Entry for October 21, 2007 Sentimente de duminica ploioasa


Am asa … un sentiment de 20-21-22 de ani. De ceva vreme incoace. La inceput am crezut ca sunt doar tresariri si infiorari intamplatoare, dar cum pe zi ce trece sentimentul devine mai concret, se permanentizeaza, incep sa-l iau in serios.

Imi atrage de exemplu atentia muzica care atunci ma impresiona, cum e „Phoenix” si altele din zona … m-as duce la concerte cu ei, de exemplu, si nu la Bamboo sau Fratelli, mi-e dor de „Laptaria lui Enache” cum era o data; iubirile mele exista, dar sunt virtuale; fac si nu fac parte din viata mea si nu le iau in serios chiar daca le tratez cu seriozitate (… si chiar daca exista promisiuni concrete ca ne vom intalni in viitor si vom trai fericiti pana la adanci batraneti); ma gandesc ca trebuie sa ma duc sa caut niste CD-uri care-mi lipsesc de acasa; ma gandesc cum sa-mi personalizez camera si in scopul asta vreau sa transform niste fotografii facute de mine in tablouri gen poster imprimat pe panza; ma gandeam oricum daca n-ar fi foarte kuul sa fac si din radiografiile mamei niste tablouri – am eu o idee: negru pe alb, dar trebuie sa vad daca radiografiile se vor vedea bine pe un carton alb sau trebuie sa gasesc alta solutie; tot in perioada asta ma intreb daca n-ar trebui sa dau la facultate ( din nou ) si sunt la un inceput de drum profesional. Imi cumpar tot mai multe tricouri colorate si hanorace cu gluga; ma imbrac tot timpul in blugi ( acum 1-2 ani nu-mi placeau ); nu prea mai port tocuri; ma uit dupa masini sport; imi pun tricou cu manaca scurta peste cel cu maneca lunga … si o fac spontan; am reinceput sa scriu – da, si asta e un semn!! :)); visez craciun alb, intr-un bar afumat, ascultand o trupa cantand pe scena cu vin rosu in fata si tinundu-ma de mana dupa o foarte scurta criza de gelozie care s-a rezolvat pe loc si fara urmari. Stau foarte mult pe net, citesc tot felul de bazaconii si mi se par SUPER; observ fara sa vreau baietii de 20-25 de ani din cartier si ma pufneste rasul sanatos daca fac vreo prostie. Rad la fel de terestru si daca ma surprind pe mine in vreo postura caraghioasa; la fel de bine cum pot visa la ceva, orice, timp indelungat. Fac clatite sub atenta supraveghere a mamei – ea oricum ma va supraveghea atenta toata viata, n-o sa se schimbe niciodata – si ma amuza cand mai scap cate una pe aragaz. Vreau la munte sa invat sa schiez; vreau sa recuperez ce n-am facut niciodata; vreau cizme fara toc si colanti colorati; oscilez intre opel corsa si peugeot; mi se pare genial unu’ de-sh deschide televiziune pe net; vreau sa ma duc la el sa lucrez voluntar sa-i fur ideea; am chef de sport desi momentan nu fac; si chef de barfa cu fetele.

… sau e doar duminica asta ploioasa?

Reclame

Entry for October 21, 2007 – „Inainte de a fi, orice lucru este perfect” :)))))))))


…… De ce am vrea sa fie iar zăpada cum a fost, neîncepută, iar cei pe care ii iubim sa fie cum erau? Pentru ca înainte de a fi, orice lucru frumos este perfect. Apoi, cu fiecare clipa în care îl trăieşti, frumosul devine cunoscut, banal, uşor de ignorat. De ce era asa de bine pe vremea primului sărut, apoi el se transforma-n pupătură de forma, din obişnuintă? De ce în pat te-ntorci din ce în ce mai des cu spatele la omul pe care la-nceput ţi-l doreai aproape de tine sau chiar pe dinăuntrul tău?

Pentru ca el nu îţi mai e străin deloc; si nu mai simţi emoţii când îl întâlneşti; şi nu te temi de el, şi nu-l mai suspectezi deloc.

E vina lui ca ţi s-a dăruit. El n-a păstrat o parte pentru el. In felul asta, cunoscându-l peste tot, tu ai trecut prin el şi nu-l mai vezi, îţi este transparent. El e deja o etajera în interiorul tău, nu mişcă. Te sprijini uneori pe el, când ai nevoie. Doar dacă ar ceda sau ar pleca te-ar mai uimi.

