiul e un oras artificial caruia nu-i vad nici un viitor. n-are nicio sursa de apa potabila in apropiere, nu are niciun trecut, e facut tot din arhitectura care da, te lasa cu gura cascata dar n-are cum sa tina 500 de ani, un oras care n-are cum sa aibe vreun viitor.)

IMG_3500

orasul de piatra versus orasul de sticla

13509022_10153730381903379_667139993297682430_n

asa ca, atunci cind ajungeti la Londra si va inchiriati o camera atit de mica incit va e rusine sa povestiti prietenilor cum traiti pe aici, sinteti doar un chirias normal al Londrei. asteptarile au fost gresite si imaginea voastra despre vest este bazata pe filme cu duci, printi si regine care intr-adevar aveau resedinte impresionante dar care in toate timpurile au fost poate mai putin de 1% din populatie. in realitate, oamenii normali, milioane de oameni au trait asa inaintea voastra, sute de ani, si milioane traiesc si acum. nu e nimic de rusine, ba dimpotriva, abia acum aveti sansa sa va dezvoltati calitati reale, sufletesti, aptitudini reale si utile si sa nu va mai sprijiniti in fals si-n trecator, in ceea ce va puteti cumpara azi de la mall ca sa  sa aveti ce arunca miine. acum vad si eu ca nu-mi trebuie dulapurile de haine de acasa si-mi vine sa mai arunc si parte din ce am pe aici. acum ma gindesc citi ani si cit timp am investit in nimicuri, toale si alte prostii, care nu-mi folosesc nici mie, nici altora. acum ma gindesc ca un apartament normal de 2-3 camere in Bucuresti e OK, doar asteptarile noastre nu sint OK si ne mai fac sa ne simtim si neimpliniti  si nefericiti pe deasupra. nu va mai simtiti umiliti de pomana, nici daca stati 2 intr-o camera si 7 intr-o casa la Londra. simtiti-va mindri ca ati putut pleca de acasa, v-ati putut smulge dintr-un fals comfort si va puteti incerca puterile intr-o tara in care concurenta e mare si reala dar si recompensele pot fi mai mult decit interesante.

IMG_3291

spre ogoirea mindriei romanesti ranite de toate comparatiile cu ce e la vest de noi, va marturisesc ca, spre dezamagirea mea, mie mi se pare ca englezii se afla intr-o perioada a lor cind merg inapoi, nu inainte, in timp ce noi am inghitit o parte mare din distanta ce se afla intre noi si vest in anii 90. ceva lectii vor invata romanii din locuitul aici, chiar daca nu vor veni acasa educati ca niste lorzi englezi. la asta sa nu va asteptati ca nu e posibil. la Londra e mai multa ‘taraneala’ decit in Bucuresti, e plin de ‘tarani’ veniti din toate colturile lumii, din zone mai inapoiate decit va puteti imagina, asa repede, acum. dar despre asta, poate, intr-un alt articol.

deci capul sus, nu va mai vaicariti atit, sintem pe drumul cel bun desi momentan nu vedem asta.

Londra (#brexit 2)


Cind m-am mutat in East Ham, la Londra, la inceputul acestui an, prin februarie, stiam deja ca Londra nu mai e o capitala locuita majoritar de englezi inalti, blonzi si cu ochi albastri, politicosi, rezervati si plini de glume seci. Stiam din auzite ca urmasii lui celor care au redactat Magna Carta acum vreo 1000 de ani, urmașii lui Newton, Shakespeare, Henry al VIII-lea, ai Elisabetei I, ai lui Wordsworth, James Cook, Jane Austen, urmașele sufragetelor, ale primelor infirmiere profesioniste, urmașii lui Churchill, urmasii tuturor celor care s-au jertfit pentru noi in cele doua razboaie mondiale ale secolului trecut, urmasi de-ai lui Beatles, JK Rowling sau Benedict Cumberbatch nu prea mai locuiesc pe aici. Ma asteptam, deci, sa vad destul de putini englezi pe strazi, dar realitatea a fost peste asteptari.

13249409_10153643313193379_1785426164_n

Numarul englezilor/britanicilor din Newham, (si din East Ham implicit), se aproprie vertiginos de zero. (Ca sa va faceti o idee unde e East Ham, sigur, e in est, in estul cartierul Newham, de care n-ati auzit, dar poate ati auzit de echipa de fotbal West Ham United? Eh, echipa aia tocmai se muta din cartier pentru ca nu mai are pentru cine juca. Link aici ). Numarul albilor in general e in descrestere in Newham, cu toate ca emigrantii est europeni, si romanii printre ei, fac tot ce pot sa mai indrepte procentele. Iar crestinii sint mai mult o amintire; in general englezii se mindresc ca sint atei practicanti (sic), iar restul, chiar și noi, est europenii, sintem mai degraba un soi de crestini liberali, nu foarte dusi la biserica. De fapt, aceasta zona a Londrei, zona estica, (dar si altele despre care am mai putine date acum), este azi parțial musulmana, parțial hindu, populată de indieni, pakistanezi, afgani, srilankezi și alte citeva popoare ne-europene si necrestine.

Captură de ecran din 2016.05.15 la 11.06.16

Nu e plin numai de oameni de prin alte parti: e plin de alta cultura. Alte culturi. Culturi diferite de a noastra, culturi construite pe principii diferite, pe valori diferite. E plin de scoli islamice, de copilite imbrobodite in saci negri de la virste de 5, 6 ani, pentru că, nu-i asa, lui Dumnezeu ii e rusine sa vada fete de 6 ani imbracate occidental pe strada, și ele nu vor ajunge in rai daca nu se vor imbraca astfel, e plin de femei cu cirpe negre pe fata si barbati imbracati in camesoaie lungi pina la glezne, cu barbi lungi si ochi tulburi, care murmura rugaciuni de acasa pina la locul de rugaciune, sau le citesc din niste cartulii, poate ca sa nu fie tentati de vreo diavolita est europeana in tricou si jeansi mulati si sa-si piarda dintr-un ghinon stupid din asta locul lor din rai. In cartierul meu aproape toate bisericile crestine sint desfiintate iar cladirile lor sint inchiriate pentru alte activitati. Se va deschide in curind, insa, un imens templu hindus pe strada principala.

13231199_10153643308848379_645419213_n

Nu toata lumea vorbeste engleza, necesare sint alte limbi: tamil, hindi, urdu, iar daca vrei sa te angajezi la mine in cartier, ca femeie, s-ar putea sa ai niste surprize. Am intrebat eu la inceput de un post de fotograf, era un afis intr-o vitrina cum ca angajau unul, dar barbatii dinauntru aproape s-au bagat sub tejghea cind i-am trebat cu cine trebuie sa vorbesc despre jobul respectiv. Da, de frica. Femeile e diavoli, mai ales cind umbla asa, descoperite pe strada :)). La Primark, un magazin vestit de haine ieftine, tot personalul e musulman; ma tot stradui de cite ori ma duc pe acolo sa vad daca e angajata vreo femeie care nu poarta batic si inca n-am vazut.

Cam atit despre egalitatea de sanse britanica. Sau despre ce va fi ea, in curind, in viitor.

