Entry for February 14, 2008 Valentine, oh Valentine …


„… si cand pica intristarea asta. Pe pai’spe ca de obicei?”
„… si treb’e toti sa ne bubulim, sa ne giugiulim, sa ne aratam dragostea prin cluburi si baruri?”
„… io n-am de gand sa fac nimic.”
„… mdea. Ca sa facem vanzari pe la buticuri, sa dam banii pe prostii, inimoare colorate, cadouri …”
„… sa ma laseeee …”
„… cre’ca stau la serviciu pana mai tarziu”

Pana si de le fete (TRADATOARELOR!!!) am auzit astfel de … pareri. De cand a intrat sarbatoarea asta in tara a fost intampinata intai cu o revolta pe motive nationaliste: „avem si noi Dragobetele nostru. Pe ala de ce nu-l sarbatorim?” si mai nou cu plictiseala nereala si dezgust perfect asumat. De ce atata lipsa de candoara si entuziasm? Habar n-am. N-o fi lumea indragostita si-s toti revoltati pe tema asta. Sper doar ca mai exista oameni pe undeva care stiu sa-si faca din fiece ocazie ivita o sarbatoare, stiu sa lase toate prostiile deoparte si sa se bucure de viata.

HAPPY VALENTINE!

si la aia de va place si la aia de nu va place :)))))

Reclame

Entry for February 08, 2008 Socializarea la ROmani_no.2


.. alaltaieri, iesind de la sauna, trec pe langa un chip cunoscut. In prima secunda n-am stiut de unde sa-l iau si m-am intors sa-l vad mai bine. Si el facea acelasi lucru. Tocmai pe cand sa exclam: „Evrika! E Printul Fantoma, am iesit cu el si cu D. intr-o seara, nu chiar asa de mult”, domnul isi intoarce privirea si se intoarce la treaba lui. Imi zic, „n-o fi vazut bine. I-or fi intrat aburii de la sauna in ochi”. Ieri, intram cu dezinvoltura in aceeasi sala de gimnastica si pe cine vedeam? Of course, acelasi individ care s-a uitat scurt la mine si m-a ignorat again. Acuma, nu pretind ca am fost prieteni la catarama, dar ne-am cunoscut si o noapte intreaga am petrecut-o prin oras. Am povestit despre toate dezamagirile sentimentale posibile si ne-am plans unul pe umarul ceiluilalt … toti trei. Sigur, dupa noile reguli sociale, acest fapt nu inseamna ca acea persoana, o sa mai vrea sa te salute dupa aceea, sau poate am eu un chip complet comun. Este a ics-a persoana pe care o vad avand aceeasi atitudine. Ma intreb, e o problema generala, sau tine mai mult de capitala … unde daca nu esti properly introduced … n-are rost sa mai consumi aerul si sa deschizi gura ca sa spui si tu un „buna” acolo .. ??!

Entry for February 06, 2008 Socializarea la ROmani_no.1


Cred ca-i cazul sa incep un foileton … despre socializarea la romani, cu romani si mai ales in capitala, pe unde imi fac veacul de un deceniu si ceva.

Ieri, la un pahar de ceva, intr-o cafenea cu glasvand, prietena mea D. imi povestea urmatoarea scena:

„Stateam eu in statie cum stau de obicei. Lume multa, zgribulita, sastisita, 182 nu vine, 282 nu vine, iar intarzii la serviciu, iar imi face madame teoria chibritului, iar dau explicatii, iar imi spune ca e vina mea ca nu schimb traseul, iar trebuie sa-i explic CA NU EXISTA ALTUL si ca singura solutie ar mai fi mersul pe jos sau o masina de firma. Ca sa ma salvez din razboiul premonitiv, incep sa ma uit cu atentie la fetele celor din jur si ma gandesc ca a trecut hat … nu stiu cat timp de cand n-am mai vazut un baiat care sa-mi taie rasuflarea. Stii, genul ala de aparitie care te face sa spui WOW, asta da! In schimbi doi maidanezi prea frumosi pentru viata lor trec strada atent si ma gandesc ca macar caini mai vezi din cand in cand. Ceea ce ma face sa vad o superbitate canina la capatul unei lese. Il urmaresc cum isi trage stapanul dupa el si involuntar privirea se ridica pe lesa. La celalalt capat … WOW … un baiat!! Ce baiat! Ce barbat de fapt … Ce binecuvantare sa mai vezi asa ceva din cand in cand pe strada! Inevitabil cainele vine la picioarele mele si ma amusineaza. Vebalizez tare si vesel aparent cu directie spre topmodelul canin:

Ce baiat frumos! Vai ce baiat frumos! ( :))) Ai venit la mine? Ai iesit la plimbare?

