ce mai spun femeile despre barbatii romani


… nu-s vreo mare cititoare de reviste on-line, primesc tone de newsletteruri pe care le sterg inainte de-a le deschide. Cateodata insa, apuc sa citesc titlurile inainte de-a le arunca definitv la gunoi. Asa se face ca dimineata de azi mi-am inceput-o langa o cafea, citind amuzata un articol aparut in flu.ro, scris de Irina (si atat) cu titlul: „Barbatul roman – urat, dar pretentios
*
„Geci umflate, pantofi cu botul lung si lucios, burti generoase, lanturi intinse strasnic peste cefe late, treninguri, tricouri mulate cu imprimeuri sclipicioase, berea lipita de mana in majoritatea zilelor libere, dar nu numai, nepasarea fata de cum arata, dezinteresul pentru modul in care se prezinta pe strada, toate astea asezonate cu pretentia de a avea la bratul lor nici mai mult, nici mai putin decat niste “printese”, niste modele! Niciunde nu am vazut discrepanta atat de mare intre ceea ce sunt si ceea ce pretind, ceea ce reclama, de multe ori cu violenta …
*
Nici eu, draga Irina :))))))))))
*
La fel de interesante sunt si comentariile lasate pe marginea acestui articol.

– „au un caracter de pestera, zici ca vin direct din neanderthal.”
– „Cultura SHMEN-ului i-a dus spre imbecilizare si acolo se afla si acum.”
– „cea mai ‘nationala’ caracteristica este imbinarea de exceptie intre imbecilism si tupeu dus pana la infractiune desi necunoasterea legilor (cf.TGD) nu este motiv de incalcare a lor. Dar barbatul roman, incrucisare nefireasca de doi gameti masculini (Traian si Decebal), poate orice dar nu face nimic (bun) si asta repet intr-un procent covarsitor din populatia activa a tarii, mai ales la tinerete.
Cat despre articolul de fata este prea ‘subtire’, o cozerie de five o’clock. Ziaristele ar trebui sa-si ia inima in dinti si sa spuna raspicat ce gandesc (daca gandesc). Ca si noi toate, populatia feminina a RO, de altfel. FEMEI, scrieti raspicat macar daca nu vorbiti !!!”
– „eu i`as numi mai pe scurt …. SHAORME =)))”

(… iar eu as adauga ca, exteriorul lor indica de fapt ceva si mai grav: cum arata interiorul. Brrrrrr!)
*
WOW! Cariera mea de aparatoare-a-feminitatii se apropie de sfarsit.

:)))))))))))))))))))

Anunțuri

De vazut: Copiii din Diyarbakir


… productie turco-germana, 2009

monteur: Miraz Bezar
producător: Miraz Bezar
operator: Isabelle Casez
scenarist: Miraz Bezar
actori: Berîvan Ayaz, Suzan Ilir, Hakan Karsak, Muhammed Al, Senay Orak
regizor: Miraz Bezar

E povestea unor copii orfani (sora-frate, 10-9 ani), care au asistat la executia parintilor lor in timpul confruntarilor locale intre turci si kurzi la inceputul anilor ’90 (povesti vechi de cand lumea, nu? cine avea senzatia pe aici ca ne-am civilizat si ca asa ceva nu se mai poate intampla? ca razbunarile tip genocid nu mai pot avea loc, ca exista libertate religioasa peste tot in lume, etc). Ajung pe strada, se descurca cum pot (mananca din gunoaie, dorm intr-o biserica armeneasca distrusa, vand, fura, cersesc, ajuta alti oameni care traiesc pe strada, de pilda o prostituata si ea la inceput de drum, cam nepriceputa si care in plus o face pentru a creste si ea doi copii), il gasesc pe ucigasul parintilor lor si il pedepsesc.

*

N-am putut sa nu remarc maturitatea si taria femeilor din film, femeilor-copil din film (mai apare un cuplu identic, tot sora-frate, care ii initiaza pe eroii principal in tainele supravietuirii pe strada), care fara sa-si planga de mila isi iau destinul in maini si isi aranjeaza cum pot viata. Isi inteleg semenele puse in situatii dificile (copilul-femeie o intelege pe deplin pe prostituata si o ajuta 100 % chiar daca isi da seama ca aceasta nu face ceva tocmai OK). Sunt puternice, sunt intelepte, sunt SOLIDARE, sunt chiar esenta vietii care le vede si le intelege pe toate. Adica sunt cu adevarat FEMEI. Au grija de fratii lor, mai speriati si mai plangaciosi ca si ele. Le spala pantalonii cand au facut pe ei de frica si ii invata sa nu le fie rusine ca li s-a intamplat asa. Filmul e facut in intregime de un barbat (scenariu, regie, montaj, productie) deci nu ma puteti acuza pe mine de feminism. Acuzati-l pe el.