13219852_10153643313373379_93791222_n

Radacinile acestei situatii sint un mix de politici economice (niste solutii mai degraba proaste la imbatrinirea populatiei si viitoarea problema a fondurilor de pensii si a fondurilor de sanatate), niste sentimente de vinovatie mult, mult exacerbate, o nevoie poate reala de a improspata singele pe aceasta insula, plictiseala insularitatii si o mare lene in a gindi si judeca si actiona. In ultimii 25 de ani concepte generoase si frumoase ca toleranta, deschiderea culturala si ospitalitatea au fost rastalmacite intr-un mod care ajunge sa fie aproape grotesc si care, la ora asta sint convinsa, se va intoarce impotriva populatiei autohtone. Populatia autohtona din aceste insule e invatata de zeci de ani de zile sa nu gindeasca, sa nu-si mai foloseste discernamintul, este deposedata de toate valorile si principiile care au adus-o aici si convinsa in fiecare zi ca nu trebuie sa mai judece pe nimeni si nimic. Aceasta populatie pusa deodata in fata une crize deja evidente, crede acum ca va rezolva problema asta prin #brexit (care-i o alta tentativa de spalare pe creieri pentru bani, exclusiv pentru bani). Pentru ca, nu-i asa, India si Pakistanul au granita la Marea Neagra. Si crestinismul trebuie stirpit iar islamul ingaduit. Da, eu zic ca pina acolo s-a ajuns. Si da, unii cred ca vor rezolva problema imigratiei prin brexit. Se uita la musulmani si se gindesc: trebuie sa stopam asta, hai sa iesim din Europa. Logic, nu?

(Noi toți sintem invatati sa nu mai gindim, sa apreciem facilul si sa nu investim in viitor. Si cred ca asta-i rezultatul lacomiei plus citeva teorii populare din zona marketing, advertising. Dar despre toate astea in alt articol.)

13236137_10153643313233379_333726745_n

***

Dar eu as simplifica tot si as reduce aceste cauze la doua: banii si amoralitatea. Sau poate doar la o singura cauza: amoralitatea. Civilizatia asta nu mai are principii, morala, nu mai are nimic  in afara de ‘telly’ și ‘shopping’, si, in consecinta, nu simte c-ar avea ceva de aparat. Atit timp cit o sa-i prosteasca cineva cu banii, o sa inghita orice gogomanie. Intreaga civilizatie occidentala se duce naibii pentru ca tot ceea ce vrea sint mai multi bani si sa nu faca nimic, sau sa faca cit mai putin efort. (Gindirea si cugetarea cer foarte mult efort, dupa cum stiti, ca eu am numai cititori destepti🙂 ). Civilizatia asta a pierdut din vedere tot ceea ce o facea extraordinara: cautarea binelui, a frumosului, a adevarului, a unui sens mai inalt al vietii. Desigur, toata lumea, de la producatorii de carne umflata cu apa si antibiotice pina la stingistii de tip Jeremy Corbyn, (care imi aduce aminte de ceausescu cu prieteniile lui cu tot felul de dictatori socialisti), pretind ca vor numai sa ne faca noua viata mai usoara si mai buna; evident acum ca va fi mai usoara si mai buna doar daca le vom cumpara lor produsele, fie ele politice sau alimentare. Si englezii inca ‘cumpara’ ‘produsele’ si ‘serviciile’ stingistilor de tip Corbyn intr-o mare veselie, si isi aleg primari musulmani practicanti de origine pakistaneza, pentru ca, nu-i asa, multiculti si alte boli si belele contemporane. Si pentru ca sint efectiv spalati pe creier, si cine i-a spalat pe creieri a facut-o cu un scop: i-a spalat pe creier ca sa-i manipuleze mai usor.

13245850_10153643313418379_788481822_n

Asta așa, ca nota pentru un alt articol: o societatea fara principii este mai usor de manipulat ca una care crede in Cristos. Sigur, religia este opiumul popoarelor dar lipsa oricarei valori la ce credeti ca va duce?

Teoria mea este asta: emigrantii astia sint aici pentru ca toata lumea implicata in procesul de imigratie are ceva de cistigat pe termen scurt: politicienii putere, firmele mina ieftina de lucru. Englezii inca pot sta acasa, pe vestitele benefits, pentru ca odata cu sporirea numarului de imigranti exista suficiente contributii la stat care sa le asigure aceste benefits. Bine, iar fac o paranteza, ca eu sint regina parantezelor, mult vestitele benefits nu sint nu stiu ce, dar daca inca stai in casa parintilor sau in vreo council house, nu platesti chirie si mai primesti vreo 200 de lire pe saptamina de la stat fara sa faci nimic, asta iti ajunge sa maninci si sa te imbraci si sa bei o bere la pub-ul din colt. Si sint extrem de multi britanici care aleg sa faca asta. Si foarte multi socialisti care ii incurajeaza sa o faca. Cum sint si foarte multi capitalisti care au dat-o in partea cealalta, nu le pasa de nimic, tot ceea ce vor sint mai multi bani pentru ei, si atunci, evident, aia saraci voteaza cu stinga ca deh, banii, ca sa facem ceva ca sa nu se mai duca 99% din bani la 1% din populatie, ca sa-l periem pe marx de praf si sa-l punem in raft, si sa-l predam din nou in scoli, ca deh, alte idei noi n-am mai gasit, ne intoarcem la nenorocirile de acum un secol si ceva.

IMG_1854

Nimeni nu se gindeste la ce se va intimpla in viitor, toata lumea se bazeaza pe experientele trecute, desi ele nu mai sint relevante pentru nimic. Este fix acelasi parcurs ca-n criza financiara din 2008: toata lumea credea ca n-o sa cada piata imobiliara, cum sa cada asa ceva? Ce, a cazut vreodata piata imobiliara? (Mai cazuse in 1933, in timpul crizei financiare de atunci, da’ nah, e cam de mult de atunci si cine-si mai aduce aminte… Dupa care a urmat cel de-al doilea razboi mondial!!) Ce, a cazut vreodata civilizatia crestina, occidentala? Nu. Nu, n-a cazut piata imobilira, deci putem sa facem orice cu ea pentru ca n-o sa cada nici de acum. N-o sa cada niciodata, orice am face, si daca cade nu o sa suferim noi, oricum. Asa gindeau, nu? Chit ca, semnale erau pe toate partile. Au avut vreun plan cei implicati? Au gindit ei pe termen lung, au evaluat consecintele? Sau doar s-au luat la o intrecere idioata, care face mai repede, mai multi bani? Bancherii, brokerii, politicienii, asiguratorii, dezvoltatorii imobiliari, firmele de rating? Adica niste oameni la care, in general, ne uitam cu respect, pentru ca au meserii respectabile, fac bani (sic) buni, nu sterg vreun batrin la cur, meserii din astea de doi lei care chiar implica sa faci ceva real si folositor pentru altii… Au gindit ei, inainte de a face ce au facut? Nu.

Daca va ginditi ca totusi, poate, nu e lumea chiar atit de proasta… mai ginditi-va odata.

