cum își rezolvă problemele românii


cînd îi faci un pocinog cuiva, mai ales unui coleg sau amic, îi faci un rău voluntar și după aia, cînd îl vezi, te simți tu de căcat, nu ezita, dă vina pe el. băi, ce te-a enervat! nu? ți-a stat în cale, ți-a ieșit din cuvînt, și-a permis, din astea. i-ai îndoit mașina, te-ai dat la femeia lui, la bărbatul ei, l-ai nedreptățit, l-ai încurcat, l-ai bîrfit, i-ai luat ceva al lui, un contract, un proiect, l-ai plagiat, l-ai furat și acum nu știi ce să faci cu senzația aia de disconfort cînd îl vezi sau îți amintești de el? fii bărbat adevărat, dă vina pe el, nu ezita, sigur a făcut ceva de merita ce i-ai făcut. să nu cumva să faci tu primul pas să rezolvi problema, lasă-l pe fraier să vină la tine și atunci uită-te prin el, eventual nici nu-i răspunde la salut. anofelul, te faci să te simți foarte nașpa doar prin prezența lui, deci, dacă ai fi mai barbar, dar nu ești, ai trece la singura măsura potrivită în acest caz: l-ai extermina. ce noroc pe capul tîmpitului că nu mai trăim în evul mediu!

din păcate, dai nas în nas cu el în diverse locuri pe care le-ați frecventat oricum împreună, și atunci ai următoarele variante:

1. treci pe partea celaltă ca să-i arăți că nu poți sta pe același trotuar cu un om căruia ar trebui să-i ceri scuze, de fapt oamenii ăștia ar trebui omorîți, dar în fine, ești tu milos și-i lași să trăiască
2. îți bagi capul sub braț, sigur nu te vede, o să creadă că prin fața lui trece un om fără cap.
3. dacă vă nimeriți pe aceeași terasă, la wc nu te mai duci sau dai un ocol de trei străzi, timp în care te rogi să plece. dacă trebuie să pleci și nu vine chelnerul, pleci fără să plătești, dă-i încolo de bani, nu te fac ei pe tine, decît să treci pe lîngă ăla, mai bine nu te mai duci pe terasa aia ever
4. dacă rîde și e bine dispus rîzi și tu să nu cazi de prost. de fapt de ce rîde prostul ăla? sigur rîde forțat că n-are de ce să rîdă. cu siguranță e devastat și trăiește doar cu amintirea a ceea ce i-ai făcut tu
5. dacă te ai bine cu patronul, te duci și-i spui patronului să-l dea afară
6. îl bîrfești tuturor cunoștințelor comune și inventezi povești despre el: de fapt e o ființă îngrozitoare și tu n-ai făcut decît să lupți împotriva unui rău social
7. transformă-l în mintea ta în inamicul tău, așa totul începe să aibe sens: el e abuzatorul și tu ești o nevinovată, inocentă și virgină victimă

și GATA, totul s-a rezolvat 🙂

Reclame

oamenii care vor sa placa tuturor


… imi par destul de dubiosi. Orice atitudine „programata” in acest sens presupune multe compromisuri. In fond, daca-i placi lui „A” care e semidoct si poate aproape-comunist, n-o sa-i placi lui „B” care a avut rude ce au suferit pe vremea fostei dictaturi. Daca te ridici profesional mergand la Zumba cu o parte a angajatilor – cum se facea de exemplu la MH, fostul meu loc de munca – atunci sigur n-o sa te placa: „C”, „D” si „E” care n-au venit cu tine la Zumba. Daca „X” e incult si pupincurist  si devii prietenul lui, n-o sa te mai poti imprietenii pe bune cu „Y” care e educat si principial. Practic nu poti sa le impaci pe toate fara sa lasi mereu de la tine. Fara sa joci un fel de v-ati-ascunselea printre pareri. Ai nevoie de convingeri supra-elastice, de o morala de carton si de un vid al memoriei. De obraz gros, mai gros ca pielea de hipopotam. Trebuie sa-i zici bravos si celui ce-si toarna un prieten, un coleg, pentru un pas inainte, si celui ce nu e de acord cu asta. Si curvei si sfintei, si baiatului de casa si celui de oras.

