Entry for October 21, 2007 Sentimente de duminica ploioasa

Am asa … un sentiment de 20-21-22 de ani. De ceva vreme incoace. La inceput am crezut ca sunt doar tresariri si infiorari intamplatoare, dar cum pe zi ce trece sentimentul devine mai concret, se permanentizeaza, incep sa-l iau in serios.

Imi atrage de exemplu atentia muzica care atunci ma impresiona, cum e „Phoenix” si altele din zona … m-as duce la concerte cu ei, de exemplu, si nu la Bamboo sau Fratelli, mi-e dor de „Laptaria lui Enache” cum era o data; iubirile mele exista, dar sunt virtuale; fac si nu fac parte din viata mea si nu le iau in serios chiar daca le tratez cu seriozitate (… si chiar daca exista promisiuni concrete ca ne vom intalni in viitor si vom trai fericiti pana la adanci batraneti); ma gandesc ca trebuie sa ma duc sa caut niste CD-uri care-mi lipsesc de acasa; ma gandesc cum sa-mi personalizez camera si in scopul asta vreau sa transform niste fotografii facute de mine in tablouri gen poster imprimat pe panza; ma gandeam oricum daca n-ar fi foarte kuul sa fac si din radiografiile mamei niste tablouri – am eu o idee: negru pe alb, dar trebuie sa vad daca radiografiile se vor vedea bine pe un carton alb sau trebuie sa gasesc alta solutie; tot in perioada asta ma intreb daca n-ar trebui sa dau la facultate ( din nou ) si sunt la un inceput de drum profesional. Imi cumpar tot mai multe tricouri colorate si hanorace cu gluga; ma imbrac tot timpul in blugi ( acum 1-2 ani nu-mi placeau ); nu prea mai port tocuri; ma uit dupa masini sport; imi pun tricou cu manaca scurta peste cel cu maneca lunga … si o fac spontan; am reinceput sa scriu – da, si asta e un semn!! :)); visez craciun alb, intr-un bar afumat, ascultand o trupa cantand pe scena cu vin rosu in fata si tinundu-ma de mana dupa o foarte scurta criza de gelozie care s-a rezolvat pe loc si fara urmari. Stau foarte mult pe net, citesc tot felul de bazaconii si mi se par SUPER; observ fara sa vreau baietii de 20-25 de ani din cartier si ma pufneste rasul sanatos daca fac vreo prostie. Rad la fel de terestru si daca ma surprind pe mine in vreo postura caraghioasa; la fel de bine cum pot visa la ceva, orice, timp indelungat. Fac clatite sub atenta supraveghere a mamei – ea oricum ma va supraveghea atenta toata viata, n-o sa se schimbe niciodata – si ma amuza cand mai scap cate una pe aragaz. Vreau la munte sa invat sa schiez; vreau sa recuperez ce n-am facut niciodata; vreau cizme fara toc si colanti colorati; oscilez intre opel corsa si peugeot; mi se pare genial unu’ de-sh deschide televiziune pe net; vreau sa ma duc la el sa lucrez voluntar sa-i fur ideea; am chef de sport desi momentan nu fac; si chef de barfa cu fetele.

… sau e doar duminica asta ploioasa?

Entry for October 21, 2007 – „Inainte de a fi, orice lucru este perfect” :)))))))))

„…… De ce am vrea sa fie iar zăpada cum a fost, neîncepută, iar cei pe care ii iubim sa fie cum erau? Pentru ca înainte de a fi, orice lucru frumos este perfect. Apoi, cu fiecare clipa în care îl trăieşti, frumosul devine cunoscut, banal, uşor de ignorat. De ce era asa de bine pe vremea primului sărut, apoi el se transforma-n pupătură de forma, din obişnuintă? De ce în pat te-ntorci din ce în ce mai des cu spatele la omul pe care la-nceput ţi-l doreai aproape de tine sau chiar pe dinăuntrul tău?

Pentru ca el nu îţi mai e străin deloc; si nu mai simţi emoţii când îl întâlneşti; şi nu te temi de el, şi nu-l mai suspectezi deloc.

E vina lui ca ţi s-a dăruit. El n-a păstrat o parte pentru el. In felul asta, cunoscându-l peste tot, tu ai trecut prin el şi nu-l mai vezi, îţi este transparent. El e deja o etajera în interiorul tău, nu mişcă. Te sprijini uneori pe el, când ai nevoie. Doar dacă ar ceda sau ar pleca te-ar mai uimi.

Faci dragoste cu el şi nu mai e ce-a fost. Nu sexul e acela care s-a banalizat (la urma urmei este un instinct, ar trebui sa se repete întocmai ca intre Adam şi Eva). Împrejurările-s de vina. Acelaşi pat; aceeaşi ora; aceleaşi aşteptări.

Hai, scoate-ti masca. Mutate-n pădure.

Priveşte-ti diferit dorinţa. Opreşte-te din cum erai şi fa-te de nerecunoscut. Creează confuzie, uimire, curiozitate peste tot in jurul tău, iar cel sau cea cu care te culcai aseară va avea din nou o noapte frământată lângă tine.

