Entry for February 28, 2009 Decano ce esti!


(asta a fost 100 % reala, delicioasa, desigur, daca poţi ignora nivelul interlocutorului …………)

– aaaaaaa pai daca mai luat cu scrisu înseamnă ca eşti complicata rău mai bine ca nu te cunosc ca îmi dau seama ce femeie eşti decano ce esti
– hahahaha! Ce femeie sunt?
– nu vreau sa te jicnesc te rog nu sant ca tine
– ca mine cum? Si e jignesc, nu „jicnesc” … printre altele … multe altele.
– te-am citit ce fel de femeie esti imi dau seama repede
– hahahahahahaha! Pai nu-mi spui ce fel de femeie sunt? Ma lasi asa?
– mai si razii

Reclame

Entry for February 28, 2009 Stereotipii


– toţi barbaţii sunt nişte porci, nu-i aşa?
– am zis eu asta? Pe de alta parte, după studii de ultima ora se pare ca porcul e un animal chiar inteligent; in consecinţa, expresia „toţi barbaţii e porci” devine chiar un compliment.
– hahahaha!
– asa am zis si eu.
– ce?
– nimic.
– … si toti aia buni sunt luati!
– din fericire pentru mine sunt luati si o gramada de prosti, ceea ce mai descongestioneaza piata.
– hahahaha! Imi placi!
– Da?
– Da.
– Cum de …
– Ce?
– Nimic.
– Si tu?
– si eu …
– tu ce defecte ai?
– pai … astea, pe care le vezi.
– adica?
– sarcasm, ironie, fac pe desteapta; toate astea-s defecte majore in ochii barbatilor.
– aha.
– N-am dreptate?
– mm …
– mmm???
– si altceva?
– altceva? Pretentii prea mari, care-s considerate fitze …
– fitze? Tu?
– da, io.
– eh, atunci …
– vezi, ti-am zis eu 🙂

Entry for February 28, 2009 Dificultati


– nu-ti prea plac barbatii …
– ba da.
– nu prea.
– tocmai spuneam ca da.
– te-au dezamăgit rău.
– pana la un moment dat. Dupa aia nu am mai avut aşteptări.
– vezi ca am dreptate? Inca mai am nas la oameni.
– la mine ce-ai mirosit?
– eşti tu îndrăgostita de cineva de ai scris ce-ai scris. Zi ca n-am dreptate!
– n-ai dreptate.
– hahahaha! Nu te cred.
– e problema ta.
– hai zi acuma, serios, ce ţi-a făcut?
– nimic.
– ţi-e ruşine?
– ce sa-mi fie?
– sa zici …
– ce sa zic?
– ce ţi-a făcut.
– nimic, ti-am mai zis.
– Hahahaha! Nu ţi-a făcut nimic si de aia eşti supărata?
– da’ nu-s supărată.
– ee, nu. Un pic aşa.
– deloc.
– trista?
– nu.
– pesimista tot eşti, se vede de la o posta.
– mai, nu stiu ce se vede de la o posta dar te asigur ca-s destul de voioasa zilele astea.
– atunci?
– atunci ce?
– ce ai cu bărbaţii?
– mai nimic, din păcate……………
– eşti dificila?
– nu cred. Tie cum iti par?