Faci dragoste cu el şi nu mai e ce-a fost. Nu sexul e acela care s-a banalizat (la urma urmei este un instinct, ar trebui sa se repete întocmai ca intre Adam şi Eva). Împrejurările-s de vina. Acelaşi pat; aceeaşi ora; aceleaşi aşteptări.

Hai, scoate-ti masca. Mutate-n pădure.

Priveşte-ti diferit dorinţa. Opreşte-te din cum erai şi fa-te de nerecunoscut. Creează confuzie, uimire, curiozitate peste tot in jurul tău, iar cel sau cea cu care te culcai aseară va avea din nou o noapte frământată lângă tine.

……”
… zise Cristian Andrei, binecunoscutul doctor ….

i-auzi! :). Pare uşor din afara. E suficient atât?

„fa-te de nerecunoscut” – :)))

Entry for October 21, 2007


Ploua, e pustiu si cenusiu; bate vantul … bate vantul tare. Salcia din fata geamurilor mele si asa ciopartita si injumatatita de cei de la ADP se indoaie in toate directiile. Ii spun mamei ca la primavara se va reface si ca in locul crengii groase cat un trunchi de copac, taiata de ei vor creste altele, multe, mai mici. Ea nu ma crede.

„tu n-o vezi cata era?”

Vad eu foarte bine si stiu ca mama nu-i proasta. Dar vreau sa cred ca n-au ciopartit copacii degeaba in toamna asta si ca stiu ce fac. Sper ca au taiat jumatati de copaci de ici si de colo pentru ca ASA TREBUIE, nu pentru ca au primit vreo 2-30 ron de la vreun vecin speriat ca toamna si furtunile ei i-ar putea rupe vreo creanga pe masina.
Mie imi place cand ploua. Nu ma deranjeaza vremea asta. Mi-ar placea si mai mult daca ploaia m-ar suprinde intr-o atmosfera romantica … si m-ar obliga sa stau in casa :)) … visez. E dimineata si inca visez.

Entry for October 19, 2007


( ce vroiam sa scriu??? m-au deranjat cei de la yahoo cu un „survey” :)). Oare chiar le completeza cineva? )

ah … da … mi-am amintit 🙂

„Imi este al dracului de dor de ea. E dor din ala care doare, stii genul? … Au trecut mai bine de 6 luni, chiar nu poate sa imi treaca naibii o data? … E iubirea vietii mele. Asta mi-e clar. A fost o poveste din aia cu impacari, cu despartiri, cu promisiuni, cu juraminte, cu incalcari de promisiuni … a fost asa, intens si uneori dureros …”
„Ti-a promis ca divorteaza?”
„Doar de vreo suta de ori … si niciodata atat incat sa cred”
„Si? Are totusi 2 copii, nu?”
„Da … I-as fi facut si eu 2 cu bucurie … Am pus capat pana la urma. N-am mai putut. Mi-e dor de mor, mi-e cumplit de dor si in acelasi timp stiu ca nu e alta cale … nu e …”
„Te-ai intrebat Radu, cum ar fi fost, cum ar fi, daca s-ar fi putut?
„Hmmm … m-am intrebat, da … Habar nu am … „

CITAT. FRAGMENT DINTR-UN … DINTR-O … CEVA … scrisa in „SAPTE SERI” de catre SASHA.

Habar n-am cine-i Sasha. Nici Radu. Dar citesc de cate ori imi pica in mana articolele din „Sapte seri” si „B24FUN”. Niciodata nu ma dezamagesc. Vi le recomand si voua.
De cele mai multe ori sunt muult mai interesante decat editorialele pe care le gasesti in ziare de prestigiu.
Rasfoiesc aceste fituici in ultima vreme mai mult pentru a ma amuza cu articolasele lor. Restul nu ma intereseaza. Programul cinematografelor pot sa-l aflu de pe net.

P.S.

Fragmentul mi se pare … ilustrator … pentru cum vedem … muuulti dintre noi, iubirea vietii :))). E cu „promisiuni, juraminte, cu incalcari de promisiuni” … si in general se termina cu „nu se poate”. Altfel spus, iubirea vietii e o poveste plina de adrenalina. Altfel n-ar mai fi primit „premiul intai” :))).

Asa-si motiva si „ofiterul naval” – flirturile nevinovate.

„Avem nevoie de adrenalina, nu-i asa?” – intreba si afirma in acelasi timp el senin.

Oare?

Chiar?

Celor pe care i-am iubit …. Entry for October 18, 2007


„though nothing can bring back the hour,
of splendor in the grass, of glory in the flower,
we will grieve not, rather find
strenght in what remains behind”

Iubesc din suflet aceste versuri.

