un bilet in plus

Image via Wikipedia

i-am cunoscut prin prietena mea N. şi apoi i-am tot văzut pe la Operă, Ateneu, Flarmonică, la festivalul George Enescu, pe la alte evenimente de nişă şi implicit de calitate; făceau parte din mica masă de bucureşteni care vînează serile culturale speciale ale capitalei (RARE!) cu satisfacţia cu care fură copii toamna nucile direct din pom.
¤
mi-au plăcut din prima: un cuplu echilibrat, omogen, seren, care infirma (fără pic de insolenţă) toate sloganurile infantile: „dragostea nu ţine, se transformă în altceva”, toată literatura superficială dar trendy, consumată la greu azi: „Dragostea durează 3 ani”. Durează 3 ani dacă eşti tu …. prost am vrut să zic, dar nu zic. Erau dintotdeauna împreună, aşa-mi păreau, se ţineau de mînă, avea aceleaşi gusturi, iar EL – mi se spune – „EL era de-o delicateţe, şi de-o discreţiee ….”. Îmi amintesc cum erau astă-toamnă, ne-am întîlnit mai mulţi prin faţa Ateneului, pe la concertele acelea în aer liber: „suntem bine, suntem foarte bine, atîtea lucruri bune ni s-au întîmplat în ultima vreme, am fost acolo şi acolo, am călătorit, toate s-au aranjat, s-au pus pe făgaşul lor, totul e perfect, prea perfect, parcă prea bine … parcă prea, prea bine” – rîdea EA, în felul acela reţinut, fericită …
¤
Parcă erau din altă lume.
¤
– hai măi N., de ce stai tu cu profa de franceză şi nu stai cu noi, îi spuneam amicei mele aseară, la transmisiunea în direct de la MetOpera, ce!, dacă are un bilet în plus înseamnă că poate să ni te şi răpească? Nu ne-am văzut de atîta timp …
– păi tu nu ştii de ce are un bilet în plus, de aia vorbeşti aşa …
¤
Într-o zi, EL a plecat cu cîinele la plimbare, s-a întors acasă şi a murit. Aşa. Cum ai zice: adio. Atît. End of story.
¤
„Life changes fast.
Life changes in an instant.
You sit down to dinner and life as you know it ends.”

… aşa începe The Year of Magical Thinking de Joan Didion

o carte care se bazează pe întâmplări similare, trăite de autoare, (recomandată tot de N. În fotografie: Joan Didion).
¤
„Life changes fast.”

Şi nimic nu durează la nesfârşit.
Totul se sfârşeşte.
Şi binele. Şi răul.

Totul.

Se sfârşeşte.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

P.S.: Cartea tulburătoare a lui Joan Didion s-a transformat într-o piesă de teatru. O piesă într-un personaj … interpretat la premiera mondială de Vanessa Redgrave. Magnifica Vanessa, pe care îmi doresc nespus s-o văd pe scenă. Două mici fragmente din acest one-woman-show se găsesc pe youtube, într-unul e chiar începutul: „Life changes fast.” … celălalt e un fragment care mi-a ridicat tensiunea mult … Le puteţi vedea aici şi aici.