Entry for February 27, 2009 Mmda, mmnu, mmpoate


mmda, mmnu, mmpoate

… vreau un bărbat care sa-mi răspundă cu mmda, mmnu, mmpoate. Sa nu fie ni’ca klar in vorbele lui; sa fie aşa, interpretabile, ca la o adică el sa zică c-a zis una şi io sa zic c-am înţeles alta. Care sa-mi spună ca mă suna EL mai târziu şi sa mă sune peste 3 zile reproşându-mi ca nu-l bag în seama. Mai târziu nu înseamnă peste o ora, doua, klar? Cine ţi-a băgat în cap asa ceva? Sa-mi spună ca e interesat de mine, ca-i plac, da’ sa nu-mi răspundă la esemesuri. Sa-mi fac un program cu el de care sa nu ne ţinem niciodată. Sa mă tina aşa în suspans perpetuu, sa mă frece, sa nu-mi dea atenţie. La asta cu atenţia ţin în mod deosebit. Sa mă cheme la el doar când chiar n-are altceva mai bun de făcut. Unu’ care sa-mi sugereze ca tre’ sa iau iniţiativa dacă vreau sa-l am. Sa-mi dea exemplu mereu alte femei, mai hotărâte, mai sexi, mai competitive. Mai tinere, mai blonde, mai frumoase. Sa aibe muuulte tare după relaţiile anterioare; în consecinţă sa nu vrea nimic serios şi sa nu mai creadă în iubire. Sa-mi repete asta frecvent. Sa umble şi cu altele – neapărat. Sa butoneze toată ziua la telefonu’ mobil; asta în caz ca nu și l-a lipit de ureche deja. De fapt sa aibe vreo 4 prin casa – și sper sa sune toate o data. Sa fie veşnic fără serviciu dar în căutare de finanţare pentru afacerea lui traznet. Ori sa fie tipul clasic al omului de afaceri de succes. Sa-şi facă toate afacerile la telefon în timp ce conduce cu o mana sigura, ultima belea de maşină, înjurând prin Bucureşti. Daca greşeşte cu ceva, sa-mi ia un cadou scump, da’ sa nu încerce sa remedieze cu nimic situaţia altfel. Sa nu-și ceara niciodată scuze. Sa nu vrea sa iasă din casa pe motiv ca peste tot e fitze; ori dimpotrivă sa fie frate cu Fratelli mai mult decât Fratelli însuşi. Fotbalul sa fie viaţa lui şi sa ne organizam tot timpul după asta. Sa nu citească, sa nu scrie şi sa nu se uite la filme fără bătăi. Mai exista aşa ceva pe lume? Io cred ca nu  🙂

Entry for February 25, 2009 Ce-ti place la un barbat?


„- Ce-ti place la un barbat? Ca cauti, de fapt?”

De cate ori mi se pune intrebarea asta – mai ales abrupt, dintr-o data si la inceputul unei intalniri – mintea mi se goleste instant, se lichefiaza, precum cafeaua solubila, ochii se nedumeresc si muschii faciali devin un pic cam vizibil rigizi. Nu stiu ce sa raspund; mai ales ca e foarte greu sa rezumi exact, in cateva fraze, ce anume-ti place la un barbat. Nu inteleg nici rostul acestei intrebari, la unul iti place o chestie, pe care n-o are urmatorul, iar cel ce vine din urma e intr-un fel cum n-a mai fost. Restul sunt caracteristici „basic” – doar n-o sa-mi placa unu’ neserios, nespalat, ingalat, incult, iresponsabil … si altele din categoria asta. N-o sa-mi placa unu’ de treizeci si .., fara serviciu dar vesnic antreprenor. N-o sa-mi placa unu’ care nu ma respecta si nu respecta pe nimeni in general. Nu-i suficient sa fie inalt si frumos, cu o masina kuul la poarta, daca e inecat intr-o coma profunda a spiritului. Daca nu-i „alive” si nu raspunde „corect” la ritmul normal al vietii. Ce, daca-i spun ca vreau unu’ de 1,87 cm, creste automat? Se adapteaza din mers la cerintele mele? … Daca n-am ce vorbi cu el … iar n-are rost. Daca vrea sa ma indese neaparat intr-un scenariu prestabilit, intr-un tipar. Daca de cate ori nu ganguresc precum o curca ametita, ma intreaba: „ai ceva? S-a intamplat ceva? Esti trista?”. In conditiile in care toata lumea judeca dupa tipare prestabilite, care mie nu-mi spun mare lucru, e greu sa dau un raspuns (conform acestor tipare) clar si convingator.

„- A! Deci nu vrei nimic serios.”

No comment.