……”
… zise Cristian Andrei, binecunoscutul doctor ….

i-auzi! :). Pare uşor din afara. E suficient atât?

„fa-te de nerecunoscut” – :)))

Entry for October 21, 2007

Ploua, e pustiu si cenusiu; bate vantul … bate vantul tare. Salcia din fata geamurilor mele si asa ciopartita si injumatatita de cei de la ADP se indoaie in toate directiile. Ii spun mamei ca la primavara se va reface si ca in locul crengii groase cat un trunchi de copac, taiata de ei vor creste altele, multe, mai mici. Ea nu ma crede.

„tu n-o vezi cata era?”

Vad eu foarte bine si stiu ca mama nu-i proasta. Dar vreau sa cred ca n-au ciopartit copacii degeaba in toamna asta si ca stiu ce fac. Sper ca au taiat jumatati de copaci de ici si de colo pentru ca ASA TREBUIE, nu pentru ca au primit vreo 2-30 ron de la vreun vecin speriat ca toamna si furtunile ei i-ar putea rupe vreo creanga pe masina.
Mie imi place cand ploua. Nu ma deranjeaza vremea asta. Mi-ar placea si mai mult daca ploaia m-ar suprinde intr-o atmosfera romantica … si m-ar obliga sa stau in casa :)) … visez. E dimineata si inca visez.

Entry for October 19, 2007

( ce vroiam sa scriu??? m-au deranjat cei de la yahoo cu un „survey” :)). Oare chiar le completeza cineva? )

ah … da … mi-am amintit 🙂

„Imi este al dracului de dor de ea. E dor din ala care doare, stii genul? … Au trecut mai bine de 6 luni, chiar nu poate sa imi treaca naibii o data? … E iubirea vietii mele. Asta mi-e clar. A fost o poveste din aia cu impacari, cu despartiri, cu promisiuni, cu juraminte, cu incalcari de promisiuni … a fost asa, intens si uneori dureros …”
„Ti-a promis ca divorteaza?”
„Doar de vreo suta de ori … si niciodata atat incat sa cred”
„Si? Are totusi 2 copii, nu?”
„Da … I-as fi facut si eu 2 cu bucurie … Am pus capat pana la urma. N-am mai putut. Mi-e dor de mor, mi-e cumplit de dor si in acelasi timp stiu ca nu e alta cale … nu e …”
„Te-ai intrebat Radu, cum ar fi fost, cum ar fi, daca s-ar fi putut?
„Hmmm … m-am intrebat, da … Habar nu am … „

CITAT. FRAGMENT DINTR-UN … DINTR-O … CEVA … scrisa in „SAPTE SERI” de catre SASHA.

Habar n-am cine-i Sasha. Nici Radu. Dar citesc de cate ori imi pica in mana articolele din „Sapte seri” si „B24FUN”. Niciodata nu ma dezamagesc. Vi le recomand si voua.
De cele mai multe ori sunt muult mai interesante decat editorialele pe care le gasesti in ziare de prestigiu.
Rasfoiesc aceste fituici in ultima vreme mai mult pentru a ma amuza cu articolasele lor. Restul nu ma intereseaza. Programul cinematografelor pot sa-l aflu de pe net.

P.S.

Fragmentul mi se pare … ilustrator … pentru cum vedem … muuulti dintre noi, iubirea vietii :))). E cu „promisiuni, juraminte, cu incalcari de promisiuni” … si in general se termina cu „nu se poate”. Altfel spus, iubirea vietii e o poveste plina de adrenalina. Altfel n-ar mai fi primit „premiul intai” :))).

Asa-si motiva si „ofiterul naval” – flirturile nevinovate.

„Avem nevoie de adrenalina, nu-i asa?” – intreba si afirma in acelasi timp el senin.

Oare?

Chiar?

Celor pe care i-am iubit …. Entry for October 18, 2007

„though nothing can bring back the hour,
of splendor in the grass, of glory in the flower,
we will grieve not, rather find
strenght in what remains behind”

Iubesc din suflet aceste versuri.

……… si fac parte din următorul poem 🙂

„INTIMATIONS OF IMMORTALITY FROM RECOLLECTIONS OF EARLY CHILDHOOD”

by:
WILLIAM WORDSWORTH

THERE was a time when meadow, grove, and stream,
The earth, and every common sight,
To me did seem
Appareled in celestial light,
The glory and the freshness of a dream.
It is not now as it hath been of yore;–
Turn wheresoe’er I may,
By night or day,
The things which I have seen I now can see no more.

………………

… care e muuult mai lung …
… fragmentul m-a emoţionat pana la lacrimi prima data când l-am auzit, în filmul care-l ilustrează ATÂT de bine: „Splendor in the grass”. A doua zi cautam versurile pe net şi deşi o vreme nu mi-am amintit citatul exact cu ceva tenacitate si perseverenta le-am găsit … şi o data cu ele poemul întreg.

… în aceasta seara, fără nicio ocazie speciala, fără regrete şi melancolii inutile, îl dedic tuturor celor pe care i-am iubit, sau am crezut o data ca-i iubesc.

………………………………………………………………………………………………………………………………..