Aceiasi inertie amorala ii timpeste si pe cei de aici, pe englezii in care ne pusesem atitea sperante, englezii care au acum senzatia ca si daca vor aduce 50 de milioane de musulmani practicanti in tara lor, viata lor nu se va schimba cu nimic. Pentru ca, nu-i asa?, in trecut nu s-a schimbat. Da, dar in trecut aveati citeva zeci de mii de imigranti din astia. Si ce daca? Ai vazut cite scoli islamice sint in jur? Da, am vazut, dar in crestinism nu e la fel? Nu, nu e la fel. Ba da, daca-ti trimiti copilul la o scoala catolica, tot asa fac si aia: incearca sa ti-l indoctrineze cu religia lor. Da, dar religia crestina a fost si mai este partial religia noastra, chiar daca unii sint atei, tot traiesc intr-o societatea formata pe principii crestine in mare parte. Pai nu-i acelasi lucru? Pai cum sa fie acelasi lucru? Pai nu tot religie e? Ba da, dar nu-i aceeași religie. Pai vezi? Nu! Crestinii au decimat popoare intregi intregi, pe oriunde s-au dus! Mai degraba bolile pe care le-am dus cu noi au decimat acele popoare care n-aveau atita imunitate cita ne-a crescut noua, aici, pe continent. Pai vezi? Pai ce sa vad? Ca am facut rau peste tot unde ne-am dus? Acum ni s-a intors. Pai si musulmanii isterici, care se arunca in aer peste tot in lume, aia nu omoara oameni? Da, dar nu citi au omorit crestinii. Ba, io cred ca dac-am face un calcul am vedea că daca o tin tot asa, in citiva ani ajung sa egaleze numarul victimelor a 2000 de ani de crestinism. Asta-i discriminare. Cum să fie discriminare? Cum poti sa gindesti asa? De cind a gindi si a-ti folosi discernamintul e discriminare? Ce-ai spus? Ce-ai auzit! Esti o tiganca rasista din Europa de Est si brexit de-aici! (Un dialog nu chiar asa imaginar, inspirat din citeva dialoguri reale pe care sint convinsa ca le-ati avut si voi.)

Nu stiu cine, cineva genial de rau, i-a prostit pe o parte din britanicii astia ca tot ceea ce trebuie sa faca in viata e sa nu faca nimic, sa nu se straduie pentru nimic, nici pentru cariera, nici pentru bani, nici pentru dragoste. Cineva, cumva le-a bagat in cap ca nu mai trebuie sa se gindeasca la batrinete sau la moarte sau la boli, la viitor, la consecintele actiunilor lor din prezent pentru ca ‘altii’ vor avea grija de toate. Tot ce trebuie sa faca e sa inghita de-a gata mincare semi-preparata si lozinci gata facute. Fast food si fast politics.  Nu trebuie sa se mai straduie sa fie nici oameni (așa-mi place noua religie, aia cu ‘umanitatea’, de mor. Aia in care ti-o inchizi pe ma-ta in azil, la home care, de la 75 de ani, pentru ca esti uman.), pentru ca sint servicii care pot intermedia ajutorul, mila, compasiunea, bunatatea, dragostea, prietenia… pina si acceptarea neconditionata a tuturor strainilor le e bagata pe git ca sa se simta ei mai bine: chiar daca n-au facut nimic bun toata viata lor, faptul ca il lasa pe un extremist musulman sa-si tina nevasta inchisa in casa, pentru ca lui Dumnezeu ii e rusine s-o vada pe strada si altfel ea n-o sa ajunga in rai, si, chipurile nu-l ‘judeca’ pentru ‘religia’ lui, asta in timp ce se darima ultima biserica crestina din cartier, ii face pe ei sa se simta superiori.

Exagerez un pic, evident, ca sa intelegeti ce vad eu ca tocmai se intimpla. Exagerez un pic cu imaginea sumbra a unui viitor apocaliptic al civilizatiei occidentale dar NU exagerez deloc in legatura cu cifrele, procentele, sondajele. Albii sint tot mai putini la Londra si o sa tot mai auziti asta in viitor. Da, inca nu e totul stricat, mai intilnesti pe aici oameni minunati, cu inalte principii de viata, oameni din aceia care au construit splendida civilizatie occidentala, asa cum e ea intr-o amintire a noastra, in idealul de care ne-am agatat in ultimii 26 de ani. Multi din cei foarte educati si civilizati sint insa peste o anumita virsta ca si cum ar fi exponatele vii ale unei lumi care se duce, iar restul sint ascunsi prin tot felul de ”buzunare” de civilizatie, exceptii care exista peste tot in lume. Peste toate insa vine un trend nou, grosier, de nepasare, care tare mi-e frica ca o sa-i/ne inghita de vii. Sigur, mai exista inca fundamentele vechii lumi, inca functioneaza institutiile statului, inca n-a inflorit coruptia, si inca toata lumea se ingramadeste aici, si unde e afluenta de imigranti/vizitatori se fac si bani, asa a fost dintotdeaua. Dar haideti sa mai vorbim peste 5 ani de toate astea.

Si uite asa, dintr-o lene, o prostie, o incapacitatea de-a mai gindi si rationa si din multa lacomie si impotenta politica, din cauza amoralitatii si coruptiei morale, s-ar putea sa ajungem din nou la razboaie. Asta daca vrem sa supravietuim. Daca nu, putem sa ne predam de acuma.

P.S.: Ma duc sa fac poze le mine in cartier, sa vedeti si voi cum e🙂 ceva fin, deosebit🙂

P.S. 2: BBC a facut un documentar intitulat: ”Ultimii albi din East End”, o sa aibe premiera pe 24 mai. Deci, isi dau seama si ei ce se intimpla si tot nu fac nimic. Link aici

 

http://www.standard.co.uk/news/london/last-whites-of-the-east-end-bbc-documentary-reveals-cockneys-are-becoming-a-dying-breed-in-east-a3248116.html

http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/features/7149349/BBC-documentary-shows-how-Cockneys-are-fleeing-East-End-of-London.html

People are leaving east London ‘because of immigrants’, BBC documentary reveals

#brexit (1)


ieri l-am ascultat vreo 2 ore la un working lunch organizat la Londra de AEJ (asociația jurnaliștilor europeni), pe unu’ pe nume Gerard Lyons, un adviser al primarului Londrei Boris Johnson și un partizan exaltat al brexitului (ieșirea UK din UE). pe scurt, băieții (a precizat tot timpul că nu vorbește în numele primarului Johnson, dar…), s-au săturat de ”rudele” lor europene, de toate, mai ales de alea sărace, și vor să se joace cu băieții noi și bogați și exotici din curtea școlii, pe nume Rusia, India, China și alții.