un top personal


Cea mai tare invitatie la un „party in doi” pe care am auzit-o/citit-o vreodata:

„Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiesti, remai singura si ambetata; sunt foarte rau bolnava: vino negresit, am pofta sa-i tragem un chef… A ta adoranta Mita…” (I.L. Caragiale)

Cea mai buna alegere cand te afli la o rascruce:

„Between two evils, I always pick the one I never tried before.” (Mae West)

Cea mai buna caracterizare a mass mediei romanesti:

„In Romania, ca sa apari le teveu, trebuie sa spui numai prostii.” (Sexy Braileanca)

Cel mai bun titlu de film de anul trecut:

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” (regia: Florin Serban)

Cel mai bun film romanesc de anul trecut:

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” (regia: Florin Serban)

Cea mai buna carte citita anul trecut:

„Alte glasuri, alte incaperi” (Truman Capote)

Cel mai misto tip de anul trecut:

Sean Penn – dupa divort, aproape s-a mutat in Haiti si s-a apucat serios de voluntariat. Intr-un moment de restriste ma gandisem sa ma duc si eu dupa el 🙂

Cel mai bun lucru pe care l-am facut anul trecut:

Am renuntat sa mai lucrez in mass media. Nu de alta dar era sa ma inec in butoiul cu mediocritate.

Cea mai frumoasa excursie de anul trecut:

Trei zile la Roma, m-am hotarat de pe o zi pe alta si nici acum nu-s sigura ca a fost vis sau s-a intamplat cu adevarat.

Cel mai frumos loc pe care l-am vazut ever:

Fontana di Trevi …. si mi-au dat lacrimile cand am ajuns acolo in ciuda bangladeshenilor care incercau sa-mi vanda neshte cerculete albastru fosforecent. Al doilea cel mai frumos loc a fost Piata Spania dupa care m-am dus iar sa vad Fontana di Trevi. Si iar mi-au dat lacrimile.

Ce m-a impresionat cel mai mult anul trecut:

Actiunea de salvare a minerilor chilieni. Cateva saptamani de solidaritate si complicitate mondiala. Plus cateva zile de bucurie sincera si din suflet pentru ca necazul altora s-a sfarsit. Un alt prilej pentru cateva lacrimi varsate in dosul pernei si din caldura patului (nu-i bine cand te poti emotiona nefancand nimic? Ei bine, doar spunand o rugaciune … from time to time?). E bine, dar e si mai bine cand chiar faci ceva.

(si mai completez pe masura ce mai imi amintesc)

si putina cultura


… sa nu creada lumea ca ne-am prostit de tot.

Andrei Serban zice in biografia sa:

„Ce vroiam era, dimpotriva, sa arat cat sunt de complex, fiind convins, ca multi dintre tinerii de atunci, ca, pentru a fi interesant, trebuie sa pari complicat.”

––––––––––––––––––––––

Cine se recunoaste in asta sa ofteze si sa ridice ochii a niznai inspre tavan.

Scrisoare si din partea baietilor buuni


Mai fetizo, mai Daniela mai,

ne-am gandit sa-ti scriem si noi baietii buuni, cei ce am fost alaturi de tine si inainte de alaltaieri si dupa cum vezi, mai suntem aici si dupe doua zile … De aia dupe ce ne-am baut cafeaua de dimineata, si fiindca am vazut ca deja e ora 4 dupe-masa si tre’ in curand sa mergem sa ne pregatim de club ne-am gandit ca inainte sa incepem a rezolva problema grea a imbracatului de seara (of Doamne, chiar nu mai avem ce trage pe noi, ca armani asta s-a cam obosit si pe bluza de la boss am o pata … am o pata, fratee, nu dam o fuga pana la Milano ca au inceput reducerile frate.). Deci Daniela, ce vrem noi sa-ti spunem fata noastra. Aaaa, ce vroiam sa-i spunem mah? Ah, da! Deci ne-ai inteteles gresit.