*

Asa ca, de ani de zile, refuz sa ma afiliez rapid vreunei cauze sau unei persoane cand intru intr-un grup nou. Mi se pare stupid sa faci nenumarate greseli de orientare dupa o anumita varsta. E ca si cum ai trai perpetuu intr-o adolescenta neinteleasa si rebela. Vreau sa raman independenta si echidistanta. Sa am timp sa-mi formez clar parerile inainte sa pasesc.

*

Dar nici asa nu e bine. Exista categorii de romani – cei ce mizeaza in viata pe o aparenta de baieti si fete bune – care sunt foarte ofuscati daca nu ii iei imediat de mana. Daca nu te „dai cu ei”, validandu-le astfel comportamentul discutabil. Uite, vezi!, ei nu te-au injurat, ti-au zambit larg si cuceritor si tu … nesuferito!, nu vrei sa faci echipa. Te dai mai cu staif, ai nasul in vant si nu stii sa „conlucrezi”. Esti egoista.  Ai mai cu carte iti reproseaza ca suferi de individualism. Vrei sa iei tu tot caimacul in loc sa-l imparti, cum se face, tuturor.

*

„Stii ce, mie nici nu imi plac oamenii ( … ca mine vroia sa zica) care vin mereu la fix si sunt tot timpul pregatiti si … si … punctuali. Imi plac oamenii mai naturali asa, care sunt mai spontani, mai intarzie si ei, le fac pe toate din mers … ca toata lumea” – imi arunca sageti printre gene si dinti, plina de naduf o colega care n-a ajuns de cand o stiu la nicio intalnire, niciun curs si aproape niciun examen la timp. Si asta dupa ce facuse cateva incercari de imprietenire. De cucerire cu postura de fata buna. Daca eram fata buna si eu, cooperam. Lucram in echipa. Lasam de la mine. Treceam cu vederea. Ea ma placea pe mine si eu pe ea. Schimb egal. A win-win situation, nu? Si asa ea nu s-ar mai fi simtit judecata. Poate vreodata aveam si eu nevoie de indulgenta …? Si sa ma placa cineva asa cum sunt …

*

… iar eu chiar sunt o fata buna, dar nu tin deloc, chiar deloc sa ma placa toata lumea. Dificil caracter! Ce te faci cu asa o persoana? Ca n-ai de unde s-o mai apuci :))))))))

femei agresate in trafic (II)


femeile vorbesc rar despre agresiuni, iar despre cele care nu lasa urme la suprafata, doar in cazuri speciale. Le-a fost inculcata ideea ca maltratarea, agresiunea verbala sau fizica sunt pedepse binemeritate pentru ceva ce ele au facut. Chiar daca nu-si dau seama acum. Si daca nu au facut acum ceva, tot au facut candva. Doar Eva a luat marul din pom si l-a ispitit pe Adam. El altfel, saracutul de el, n-avea nicio vina.
*
Ani de zile nu am spus nimanui ca drumul pe care trebuia sa-l fac zilnic minim de doua ori, dus-intors, de acasa pana la Teatrul National (stateam pe atunci vis-a-vis de CCA, adica vorbim de cateva sute de metri), era un vis urat sau  o gluma proasta. Zilele bune erau cele in care scapam cu „doar” cateva obscenitati lansate curajos inspre mine dinspre „domnii” privitori de pe trotuar.
*
La un moment dat subiectul a fost deschis intr-un grup de fete. Eram cam de aceeasi varsta, dar de diferite forme si dimensiuni, cu variate preferinte vestimentare. Atunci am aflat cu stupoare ca TOATE, absolut TOATE, au patit si patesc aceleasi lucruri.
*
Din acel moment nu mi-a mai fost rusine sa vorbesc despre asta cu cei din jurul meu. In timp insa, am descoperit o alta realitate socanta (de ce socanta cand ei ne agreseaza pe noi?), si anume ca barbatii au in general cam aceeasi reactie:

– „dar tu ce-ai facut de ti-a facut asa? ai fi facut tu ceva, nu se poate altfel …”
*
mi-am luat cat de repede am putut o masina, sperand ca in acest fel o sa fiu mai putin expusa. Este la fel de rau ca inainte. Baaa, s-ar putea sa fie si mai rau …