IMG_0036.jpg

Gerard Lyons a început prin a compara UE cu ceva între Titanic și un lift în care intri ca să te ducă în sus dar te duce în lateral (astea au fost metaforele lui). a zis că e de datoria lor să sară într-o barcă și să se salveze dacă Titanicul se scufundă și să-i lase pe ceilalți pasageri să moară. (n-a explicat clar DE CE se scufundă, sau unde-i gaura care duce la naufragiu, a dat-o ca pe un fapt general acceptat). asta a reieșit și mai clar după ce o studentă l-a întrebat direct dacă crede că-i bine să-i lase pe restul să moară și el a rîs și a zis că da, cam asta e, n-ai ce face, ghinion pentru ăia care au bilet la clasa a III-a și n-au acces la bărci. ar rămîne în UE doar dacă UE ar face ce zic ei, (care ei?? ei, băieții din jurul lui Boris Johnson??), și aici mă întreb dacă nu cumva i-a lovit iar un vis imperialist și/sau nostalgia imensului imperiu pe care l-au avut odată și azi nu-l mai au. și mă întreb asta pentru că am auzit expresii ca: ”if we can control EU”, ”if we could reform EU”, ”if they would do what we say”. No kidding.

IMG_0023.jpg

e ceva și din asta în dorința lor de a ieși din UE pentru că doar analizele pe cifre nu spun mare lucru. de fapt, cel mai probabil e că pe termen scurt, după ieșirea din UE, economia lor va intra în declin și multe se vor încîlci foarte tare înainte de a se descîlci. ei prevăd o perioadă de recesiune între 2 și 10 ani dacă vor ieși din UE dar li se pare totul îndurabil și de preferat pentru că, nu-i așa, alternativa este aceea de a putea apoi să-și aleagă singuri partenerii de joacă. și probabil ei, promotorii brexitului, vor face cumva bani din asta, în primă fază din banii pe care nu-i vor mai da în bugetul UE. sînt conștienți că lumea e speriată de schimbare dar pedalează foarte tare pe sentimentul insularității pe care-l au britanicii și pe mîndria aia care-i face să se creadă mai deștepți ca toți ceilalți. și să te muți dintr-o casă în alta e stresant, spun ei, darămite o schimbare de asemenea anvergură, dar asta nu înseamnă că e ceva rău.

și deși… Londra e neîndoios prosperă, toată lumea se înghesuie aici cu speranța că poate face un ban în plus și majoritatea chiar fac un ban în plus, de cînd sînt aici mă tot întreb dacă nu cumva e un efect bubble/bulă în asta, o bulă care s-ar putea sparge oricînd la fel cum s-a spart și bula imobiliară.

IMG_1082 (1).jpg

pentru că a fost întrebat de mai multe ori ce vor putea să facă singuri și nu pot să facă acum, cînd sînt în UE, și NU a răspuns, mă gîndesc că ceea ce vor să facă singuri e ceva foarte neplăcut pentru noi, cei rămași, chipurile, pe Titanic. mai ales pentru noi, ex-comuniștii. adică să se alieze cu rușii și chinezii, de pildă, și să sprijine ieșirea Greciei din UE. de ce s-ar alia ei cu grecii? tocmai cu grecii care n-au bani acum nici să treacă strada? ei bine, răspunsul la întrebarea asta ne-ar putea duce la ce plănuiesc ei cu adevărat și încă nu spun. Răspunsul la întrebarea asta ne-ar putea duce la următoarea hartă a puterii mondiale, în care state care pînă acum păreau inamice se vor alia și state care n-aveau nu știu ce însemnătate vor deveni importante.

sigur, discursul lui era acoperit de cifre, ne-a spus ce vor face cu banii pe care îi cheltuie acum UK pe benefits pentru imigranții săraci, și, deși suna profesionist totul, nimic din ce a spus nu m-a convins că alea erau adevăratele motive. ba chiar unul din britanicii prezenți acolo i-a spus în față că banii pe care se pare că-i dă acum UK pe benefits pentru imigranți sînt ”peanuts” față de bugetele pe care le cheltuie în alte sectoare.

IMG_0015 - copie.jpg

încă ceva mi-a atras atenția. Gerard Lyons era foarte excitat de gîndul că pot amenința Bruxelul cu ieșirea din UE, că UE fără UK înseamnă UE fără una din cele 2 puteri nucleare, (cealaltă e Franța), UE fără UK înseamnă UE fără unul din cei 4 majori net payers, UE fără UK înseamnă că ei le dau tuturor cu flit. pe tip îl încînta foarte tare gîndul ăsta. nu pare un argument asta, nu? dar este. 

de fapt la toate întrebările de genul: dar ce sa va întîmpla cu firmele de transport germane care dețin cutare și cutare linie de autobuze din Londra, nu va scumpi ieșirea din UE transportul pentru londonezi? ce se va întîmpla cu cursul valutar? și altele de genul ăsta, tipul cam spunea că indiferent de toate posibilele consecințe, atunci cînd vor fi pe cont propriu vor putea să facă și mai mulți bani și să redevină un jucător cu adevărat important pe plan mondial.

bingo.

IMG_0039.jpg

ceea ce mă duce la următoarele presupuneri:

  • limitările pe care UE le impune Marii Britanii sînt mai degrabă militare și morale. Nu ne băgăm în gașcă cu rușii și chinezii pentru că sînt nesănătoși moral, pentru că nu sînt democratici, pentru că secolul trecut aceste imperii au condus niște experimente absolut revoltătoare pe propriile populații și pe altele vecine și noi, ex-comuniștii, avem amintiri clare din această perioadă. nu ne băgăm cu africanii, chinezii și indienii pentru că vrem să ajutăm întîi popoarele europene să prospere. dar cum mi-a zis un nene care a stat în dreapta mea: voi aveți sensibilități din direcția aia, aia rusească, noi nu. păi da, dacă stai să te gîndești ei s-au înțeles bine cu rușii și în secolele trecute. au cîștigat niște războaie cu ei…

Yalta_summit_1945_with_Churchill,_Roosevelt,_Stalin.jpg

  • vechile alianțe împotriva blocului sovietic și a rămășițelor lui nu mai au nicio însemnătate pentru ei, nici pentru generația sub 26 de ani. pentru generația sub 3o de ani aș zice. se bazează pe extincția naturală: cum că au murit ăia mai infectați cu comunism și acum ăștia tineri sînt imuni
  • nu mai vor să dea bani în Europa ca net payers, dimpotrivă, ei văd rost de a face bani prin alte părți: prin Africa, prin India, China. nu sînt speriați de faptul că toate aceste popoare NU AU NICIO LEGĂTURĂ CU TRADIȚIA LOR DEMOCRATICĂ. se cred atît de deștepți și importanți încît chiar cred că ei îi vor fraierii pe toți. tînărul de vreo 30 de ani din stînga mea m-a întrebat dacă numele lui Boris Johnson e cunoscut pe stradă în România, pentru că ”it must be a very hot topic nowadays in Romania”. Cînd i-am răspuns că nimeni n-a auzit de Boris în afara unor cercuri foarte educate și că avem și noi problemele noastre care ne obsedează; că românii nu sînt așa de stresați de Brexit, că am prefera să ne mutăm în Spania și Italia dacă ar fi mai mulți bani pe acolo, n-a fost chiar așa încîntat. de fapt nu mi-a mai adresat niciun cuvînt pînă la finalul dezbaterii.