Tratat de sensibilitate, vol.4


Entry for February 22, 2009

……………. aşa ca, tot lovindu-mă de problema asta ( in perioadele mele de celibat), a domnilor cam încuiaţi la vorba si la minte am decis sa părăsesc rândul gâştelor princiare, care stau si ele in acelaşi bar cu domnii mai devreme menţionaţi dar la alte mese (reusesc toti performanta sa vina singuri si sa plece singuri); si sa fac ceva sa remediez situaţia. Adicătelea, sa fac io primu’ pas; ca din experienţa am învăţat ca ei nu ştiu sa meargă. Deci, in ciuda educaţiei conservatoare:

„mama, doar n-o sa te duci tu sa vorbeşti cu el; lasă, daca-i place, vine el la tine, găseşte o soluţie; unde-ai mai văzut femeie sa agate barbaţi, ce tu eşti din alea?”

… si in ciuda faptului ca habar n-aveam cum s-o fac am început sa am iniţiative. Credeţi ca a fost mai bine? Priviri suspicioase, mutre jignite, încleştarea fălcilor, răspunsuri monosilabice. Astea îmi plac cel mai mult: răspunsurile monosilabice. „Aşa, sa te înveţi minte sa mai intri in vorba cu mine, nah. Sa vad cum te descurci acuma, nah …”. Domnii au învăţat sa facă figuri. Pur si simplu. S-au metamorfozat ultrarapid in lebede sensibiloase – roluri ce ne erau repartizate noua, nu lor – luându-ne locul fără ştire si aproape trăgându-ne presu’ de sub picioare. Si pe zi ce trece descopăr ca-s din ce in ce mai sensibili. Atât de sensibili încât de abea pot lega 2 cuvinte. De emoţie fireşte.

Entry for February 22, 2009 Agațamente, lipeli și combinații


„Aaa, nu! Agațamente din astea prin baruri, eschiuzemoa, exclus! Să risc o poşetă în cap, sau ce? Nici gînd.”

Privesc fălcile rigide ale domnului absolut respectabil din fața mea. Atît de absolut că am senzaţia că a înghiţit vr’o doi morcovi și nu i-a digerat bine. Se uită indignat la mine, se prinde cu mîinile mai bine de scaun și apoi îşi mută privirea pe tavan. Îmi pare cam îmbufnat.

„Și atunci, cum?”
„În niciun caz n-am să mă duc la vreuna, să fie și prințesa prințeselor, s-o întreb de bună ziua. O rezolv altfel, mai sigur, prin cunoştinţe, prieteni, la serviciu. Dar să agăț în public, sau pe stradă, fugi d-aci.”
„Nici dacă la prima vedere îţi place mult, mult de tot? Poate n-o mai vezi niciodată după.”
„Nu. Poate dacă îmi face ea vreun semn … sau dacă văd că prietenele sînt de gaşcă. Mai bine mă duc și mă dau la prietena ei și mai văd p-ormă cum o dau.”
„Cum să te dai la prietena ei?? Păi ce-o să creadă despre tine?”
„Ei, ce-o să creadă. Că m-am răzgîndit.”

Tre’ sa mă confesez. În micul meu cerc intim, blegeala domnilor moderni e subiect perpetuu de comentat. Nu încetează să mă uimească veşnicele stereotipii cu care se îndoapă, pînă le curg prin gura și urechi deopotrivă. N-am văzut niciodată o femeie să-i dea unuia cu poşeta în cap. (Măcar de-aș fi!) Se întîmplă asta cu siguranţă dacă te duci și-i şopteşti nu ştiu ce porcoșenii la ureche; sau de ai o burtă în care încape un elefant, nu te-ai spălat de-o săptămîna și te-ai găsit să te dai la a’ mai tare din toată discoteca. (Pardon, clubul). Frazele astea menite să descrie femeia ca pe o fiară în plin atac, care se întîmplă să fie în acelaşi bar cu tine; nu slujesc la nimic decît să scuze lipsa totală de educaţie și curaj a domnilor din categoria de mai sus. A blegilor înfumuraţi, complexaţi și încordaţi, constipaţi și agramaţi, care au strategii atît de complicate și complexe de a te agăța încît nu reuşesc niciodată. De la o vreme nici nu mai încearcă. Aşteaptă pur și simplu să faci tu primul pas.

P.S.: Acești domni, chipurile, fac parte din oferta din care ar trebui să alegem.