Ca in orice societate subdezvoltata, inculta, needucata, de tip medieval (adica exact aceea in care traieste „domnul” Badea), vina, sursa, motivul agresiunii sta intotdeauna in cel mai slab, in cel agresat, adica, in cazul de fata, e vina femeii.
*
Dealtminteri, acesta a fost si comentariul altui „domn bine” din mass media, „domnul” Zaharescu, care aseara a reluat stirea si a plasat in descrierea intamplarii si sentinta fireasca: „o soferita nepriceputa” … care, deductie logica, l-a incurcat pe un alt domn sofer, indiscutabil, indubitabil mult mai priceput, si iata cum, domnilor si doamnelor, ajungem la raspunsul firesc: acesta a iesit din masina si i-a ars vreo cateva sa se invete minte sa nu mai faca asa ceva niciodata (pacat ca s-a inventat sistemul acela de blocare a usilor din interior, altfel ii aplica el si-o binemeritata corectie fizica). Sa-i fie deci, de invatatura de minte, sa nu mai faca ever-never, in special sa conduca masina pe un teritoriu care e al barbatilor.
*
Nu numai agresiunea din trafic va trebui oprita. Concomitent ar trebui sa facem ceva sa-i oprim pe acesti „domni” atat de bine, atat de reprezentativi pentru societatea romaneasca, atat de realizati social, cu acces atat de larg la canalele media, SA SE MAI EXPRIME PUBLIC, de fapt in fata unui public atat de larg. De ce nu a protestat niciun ONG … nimeni, absolut nimeni? De ce acceptam sa traim ASA?

singuratate


daca la noi singuratatea, gospodariile formate dintr-o singura persoana dar si familiile monoparentale sunt privite nu ca alegeri personale ci cu un soi de neincredere si suspiciune: aceea persoana care e singura e asa datorita unor defecte personale majore sau a unui ghinion de sorginte supranaturala, ori o pedeapsa divina ori un blestem, in Elvetia de pilda***, 35 % din populatie traieste asa si … traieste bine.

*

nu zic ca-i OK ca genul de societate bazata pe familie se destrama in vest dar nici ingustimea mintii celor care te judeca si te judeca prost pentru faptul ca esti singur / singura nu e mai buna. Judecata lor e  chiar mai proasta pe undeva; macar dac-ar avea constiinta faptului ca resping un model social care-l ameninta pe cel prezent … dar nu! ei zic ca daca te scot la marginea societatii sunt ei mai castigati. Daca te trateaza numa’ dupa masculu’ din ograda – adica doar daca exista – li se pare ca-s mai destepti. Iar daca nicio femela nu sta in preajma ta, clar nu poti sa prestezi. E idiot, arhaic, urat sa gandesti asa azi, nu vi se pare? Si nici nu ne foloseste la nimic. Nu ajuta deloc modelul familial pe cale sa se destrame si la noi; pentru ca nu cei ce aleg sa fie singuri sunt cauza destramarii familiei, asta e un efect … cauzele trebuie cautate in cu totul alta parte si nu le cauta nimeni.

***

Informatie gasita intr-un pliant informativ ce mi-a fost furnizat de ambasada Elvetiei.

privirea obosita a barbatilor


N-am inteles niciodata la ce foloseste privirea obosita a barbatilor aflati in concediu cu nevestele. De ce trebuie ei sa priveasca la micul dejun cu inversunare in farfurie, intre mese in ziar, laptop sau telefon, la pranz intre verziturile din ciorba, si asa mai departe. De ce trebuie sa plece de la masa, inainte ca partenera sa fi terminat de mancat, eventual in timp ce ea duce lingura inspre gura, de ce nu pot astepta sa-si fumeze tigara dupa ultima imbucatura, de ce privirea plictisita, uzata si dezabuzata pe care o afiseaza. De ce, de ce, de ce? E naspa ca se afla cu partenerele lor in concediu? Mai bine n-ar fi venit? Asta vor sa transmita?

OK, am inteles, nu vreti sa fiti aici. Nevestele sunt naspa, plicticoase, suparatoare… si nu va mai intreb de ce v-ati insurat… Ca va prind 🙂

*

Si totusi, aproape nicio nevasta plictisita de micimea barbatului ei, relevata recent sau mai putin recent, pe care l-a luat pentru sicul borului de la palaria tip Justin Timbarlake si felul in care blugii i se asezau pe fund, n-o sa se comporte la fel.  O sa fie mai vie, mai prezenta, mai respectoasa, fie si doar pentru ca constientizeaza ca relatia ei s-a sfarsit si acum, in concediu, o conduce pe ultimul drum.

cine-i vinovat?