(mai jos un tabel din the Economist, dintr-un articol despre brexit)

20151024_WOC501_2.png

  • fiți cu ochii pe axa Londra-Washington pe care am luat-o pînă acum ca reper, se schimbă radical. cu Brexitul în Europa și Trump în America, lumea în care trăim va deveni aproape peste noapte altceva. vom fi, poate, în curînd nevoiți să le explicăm oamenilor că pretenii cu care ne țineam strîns de mînă ca să ne țină departe de Rusia tocmai s-au împrietenit ei cu Putin, că nu mai dau doi bani pe noi, nici pe democrația pe care ne-au predat-o pînă acum ca barcă salvatoare.
  • criza morală se adîncește. nu-i mai interesează nimic altceva în afară de bani și putere. iar banii fără o componentă morală pot duce la alianțe din cele mai neașteptate și la consecințe greu de imaginat. noi am crezut că aliniindu-ne cu englezii și americanii vom intra într-o lume mai sigură, într-un cerc stabil și prosper, care ne va garanta și siguranța teritorială. nu ne-am imaginat însă că tocmai pilonii acestei axe își pot schimba credințele și apartenența.
  • democrația însăși e un sistem perimat care nu mai merge. aud asta așa des încît… încît sînt convinsă că va pocni la un moment dat, cît de curînd. cum noi încă nu ne-am vindecat de corupție, va fi foarte greu pentru noi într-o lume nouă.

Lumea se schimbă. Și nu m-aș baza numai pe credința că lumea s-a schimbat mereu, că așa zic toți bătrînii, că uite, lumea se prăbușește, chiar se sfîrșește numai pentru că nu mai e așa cum o știam noi. Lumea nu s-a schimbat întotdeauna în bine. Totuși, încă mai avem supraviețuitori ai războaielor mondiale ale secolului trecut.  Sper că măcar ei n-au uitat cum se poate schimba lumea cîteodată. Sigur, le-am depășit cumva și pe alea, dar cu ce preț?

It’s a Brave New World, my friends, indeed. Dar este ea mai bună?

*

P.S.: O să revin pe tema asta, mai atent, mai informat și mai nuanțat. Știu că n-am scris în stilul cu care v-am obișnuit; e din cauza Angliei, nu știu de ce atmosfera de aici nu mă predispune la ieșiri emoționale. Pînă acum🙂

(mai jos, niște grafice pe care le-am găsit in the economist, într-un articol despre brexit. Pare-se că România exportă niște chestii în UK, mai multe decît exportă ei în România. Asta ne mai spune că noi avem nevoie de ei, ca piață de desfacere, dar ei n-au nevoie de România. Un link către articolul cu pricina aici.)

20151017_SRC804.png

20151024_WOC721_0.png

ca ţara să poată fi locuită


”Iisus nu a fost invitat nicăieri și s-a dus și acolo unde știa că va fi alungat cu pietre. ”

JURNAℓ SCOȚIAN

Sunt zile amare pentru Biserica Ortodoxă, dar să nu ne pierdem cumpătul, cei care suntem în ea. Și nici să nu o dăm pe predici sforăitoare, ca și cum nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase. Am pentru frații mei, preoții, o veste bună și una proastă. Mă pricep un pic la vești, nu doar pentru că am fost ziarist, dar și pentru că am umblat mult printre oameni de tot felul, acasă și printre străini. E drept însă că nu mă pricep la profeții.
Vestea bună este că, dincolo de scandări, de vituperațiile unor ziariști sau de lozinci, oamenii din stradă (citiți-le aici revendicările!) nu au nimic cu Biserica lor: nici cu Hristos, nici cu Ortodoxia, nici cu Sfinții Părinți și, până la urmă, nici cu moaștele Sfintei Paraschiva. Lumea e tulburată, dar nu pe slujitorii Bisericii care își fac în mod cinstit treaba prin parohii…

View original post 1,683 more words

cei 7 copii ai lui Mirel


Mirel are 30 – 35 de ani, (dar aș paria pe un 30-31 și am să-l și întreb data viitoare) și 7 copii. Doi sînt din căsătoria anterioară a nevestei, 5 sînt ai lor. Cei doi mari au pînă în 15 ani și cel mai mare a abandonat școala deja. Cei 5 mai mici au între 2 ani jumătate și 11 ani și n-au fost nici la grădiniță nici la școală încă. Stau toți acasă cu mama și tata.

Stau toți într-o cameră într-o casă ”la gri”, fără ferestre, uși sau utilități. Adică n-au apă sau gaze sau canalizare, ca să nu vă mai faceți speranțe. O să-și pună o cîrpă în geamuri. Sau o folie. S-au mutat recent acolo și mai plătesc și chirie, vreo 2 milioane. Casa arată bine dar cred că n-are nimeni acte pe ea. Dealtfel, ocuparea teritoriilor e frecventă în zona asta. Ocupi, construiești, te descurci. Ă, locuiesc în București, ÎN ORAȘ. Nu în satele de lîngă sau ceva. Iar ocuparea abuzivă a spațiilor, caselor, terenurilor în București e destul de comună. Una din primele fete pe care le-am cunoscut cînd am venit în București locuia lîngă Colțea, într-un apartament vast, splendid, ocupat abuziv de părinții ei în 1990. Păi cum ați intrat aici? Pur și simplu – îmi răspundea ea. N-am ținut legătura, dar povestea, apartamentul frumos și liniștea lor în această privință nu le-am putut uita.

N-ai niște haine pentru copii? – mă întreabă Mirel. Că am plecat fără nimic de acolo. (De unde a stat mai ‘nainte, nota mea). Omul e sărac da’ mîndru. Mîndria asta, of, e o haină foarte grea. Mă rog, pentru asta nu-l judec pentru că și eu am mari meciuri cu mîndria mea. Nu trebuie să fie noi. Să fie curate și să nu fie rupte. Curate tre’ să fie pentru că nevastă-sa n-are unde să spele. Nici măcar la rîul Colentina. Femeile alea de acu’ sute de ani spălau la rîu în mod organizat, în locuri anume, avea niște ustensile anume cu care făceau asta. Nu-i așa ușor să speli de mînă. Și pentru asta îți trebuie ceva pregătire. Îți trebuie leșie, îți trebuie… Îți trebuie. Și ei n-au.

În aceeași casă ”la gri” mai stă o familie, cam ca a lor, cu mulți copii care deobicei cerșesc dacă te prind pe strada lor.

Copiii lui Mirel se spală în special vara, în lacul Plumbuita. Am văzut asta de cîteva ori. Oameni spălîndu-se în lac. Nu musai pe ei i-am văzut, nu, dar am văzut copii, tineri, bătrîni care se spală, vara, în lacul Plumbuita. Cu săpun, șampon, cu toate alea. Vara e ziua lor de spălat pe cap.

Mirel nu are buletin și nu mai are nici certificat de naștere. Certificatul l-a pierdut sau nu știu ce a făcut cu el. S-a dus de vreo 2 ori să și-l scoată dar a abandonat pentru că autoritățile îl plimbă dintr-o parte în alta. ”O să le zic că mă apuc de furat dacă nu-mi dau o copie după certificat, că știi că așa pot să fur fără să-mi facă nimic că nu mă pot aresta”. Știu. Și mai știu că numărul persoanelor fără acte e tot mai mare. Și că după ce ajungi ”mare” e beleaua naibii să-ți facă cineva buletin. E cu analize la IML pentru stabilirea vîrstei aproximative, e cu draci, cu laci. La cît de puțin binevoitori am devenit, e mare minune să se bage cineva să te ajute să-ți faci buletin dacă nu l-ai făcut cînd a trebuit. Da’ evidența populației nu e stresată din cauza asta.