……… si fac parte din următorul poem 🙂

„INTIMATIONS OF IMMORTALITY FROM RECOLLECTIONS OF EARLY CHILDHOOD”


by:
WILLIAM WORDSWORTH

THERE was a time when meadow, grove, and stream,
The earth, and every common sight,
To me did seem
Appareled in celestial light,
The glory and the freshness of a dream.
It is not now as it hath been of yore;–
Turn wheresoe’er I may,
By night or day,
The things which I have seen I now can see no more.

………………

… care e muuult mai lung …
… fragmentul m-a emoţionat pana la lacrimi prima data când l-am auzit, în filmul care-l ilustrează ATÂT de bine: „Splendor in the grass”. A doua zi cautam versurile pe net şi deşi o vreme nu mi-am amintit citatul exact cu ceva tenacitate si perseverenta le-am găsit … şi o data cu ele poemul întreg.

… în aceasta seara, fără nicio ocazie speciala, fără regrete şi melancolii inutile, îl dedic tuturor celor pe care i-am iubit, sau am crezut o data ca-i iubesc.

………………………………………………………………………………………………………………………………..

Entry for October 17, 2007


„te invit la Paris” – imi scrie unu’ pe un forum …
„daa?” – intreb eu clipind din gene a neincredere ( de cand cu emoticons avem si expresii faciale, tii!!! )”
„accepti?”
„asa pe neve? nunta pe neve?”
„de ce nu? ai un prieten?”
„nu”
„atunci ce ne sta impotriva? din punctul meu de vedere nu vad de ce n-am face-o …”
„crezi? nici macar nu ne cunoastem”
„cine zice ca nu ne cunoastem?”
„eu”
„eu zic ca ne cunoastem sau ca avem timp suficient sa ne cunoastem”
„adica asa … avem timp sa ne cunoastem in aeroport, in avion … „
„da. mie mi-ar placea sa cunosc pe cineva intr-un aeroport, intr-un avion”
” si mie. dar sa fie ceva spontan, nepremeditat … „
„si ce sa facem noi ca sa mai fim spontani acum?”

… nu stiu cum mai poti fi spontan daca iti pui intrebarea cum sa fii spontan. Spontana o fi fost intrebarea lui … sau nu?

Uite asa am ratat eu o excursie la paris …. :))))

Multe mai vrem si noi, femeile :)). Sa fie omu’ si spontan si nepremeditat, da’ sa se gandeasca dinainte ce face, de doua ori daca se poate, sa vina cu solutii, sa fie matur dar si copilaros cand trebuie, cu cei 7 ani de acasa dar iesit din fustele mamei. Si ocupat si devreme acasa. Si implicat in viata ta si intelegator cu tine …

Cine ne poate multumi?
Dar pe ei cine ii poate multumi?

„oare poti avea totul in viata?” – se intreba un altul pe acelasi forum. Sau MA intreba. Are 24 de ani, este ofiter naval, insurat, tatal unui baietel.
„si n-ai iesit la agatat pe aici, e doar o gluma, impresia mea gresita, nu-i asa?” – il intreb eu
„nu … dar un flirt acolo, nu strica’
„nu?”
„nu.”
„inseamna ca nu te-ar deranja daca sotia ta ar avea si ea un flirt, o aventura …?”
„n-am spus aventura”
„ok, un flirt nevinovat atunci :)”
„uf! ce intrebari incomode pui”
„nu m-am gandit ca sunt incomode”
„atunci sa incerc sa-ti raspund: sigur ca ar deranja. cum ar deranja-o si pe ea daca ar afla ca eu am un flirt, o aventura. sa nu-ti faci o parere gresita despre mine. tin foarte mult la ideea de familie, insa ma intreb daca poti ramane cu acelasi partener timp de 20-30 ani. oare suntem, putem fi atat de corecti, fara pata, fara pacat?”
„nimeni nu e perfect, fara pacat, dar cel putin trebuie sa incercam sa fim”
„sunt mandru de ce am facut pana acum din nimic. am o famile, un copil, o slujba buna”
„mai trebuie doar sa nu strici ce-ai realizat”
„n-am sa stric”
„promiti?”
„promit”
„tin foarte mult la familia mea, sufar cand sunt departe de ei, dar n-am ce face, asta-i viata”
„ok”
„cand vrei ceva din tot sufletul, tot universul se invarte sa te ajute”
„:)”
„dar oare poti avea totul? azi m-am uitat la poza ta si m-am gandit: imi place, de ce nu? esti o femeie open minded, interesanta, o provocare pentru cine stie sa vada asta, o ispita …”
„doar ca eu nu-mi doresc sa fiu o ispita pentru tine, au contraire”
„imi placi dar nu stiu cum sa-ti spun asta decat direct”
………

NO COMMENT.
……..