românii se tem să spună că ceva anume e prost. Ţara întreagă poate să fie proastă; toată clasa politică poate să fie proastă; viaţa în general poate să fie naşpa; toţi cei din jur sunt jalnici … dar nimic în amănunt. Totul e prost în general.  Când ajungi să individualizezi, să cauţi acul în carul cu fan, cum se spune … eh, brusc nu se mai vede nimic. Străzile sunt murdare dar nimeni nu aruncă murdărie pe jos; oricum nu eu, tu şi toate cunoştinţele noastre. Nu cunoaştem pe nimeni care să arunce gunoaie pe jos, nu-i aşa? Pentru guvernarea de-acum sunt de vină întotdeauna aia dinainte; spitalele sunt proaste pentru că nu sunt bani, îţi înşeli iubitul pentru că EL/EA e plicticos nu pentru că tu te plictiseşti repede sau te-ai plictisit de el. Întotdeauna vina e în altă parte … nu la noi, nu între ai noştri. Noi n-am greşit niciodată nimic. Nu-i adevărat?

*

Şi pentru că suntem atât de buni să identificam greşelile altora … mereu ale altora; într-un fel le şi iertam cu inimă uşoară.

*

Mă uit în jurul meu: când cineva greşeşte ceva, vina se caută în altă parte decât cea în care s-a greşit, se împarte generos pe umerii tuturor – eventual – şi gata, problema e rezolvată. De parcă a găsi un vinovat înseamnă în mod neapărat a-i şi lua gâtul. În fond, identificarea cauzei unei probleme e singura cale spre rezolvarea ei. Recunoaşterea şi acceptarea unei slăbiciuni, a unei scăpări e primul pas spre perfecţiune. Dar nu la noi, nu în România. Aici nu căutăm vinovaţi, ce? suntem la vânătoarea de vrăjitoare?

*

asa şi cu spectacolele … de aici porniră gândurile mele; de ce să”observam” noi că sunt proaste? Suntem noi critici, sau ce? Ce aşteptări să avem?

*

Şi acum pe bune, aşa, de şmecherie şi în general … dacă ne facem că nu vedem că alţii sunt prosti şi promovăm atitudinea asta în jurul nostru, poate scăpam şi noi … neobservaţi, neadmonestaţi … ne-prosti! Nu-i aşa?

femeia muta


oareşicum în surdina ascult radioul împreună cu colegul meu de vis-a-vis, el are boxe, ergo, ne este superior şi în fond a devenit un DJ local. Noroc ca e cumva sensibil la sugestiile noastre asa ca ascultam un post de radio rezonabil, nu ceva ZU-per naspa.

şi iaca asa îl aud pe unul din fraţii Vintila, habar n-am care, citind mesajele unor ascultători, fiecare spunând ce ar inventa şi dez-inventa în viata lui = cu efecte în viata tuturor.

*

pai şi unu zice c-ar inventa femeia muta.

*

pai zic şi io atunci. Daca maximum cu care poţi relaţiona este o femeie muta … cât de dezvoltat mental eşti tu? Poate nu eşti în stare sa porţi o conversaţie? Si atunci preferi o femeie muta ca în fata ăleia crezi ca n-ai sa te faci de ras? N-ai mai citit o carte din liceu şi la filme nu te uiţi pentru ca adormi? Crezi ca bicepsul e muşchiul cel mai important din corp?  Sau cu ce tip de femei de înconjori dacă le dispreţuieşti atât conversaţiile? Poate ţi se mai spune Iri Columbeanu? Poate ţi-ar sta mai bine lângă un animal, deşi şi acela s-ar putea sa miaune, sa latre, sa chiţăie, sa behaie, sa cucurigaie.

*

Am mai auzit …”chestia” asta de câteva ori în viata. Niciodată n-am înţeles-o. Nu as putea sta lângă o persoana muta, la figurat, nu la propriu. Sigur, nu as rezista prea mult nici lângă un idiot care-mi spune cretinisme, lângă un blazat morocănos căruia nu-i mai place nimic, ma rog lângă unii care debitează exclusiv platitudini. Langa unu’ care n-a mai citit o carte din liceu si zice ca el citeşte pe net (deobicei anunţuri matrimoniale 🙂 ) . Dar nici fără comunicare, pe multe nivele şi satisfăcătoare pentru ambele parţi, nu vad cum as putea avea o relaţie cu cineva.

*

Cum va puteţi dori o femeie muta?