Mirel și-a întreținut familia din fiare vechi și după spusele lui pînă acum 1-2 ani s-au găsit fiare din belșug în București și au trăit chiar bine. Dealtminteri mai de mult locuiau într-o casă închiriată pe lîngă Lizeanu. Da, au prins vremuri mai bune. Acum a găsit o măsuța din aia wenge, gen ikea/mobexpert, aruncată probabil pe lîngă un bloc. O duce acasă, speră s-o vîndă că el n-are ce să facă cu ea. Găsește mereu cîte ceva pe lîngă blocuri, e incredibil cîte și ce se aruncă. ”Am scos sute de kile de fier din rîu.” Așa-i. Bucureștenii aruncă totul pe unde apucă, numai la gunoi nu. De pe geam pe jos, prin grădini, în spatele sau fața blocului. Nu vreau să generalizez dar nu mai știu cum să zic? Unii bucureșteni? Bine, unii. ”Unii” aruncă totul pe geam și au senzația că alții trebuie să vină să curețe. Au acest ”drept” în mintea lor. Dreptul de-a arunca pe jos și de-a aștepta ca să vină primăria și să facă curat. Asta e democrația ce-au pohtit. La asta se reduce capitalismul. La cele 2-3 pungi de semințe pe care le sparg într-o seară, pe aleea din spatele blocului, între mașini, fără să strîngă cojile într-un cornet, ceva. ”Las că vine primăria și strînge, mătura femeia de servici’, nu? E pe banii noștri…” La felul cum se rățoie la casierițele de la mega. La cum NU votează, că de ce să voteze? Au dreptul să NU se ducă la vot. Dă-i dreacu pe toți, toți sînt o apă ș-un pămînt.

Mda.

Toți.

Care toți?

Felul în care NU punem mîna pe orașul ăsta, pe țara asta, pe vremurile astea, pe viețile noastre ca să le trăim pur și simplu e… e năucitor. Cine o să trăiască pentru noi? Copiii noștri? Ăia la care le băgăm o tabletă sub ochi și-i învățăm că n-au nicio treabă și nicio responsabilitate? Haha.

”Ce facem cu astea? Le punem la ghenă că poate au nevoie țiganii de ceva.” Și, iată cum gîndurile și acțiunile produc rezultate concrete: au apăut scavenger-ii, cei ce trăiesc din ce se aruncă. Un mod rapid și brutal de a îi forța pe acești scavenger-i să-și caute alte moduri de a trăi ar fi să nu mai arunci nimic și totul să ajungă la firmele care strîng gunoi autorizat. Dar la români, și aici generalizez în mod intenționat, lenea-i un fel de milă. Nu ești leneș și nesimțit pentru că arunci pe jos, ești filantrop: ”lasă, să mănînce cîinii (pe care altfel lumea îi urăște), pisicile; vin săracii, vin țiganii și iau ce le trebuie…”.

Sistemul ăsta cu scavenger-ii, adică cu țiganii (în special dar nu numai) care caută în gunoaie și refolosesc multe din cele aruncate pare că funcționează perfect, ați observat? Cel puțin momentan. Nici vecinii nu mai zic nimic, toată lumea e de acord: ”să punem la ghenă că vin țiganii și iau”. Dar oare ce ascunde el? Ce fel de oameni sînt aceia care trăiesc așa? Au toți copii, ca Mirel? Copiii aceia cum vor fi? Ce vor face? Cum vor trăi? Au apărut ca un fel de crăpătură în societate, una din multele crăpături dealtfel, o crăpătură care să lățește, hîdă și murdară, în fiecare zi, sub sentimentul nostru confortabil că, aruncîndu-ne lăturile pe geam ajutăm de fapt pe cineva.

Mirel nu vrea să-și dea copiii de acasă. Dar… cum e posibil ca atîța copiii să nu meargă nici măcar în clasele primare la școală? Să nu se spele? Să nu mănînce cu zilele? Unde sînt serviciile sociale? Unde sînt… unde… unde ne îndreptăm?


Îl întreb de ce nu merge la primărie să ceară o locuință socială (treaba cu buletinul e rezolvabilă). El, a cărui viață se petrece printre blocuri și care cunoaște lucrurile de jos în sus îmi explică că blocurile ANL, de pildă, s-au dat la ceva expropiați și la angajați de-ai primăriei.
Grrr…
Îmi spune că nu vrea să-și dea copiii la cerșit. ”oleo, cum să-i dai la cerșit?! – sar io cu gura. ”Vrei să facă și prostituție, droguri, că astea merg mînă în mînă? Să se prostitueze și băieții, nu numai fetele?” – nu mai știu cu ce să-l înfric și spun deja prostii. Dar n-am cu ce să-l ajut. Doar să-i caut un ONG care se ocupă de copiii defavorizați. Și am și căutat de cînd scriu pe aici. Și n-am găsit nimic concret. Teoretic, și OvidiuRom și Unicef și Salvați Copiii se ocupă de așa ceva dar practic, pe paginile lor n-am văzut nimic clar. O să suni luni, marți, dar mă îndoiesc. Cine o să-i primească pe copiii ăștia la grădi? Nespălați, nevaccinați, nemîncați, neîmbrăcați? NIMENI, vă spun eu. OvidiuRom scriu pe pagina lor că ei le dau oamenilor 50 de lei pe lună ca să-și ducă copiii regulat la grădi. Haha. Păi cheltui mult mai mult ca să-ți duci copilul la grădi în fiecare zi. Mă rog, OvidiuRom nu-i statul român, e un ONG privat, fac și ei ce pot, cum pot, cînd pot. Statul român ar trebui să aibe grijă de copiii lui. Nu neapărat de adulți. Dar de copiii, obligatoriu.

(nu fiți romantici și idealiști cînd citiți povestea asta, fiți realiști: v-ar conveni ca copiii voștri să stea al grădi cu unii nespălați și nevaccinați? eventual de alte etnii? fiți cinstiți măcar în gînd.)

”Asta zic, că nu vreau să-i dau la cerșit” – zice el. Dar eu încep să mă gîndesc acum altfel, cum că ai lui copii sînt mai neinstruiți ca cei ce merg la cerșit, pentru că n-au acces la niciun fel de educație, nici la cea a străzii. Ăia de la cerșit parcă au mai multe șanse ca ai lui. Dar nu-i zic nimic.

*
Ce vreau să spun de fapt este că în 20 de ani vom avea un număr surprinzător de mare de analfabeți, de adulți fără niciun fel de aptitudini și care vor putea doar fura, cerși și practica prostituția pentru a supraviețui. Care ne vor da în cap mai degrabă din nevoie decît dintr-un impuls satanic. Și cred că treaba asta o să ia autoritățile ”pe nepregătite”.