Daca pe blanos pot sa-l scuz ca nu mi-a raspuns complimentelor nu stiu ce explicatie sa gasesc muteniei desavarsite a stapanului. Din cele 15 replici la prima mana care se puteau da in aceasta situatie, replici care-mi vin asa, fara sa gandesc prea mult, stapanul a ales sa nu spuna nimic si sa zambeasca pe jumatate. A plecat la fel de languros cum a venit, condus de mult mai bine adaptatul social insotitor canin. Sigur, poate era casatorit, cu 7 copii acasa ori poate facea parte din vreo minoritate pe criteri sexuale … dar oricum si oricand … l-am bestelit tot drumul pana la serviciu …”

Cum facem sa intram in vorba cu cineva interesant? Exista vreo solutie, un loc prielnic pe care nu l-am descoperit? Vreo schema pe care n-o dibuim noi? O stratagema, un truc? Stie cineva, ceva?

Entry for February 05, 2008 – Sburatorul


Sburatorul* frumos, brunet, cu ochii mari si negri, cu look aproape byronian ma viziteaza periodic. In somn, bineinteles. Imi apare la diferite varste si mereu mi se pare extrem de atragator. In vis, vorbeste cu mine, ma priveste adanc in ochi, ma tine in brate, ma saruta … rareori imi aduc aminte ce mi-a spus. Ma trezesc cu respiratia intretaiata si fluturi prin stomac tanjind sa mai stau putin cu barbatul necunoscut din vis. In mod normal, cel mult imi povestesc visele celor din jur cu amuzament si le uit cateva minute mai tarziu. Acesta insa a inceput sa ma preocupe prin insistenta cu care se repeta. Asa ca, m-am decis sa-l chem … si eu … poate reusesc sa-i bantui visele 🙂

„să nu poată răbda (…)
să vie călare
pe nuia de alun
să fugă ca un nebun;
să vie călare
pe nuia de sînger,
să fugă ca un înger;
să vie pe nuia de nuc,
să fugă ca un haiduc;
pe nuia de arţar
să fugă ca un armăsar;
să nu-i fie a bea,
să nu-i fie a mînca,
să nu-i fie a sta,
pîn’ la mine n-o veni
şi cu mine n-o vorbi,
să se bată a plezni”.**

P.S.: Nici unul din barbatii importanti din viata mea nu corespunde descrierii de mai sus, in sensul in care n-au fost bruneti cu ochii negri …

 

* Sburatorul = ( zburatorul ) era în mitologia populară o fiinţă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuieşte noaptea, în somn, fetele nemăritate şi femeile măritate de curând. În literatura romantică (vezi romantismul), termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense faţă de fiinţa iubită. Se consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieţii a fost respins de o femeie, iar acesta vine după moarte să chinuie femeile de pe Pământ, dar mai ales, pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este în viaţă). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtăşite.

sursa: Wikipedia

**Sursa: Enciclopedia Dacica

Entry for February 01, 2008


Of … M-am indragostit, fara speranta fireste … de Brad Whitford si …

…cred ca am ajuns in sfarsit la pubertate … cel putin nu m-am indragostit de un afis ci de un personaj: Danny Tripp. Ati inteles, nu? Actorul Brad Whitford interpreteaza personajul Danny Tripp si mie imi plac amandoi. Nu stiu cum o sa se simta cand am sa-i insel pe unul cu celalalt. Sigur … e chiar varianta 2 in 1, imi place si actorul si personajul deci am gasit solutia perfecta … barbatul ideal. Ce-o insemna ameteala asta din capul meu numa’ doctoru’ Cristian Andrei poa’ sa stie. Da’ nu stiu daca-mi spune si mie …

… pe deasupra mi-am mai adus aminte si de „EL”. Ooofff …