Ce sa mai comentezi? Ca traim in epoca tentatiilor de orice chip? Ca pe zi ce trece suntem tot mai slabi, mai ingaduitori cu noi si mai putin ingaduitori cu altii? L-am condamnat pe tanarul de mai sus in gandurile mele pentru tentativele lui de „flirt”. Pe de alta parte, atat de tanar fiind poti intelege pe undeva … curiozitatea. Dar … gandul se intoarce din nou si-ti spune ca ai vazut si altii, la 40 si ceva de ani, facand la fel. Ca si tu ai fost in preajma tentatiilor si ispitelor la randul tau. Apoi mi-am pus aceeasi problema pe care mi-o pun de mult, in rezolvarea careia am esuat pana acum: ce faci cand partenerul tau de viata isi cauta „supape” in alte parte? Cand dovedeste ca este „slab” in aceasta privinta. Cand iti spune ca tine la ideea de familie, cu inflacarare si entuziasm si apoi descoperi la el o hiba de genul asta? Cand iti spune ca relatia n-are nicio problema, ca el se simte bine asa, de exemplu? Ca ce mare lucru a facut daca s-a intalnit cu o fata? Cum rezolvi problema asta? Pana acum eu n-am „rezolvat-o” in niciun fel. Pur si simplu acele relatii s-au terminat, intr-un fel sau altul. N-am cautat sa fiu prea intelegatoare. Am lasat ceva loc de explicatii, dar daca nu le-am primit pe cele pe care doream sa le aud simtind in acelasi timp ca sunt adevarate, am lasat-o pur si simplu balta. Si chiar daca am primit explicatii tot acolo s-a ajuns … de n-am spus pe loc: „the end”, „that’s it”, sau „adieu”, mi-am inchis inima ca pe un robinet si s-a inteles de la sine. Alta data am spus „good night and good bye si noroc bun in viata”. Unii mi-au reprosat ca n-am „luptat” si ca „n-am fost suficient de competitiva”. Altii ca „mi-am bagat picioarele in relatie”.

Corect si adevarat. N-am luptat niciodata pentru inima vreunui barbat intr-o astfel de situatie. Am preferat s-o las balta. Oare sa nu-l fi iubit/dorit pe niciunul suficient de mult ca s-o fac?

Si … in cazul in care mi-as dori vreodata sa lupt, sa fiu „competitiva” – termenul asta ma amuza la culme ( si face parte bineinteles dintr-o lunga critica inchinata mie de unul din „ecsi”), parca am fi la o cursa de cai sau de masini sport de ultima generatie – care ar fi solutiile, caile, armele? Cum e aia sa fii „competitiva”? Cum ar putea sa fie competitiva sotia acestui baiat, proaspata mamica, probabil fericita si foarte ocupata cu noile ei responsabilitati, cum ar putea sa lupte cu femeile libere, mature si incitante, ispitele pe care le intalneste sotul ei te miri unde? Se gandeste ea ca i se poate intampla asa ceva, TOCMAI acum? O fi si ea vreo copila acolo …

In fine … pe internet lumea este mult mai curajoasa decat in realitate. Daca iesi cu fetele intr-un bar, intr-un club, la teatru, unde vreti, la terasa din colt la o limonada, nu sunt multi cei care ar intra in vorba cu tine. Si poate sunt pe acolo unii interesanti. Cu care ai incepe macar o conversatie. Ai bea o cafea pana sa pleci la Paris. Ei se uita la tine, te uiti si tu la ei … te uiti din nou, se mai uita si prietenele tale … si nu se intampla nimic. N-au curaj … si nici chef. Probabil sunt suficiente cele „competitive” pe piata si nu e nevoie de mai mult :))).

Mai sunt unii cu care apuci sa vorbesti si sa-i intrebi ce e cu barbatii astia de nu intra in vorba cu fetele. Unii iti spun scurt: „da’ mai intrati si voi, ce tot asteptati tot timpul sa va intrebe cineva de sanatate!”. Altii, mai rabdatori iti explica ca de atatea ori li s-a intors spatele si li s-a raspuns tamp si in doi peri incat s-au saturat. TOTI au senzatia ca pot cantari o femeie corect din priviri si ca stiu cine „merge” si cine nu. Chiar si cei care ulterior spun ca fetele le raspund urat.