Statul român își tîmpește și-și corupe cetățenii în fiecare zi. Dar știți care-i faza? Statul nu mai e Ludovic al XIV-lea, ca să-i putem tăia capul. Deși ar trebui să-i tăiem capul. Statul de azi, și nu sînt vorbe mari, statul sîntem noi. Așa că, de cîte ori NU ne facem treaba, NU ne preocupă nimic, NU ne luăm nicio responsabilitate, nu facem decît să ne șubrezim și să ne stricăm societatea în care trăim.

Copiii lui Mirel sînt și copiii noștri pentru că, vedeți voi, toți printre oameni trăim. Și da, ați citit bine, eu i-aș tăia capul statului român. E prost, e corupt, nu ne servește la nimic.

apropo de hipersexualizarea copiilor: leo și francesca


am avut un mag de cartier. mic. una din aventurile mele nefericite financiar dar pline de povești de film. și la magazin venea francesca, 10 ani, din blocul de vis-a-vis. la început cu blocul de desen, cu teme, faze de la școală. școală care era la 500 m de noi. că așa a și venit prima oară la magazin: de la școală să-și cumpere înghețată la 1 leu. era în clasa a IV-a. io credeam că-i copil-copil, cam ca mine la 10 ani. adică, pe vremea mea, la 10 ani băieții erau buni dacă erau de vîrsta mea și aveau biclă vara și sanie iarna.

la mag mai vine și leo, 33 de ani, proaspăt ieșit din pîrnaie unde a stat pentru furt. băiat foarte frumos de altfel, destul de educat, cu master în geografie, fiu de profesoară. să nu vă închipuiți că erau parte din vreo etnie conlocuitoare. erau români destul de blonzîi. el – șatenul ăla mai închis de pe la noi cu fața albă și cu ochii ca apa de rîu tulbure, înalt, bine proporționat, ea brunetă cu fața foarte albă și ochii negri, cam dezvoltată pentru vîrsta ei. leo stă la băute în fața magazinului că e mai ieftin. timișoreana e 2,5 lei, (era pe atunci), cu 15 lei cumpără 10 doze, se face muci toată noaptea. se cheamă că a ieșit în oraș. cu 20 de lei face și cinste. plus că e aproape de casă, e la stradă, la o intersecție mare, îl vede lumea și vede și el pe toată lumea. vara, cînd bucureștenii stau noaptea pe străzi de căldură e ca la club. leo primește oferte de ”muncă” de la unii gen nuțu sau chiar de la nuțu, nu mai știu, care i-a transmis și salutări și felicitări pentru ”liberare”. dar se mai gîndește, poate totuși pleacă în irlanda la furat de pe carduri. acolo, și dacă te prinde, faci doar cîteva luni că încă n-au legislație ca să condamne așa ceva. ce mai, un personaj!

*

cînd te aproprii de ea, banalitatea infracționalității românilor, sau poate a tuturor oamenilor, ”normalitatea”, ”umanitatea” ei e năucitoare. dacă ai văzut infractori și relații promiscue numai în filme poți să crezi că totul se întîmplă cu bum-bum, bam-bam, cu urlete, împușcături. că răul e atît de evident încît tot ce ai de făcut e s-o iei pe altă stradă. cînd colo, răul e atît de intercalat în țesutul cotidian că nici nu-l vezi pînă nu e aproape. leo era un tînăr care nu voia să muncească la stăpîn și care credea că banii se fac numa pă jmechereală. e din generația aia care a crescut cu poveștile îmbogățiților de după revoluție. și nu așa s-au îmbogățit jmecherii după revoluție? pă jmechereală? n-au furat așa milioane-milioane-milioane? sute de milioane? nu așa crede unu ca sorin ovidiu vântu? că sîntem niște proști, altfel am fi furat și noi? leo nu vrea să fie prost, vrea să fie un jmecher. doar că l-au prins odată. acum, nu s-ar fi dus să fure pentru nuțu, îl aștepta să iasă pe un pretenar cu care avea o combinație mai ambițioasă în care voia să mă bage și pe mine: ceva cu niște depozite de motorină imense și/sau o televiziune privată cu care să-i șantajăm pe unii politicieni. auzise el niște povești la facultatea jilava, deh. poveștile alea despre cum se fac banii adevărați.

povești reale, după cum vedem tot mai mult azi.

francesca era un copil prea mare pentru vîrsta ei, pe care, inconștient sau conștient a început s-o preocupe sexul și a cărei părinți sînt absenți de fapt din viața ei. bine, ei sînt acasă dar nu le pasă. cine știe de ce. un copil hipersexualizat de azi expus la viața noastră de zi cu zi și la toate realitățile ei. prin niște simple vizite la magazinul de vis-a-vis.

*

seara, francesca și leo se întîlnesc. tot mai des. francesca nu mai vine cu blocul de desen, vine să se hlizească cu leo. nu mai știu cum s-au văzut prima oară. probabil a venit ea să se joace în magazin, hm, mda, francesca se plictisește acasă, și le spune a lor ei că vine la magazin. și ăia o lasă, de ce să n-o lase, nu? se duce doar la magazin. la început nu mi s-a părut chiar așa dubioasă faza, cîte nu s-au schimbat de pe vremea mea și apoi, azi, în cartierele astea bucureștene unde să te joci? are 10 ani, 10 ani!!! în pana mea, la ce să mă gîndesc?? îi văd că vorbesc dar nu stau toată ziua cu ochii pe ei, nici n-am de ce, nu mă gîndesc eu că între un adult și un copil așa mic… nu stau cu ochii pe ei că nu e treaba mea și nici nu stau eu toată ziua în magazin, sînt patroană, vezi-doamne, am și vînzătoare. că un patron mai are un miriard de chestii de făcut, să umble după marfă și altele, nu poate sta 16 ore în magazin.

și după vreo lună, așa, observ că relația lor a avansat. cam multe glume, francesca e cam insistentă, îi ia telefonul, flirează, FLIRTEAZĂ???, îl trage de mînă, i se pune în brațe. leo se îmbată tot mai tare și se lasă tot mai tare în jocul ăsta, se ”obișnuiește cu ideea”, îl văd eu, simt eu asta, ca femeie. e și nefe de cine știe cînd, și ăsta-i un factor, că l-am auzit odată vorbind cu băieții de una din cartier care se ocupă cu cea mai veche meserie. dar nu vor să meargă la ea că e bolnavă și pe droguri. asta mică-i neîncepută, știu eu ce gînduri mijesc în capul lui. și apoi, mai și vrea. sau așa pare. știu și eu ce vrea francesca? poate vrea doar atenție, atenția pe care n-o primește acasă. eu simt că mă ia cu amețeală. ar trebui să mă duc să-i dau doo palme lu mă-sa lu francesca dar faza e că nici nu știu prea bine cum arată. aia nu vine la magazin. așa că, mă uit perplexă cum ăștia doi ”se joacă” în fața mea. cînd o aud că-i spune că i-a venit ciclul mă simt ca și cum al asista la un film pono cu minori. leo e prea beat că să-i zic ceva așa că mă iau de francesca. 

– măi fată, hai, mai valea pe-acasă.
– de ce? – face ea. mama și tata mă lasă să mai stau.
– dar nu te las eu.
– dar de ce?
– de aia, că nu vreau.
– dar de ce?
– de aia, că-i magazinul meu și fac ce vreau.

și asta după tejghele, să nu ne audă leo să iasă cu scandal.

– VALEA!

și nu, n-am făcut nicio discuție principială cu ea. că eram prea mască ca să-i zic ceva. ce să-i zic? că nu te duci să-i spui unui bărbat că ți-a venit ciclul? că ăla o să creadă că e o invitație? că… e prea mică pentru sex? că…

*

a doua zi, îl prind treaz pe leo și-i spun să nu mai calce pe acolo. îi spun și de ce.
– dar laura, ăsta nu-i copil!
– cum nu-i copil? – îmi vine mie să-i sparg capul dar îmi amintesc că are amici în pușcărie.
– nu e copil, cum am fost noi. ăsta-i altfel. ăștia sînt maturi la vîrsta asta. asta nu e cum ai fost tu, să te joci cu jucării…

– măi leo, tu ești adultul în toată situația asta.
– laura, păi ea vrea, și apoi, nu e copil. nu sînt eu de vină. ea se dă la mine. n-ai văzut ce mi-a făcut.


îl dau afară, și mai fac vînt unora cu care venise p-acolo. mi-a fost frică că o să facă și o să dreagă dar el a încercat să mă convingă prin niște vecini că nu el a fost de vină. că francesca…


mi se face rău cînd îmi amintesc că francesca se urca pe el ca o lipitoare.
să fie clar: într-o relație cu copiii ADULȚII sînt de vină în ORICE situație. ei au toată responsabilitatea. dar ce te faci cînd un copil din ăsta stă între adulți iresponsabili?
seara, francesca vine cu zîmbetul ei care mi se pare de acum cleios și întreabă de leo.


– leo nu mai vine pe aici, o reped eu și brusc mi se face milă.


faza e că nici eu n-o mai văd copil. sau e un copil hipersexualizat de 10 ani, căruia deja i-a venit ciclu, umblă după bărbați și niciun adult din lumea ei nu se întreabă unde e plecată seara de acasă. ce copil e ăla? așa sînt copiii din ziua de azi? CE NE FACEM? CE NE FACEM CU LUMEA ASTA?

***
despre așa ceva vorbim cînd vorbim de educație sexuală în școli. și despre asta.
părerea mea.

***

nu știu ce trebuie să facem dar în lumea reală se întîmplă chestii. se întîmplă chestii între blocurile astea, chestii pe care nu le vedem. răul, în realitate, se întîmplă mult mai banal, mai nespectaculos. răul are context, are ”scuze” în mintea unora. e favorizat de nevoi. și de lipsa tot mai mare de educație.

și de nepăsare.

nu știu cînd am devenit atît de nepăsători.

năstase vs. banciu sau cum totul e despre ei


ACESTA ESTE UN PAMFLET. 

^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Deschid laptopul. Intru pe Facebook. Surfez. Dau peste cineva care comentează bălăcăreala dintre adrian ”pușcărie” năstase și nenea banciu. Intru și citesc ce-i scrie năstase lu’ banciu. Mă irită îngîmfarea lui, siguranța lui, văd dincolo de veninul pe care-l aruncă înspre banciu convingerea lui că n-a greșit cu nimic.

Comentez despre asta într-un grup pe Facebook unde sînt activă. Și citită.

Și apoi mă lovește.

Toată viața noastră este despre ei. Cum s-ajungă ei la putere. Cum să rămînă ei la putere. Cum să plece ei de la putere. Cum sînt ei hăituiți de DNA. Săracii… Cum îi aleargă Kovesi cu cătușele prin curtea școlii. Cu cine se încuscresc. Ce amante au. Cum îi cheamă pe copiii lor. Cum arată copiii lor. Cu cine se întîlnesc copiii lor. Cu cine se căsătoresc copiii lor. Cum arată nunțile lor. Cum ajung ei la închisoare, băă, năstase, ai fost la închisoare, bă. ai fost la închisoare de două ori! Ai uitat deja? uite, scriu cu bă ca tine, bă, învăț de la ăia mai mari. o fi vreo chestie aristocratică asta, să scrii cu bă tot la două vorbe, bă. Cum fac ei depresii că sînt condamnați pe nedrept. cum se împușcă pe lîngă gît. cum își riscă cariera și onoarea doctorul brădișteanu pentru ei. Cum ies ei de la închisoare. Ce fac ei după ce ies de la închisoare. Cum îi nedreptățește lumea după ce ies de la închisoare. Cum au uitat că au făcut vreodată ceva greșit. Cum ne-au dat ei înapoi pensiile și salariile, ce, bă, ce? nu sînteți mulțumiți? că puteam să nu vi le dăm nici pe alea. cum au scăzut sau au mărit ei tva-ul. cum se îmbracă ei frumos și-n țoale de firmă. cum vorbesc ei la televizor. ce mașini au. cum n-au bani pentru profesori. nici pentru spitale. nici pentru cultură. ce afaceri de succes au ei, rudele lor, pretenarii lor. tu cîte afaceri de succes ți-ai deschis în ultimii 5 ani? cum să-i dăm jos și să mai petrecem o vară prin piețe să strigăm jos ponta, jos băsescu, cum trebuie ei încurajați și periați. cum n-au avut bani să termine o autostradă nici anul ăsta. astea sînt grijile noastre. avem și noi griji. nu, nu vă bateți capul cu noi, lăsați, domniile voastre, noi sîntem niște nimicuri, o masă informă și utilă doar la alegeri. mai murim cîte unul, mai se naște unul și-l învățăm de mic să aibe griji.

între timp ni se duce viața. visele de glorie, de dragoste, totul se duce și nu ni se întîmplă aproape nimic.

noi cînd mai trăim? noi cînd mai trăim? pe noi nu ne mai întreabă nimeni de nimic. nimeni nu se gîndește la noi, ce depresii om avea, ce dureri, ce nevoi, ce îndoieli, ce tristeți. noi unde să ne plimbăm copiii? sau cățeii? unde să ne scoatem nevestele? cu ce să le îmbrăcăm? nevasta ta se îmbracă de la salvatore feragamo? da de ce fratele meu? de ce? de ce ești tu un luzăr și n-ai bani de salvatore feragamo? de ce n-ai șase case? vile? de ce nu te întreabă nimeni cum trăiești? de ce n-ai cămăși de la paul and shark? de ce n-ai lexus? de ce nu se vorbește de tine la televizor? de ce fratele meu? pentru că nu contezi? da, cred că de aia.

pentru că ne-am spălat pe cap și-n cap cu ei.

totul despre casele lor, viețile lor, femeile lor, amantele lor, copii lor, frezele lor, gîndurile lor, durerile lor, părerile lor. totul este numai despre ei.

scriu și eu, ca ei, la începutul articolului: acesta este un pamflet. pentru că e adevărat. toată viața noastră e un pamflet. nimic autentic, nimic serios, nimic adevărat.