Asa ca ne-am facut toti curaj si ne-am dat intalnire pe net. Aici nu ne cunoaste nimeni sau aproape nimeni si ni se pare ca nimic nu poate avea nicio consecinta nasoala. N-ai chef sa mai vorbesti cu un user il ignori sau il blochezi daca ai posibilitatea asta.

Pana la urma nici aici nu se intampla nimic. Pentru ca si afara pe terasa si aici pe net, am pierdut cu totii din vedere esentialul.

Entry for October 15, 2007


Spital … ortopedie … pe sectie … mama s-a internat … atmosfera cunoscuta. Ai totusi un sentiment de uimire daca n-ai stat prin spitale in ultimii 15-20 de ani. Parca te asteptai sa fie altfel, moderne, europene, stralucitoare, dotate, utilate … nu ca am stii noi cum arata cele europene.

Doua paturi intr-o camaruta sordida, unul are salteaua de musama roasa de tot, rupta pe alocuri. Pe mama au plasat-o in celalalt pat. Mai bine. Cearceafuri rupte dar curate. Faianta cazuta sub chiuveta. Am uitat sa verific daca si curge apa … de la chiuveta; am uitat sa-i duc si periuta de dinti. Oricum nu e apa calda decat juma’ de ora pe zi ne spune o alta mama internata cu baiatul ei in aceeasi sectie.

„azi am prins apa dupa o saptamana si l-am spalat pe fiu-meu pe cap. Da’ … aveti chiuveta in camera, vedeti acolo cand vine apa calda si veniti fuguta atunci sa va spalati” – vin sfaturile folositoare de la mama baiatului care fuma grabita o tigara la fereastra spalatorului.

WC-urile n-au capace si nu te poti aseza. Nu exista hartie igienica. No problem, avem destula pe acasa si oricum e cea mai mica problema.

„totusi e relativ curat, desi pare neingrijit” – gandesc eu apoi imi fac planuri ca n-o s-o las pe mama sa stea prea mult pe acolo.

Soneriile suna intr-una. Asta pentru ca deasupra patului ai doua sonerii: una pentru urgente si una pentru asistente. Probabil exista pacienti care nu se pot da jos din pat si mai au si ei nevoi: o plosca, un cuvant, o incurajare. Taraitul se aude intr-una dar pasii asistentelor nu.

Exista si o lampa de perete fara bec. I-am adus unul de acasa, ca sa poata citi seara si sa nu se mai dea jos din pat sa-l stinga pe cel din tavan. Dar nu s-a insurubat. Am incercat deasupra celuilalt pat – acolo mergea. Ne-am gandit daca sa ne mutam acolo – oricum era liber – dar am decis ca nu. Patul mamei avea salteaua mai buna si langa el, in plus – bonus – este si un fel de noptiera. Acolo i-am pus un radio micut – macar poate asculta muzica.

Ferestrele nu se inchid bine si oricum nu sunt termopan. Caldura era la pranz cand am internat-o dar seara cand i-am adus si hainele de schimb nu mai era. N-a vrut sa-i aduc si asternuturile de acasa desi n-are decat o patura. Asta e.

Mama a fost data in grija unui baiat. Asistent. Dupa ce i-a luat sange pentru analize, mama i-a bagat 10 ron in buzunar, baiatul ne-a mustrat dar fireste nu i-a dat inapoi. Urasc spagile de orice fel, dar in locul acela nu mai e „loc” de principii. Pur si simplu spatiul acela functioneaza dupa alte reguli. Vrei sa fii sanatos? Nu mai gandesti in termenii in care gandeai inainte. Mai ales ca ieri am auzit pe nu stiu care post TV ca un medic de pe salvare are 700 ron salariu + ceva sporuri iar un sofer pe salvare 400 ron. 400 ron ????!!!! 700 ron????!!!! 400 ron???? Cine mai lucreaza ca sofer pentru 400? Intr-un loc de munca atat de tensionant, cu atatea responsabilitati? 700 de ron??? Pentru oamenii care ar trebui sa ne salveze viata cateodata? Nu oricine se poate angaja la urgenta. Medicii trebuie sa aiba pe langa educatia specifica si ceva experienta o conditie fizica deosebita, trebuie sa poata cobora intr-o prapastie la o adica, sa poata urca pe munte, sa poata cobora cu targa pacientul pe scari daca nu merge liftul sau pacientul sta intr-un bloc de 4 etaje.

Impotriva tuturor principiilor ne-am interesat cat si ce trebuie sa dam. Si cui. O sa fie scump. Nu ne pasa.

Maine o opereaza.