Noi sustinem si acum ca femeile e mai multe ca barbatii pa planeta si mai ales in romania iar in fratelli e doua la unu. Ai vaz’t si tu nu trebuie sa-ti mai spunem noi.  De fapt cred ca sambata seara, asta ultima, a fost 3 la unu si sigur la masa la Gigi erau chiar 4 pe 5. A mai trimis doua si la noi ca nu mai incapea. Si ti-am zis, e adevarat, ca tre’ sa te grabesti sa alegi repejor-repejor din primele oferte. Si ca de trecut iti trece repede vremea, ieri am vazut una de paispce ani in bambuu, uuuuu, aaaaa, uuuuu, era betooon frateee, niste balcoane si niste cracane! Si nici un pic botox sau silicon. Finess de nobless! Asa ca, n-astepta 10 ani ca maine-poimane nu te mai ia nimeni. Nici pe Nicoleta Luciu n-o mai ia nici macar Joli ala, Zsolt, cum il cheama? Zsolt, da. Deh, tineretea nu e vesnica decat la barbati. L-ai vazut pe Iri ce verde se tine? Veezi?

Deci, tu fiind femeie, tre’ sa te orientezi. Acu, cand inca lumea vorbeste de tine. Ai gresit cu baiatu ala ca ai acceptat asa un pret de dumping. Daca chiar nu mai aveai ce manca mai bine veneai la noi si-ti dadeam ceva cu imprumut. O banana tot mai gaseam prin frigider. Deci startu’ e bun, busola cre’ca ti s-a stricat. Asta e drumu dar nu asta e calea. Du-te la varf sa ai de unde cadea macar. Acu’, cat crezi ca o sa mai primesti daca nu mai apari nici la fraierii aia doi in emisiune? Ti-a scazut pretu’ la jumate ca si la masina cand pleci cu ea din autoshop. Deci fata mea, pe viitor consulta si tu un mercurial mai de doamne’ajuta.

Si am mai uitat sa-ti spunem ceva: noi baietzii, vorbim intre noi. Suntem in aceeasi retea si avem minute gratuite. Asa ca nu incerca sa ne pacalesti ca sigur ne spunem de la unu la altu. Asta e si bine si rau ca-ti asigura continuitate, cand unu s-a saturat de tine, te preia altu, ca la fotbal, dar e greu sa jonglezi cu banii pentru ca stim toti cam cat pretuiesti.

oricum, welcome in the club,

mai vorbim noi,

ne gasesti in bambuu la aceeasi masa, vino devreme ca mai tarziu s-o ocupa.

Papa.

Baietii ce te-au sfatuit de bine

Scrisoare deschisa de ramas bun


Draga Danielutza Crudutza,

Nu stim cum sa-ti spunem, altfel decat direct, ca trebuie sa ne despartim. Iubirea a fost mare dar totusi s-a sfarsit. Sfasiati de durere, acceptam acest lucru azi, si, cu credinta ca vei pastra in amintire clipele frumoase petrecute impreuna, noi iti spunem guuud bai.

Nu-i bai pe bune, nu-i niciun bai ca o vreme nimeni n-o sa mai spuna cu farmecul tau inimitabil „buna dimi” in emisiunea noastra. Noi credem ca – dupa o suferinta rezonabila – ne-om obisnui si cu atari incercari. Dar pe bune acuma, chiar ti-ai luat lumea in cap. Ce credeai, ca daca te-am imbracat ca pe o lula-rapandula in fiecare dimineata si te-am incurajat sa te porti ca atare, sa te pisicesti si sa te chiraiesti ca o matza in calduri, sa te freci de decor si de cine s-o mai nimeri pe aici (exceptandu-l fireste pe Dani ca el e dat), chiar trebuia sa faci asta cu adevarat? Ca daca parul ti-era mai lung decat fusta si rabdarea noastra era la fel? Ai inteles total gre-sit! Noi te tineam in chiloti si sutien in fata camerelor de filmat doar pentru ca ne era mila de tine si doream sa nu-ti fie prea cald. Cum ai vazut, nenea Voiculescu nu prea le are cu afacerile astea de tip mioritic, e cam falit si sarantoc si n-are bani de aere conditionate. Asa ca aerele tale recente au picat foarte prost. Noi ti-am cerut sa fii fata fara creier doar in fata prompterului nu si in real life. Auzi tu la ea, cum sa-i ceri aluia, cum ii zice c-am uitat, fotbaliatoru ala, manelistu ala (ca ce-o putea fi altceva?) sau ce-o fi el la viata lui, 10 000 lei pentru o noapte impreuna? Pai pentru asta te-am crescut noi? Pfaleo, ce fraieraaaa! Era sa cadem si noi de prosti o data cu tine, era cat pe ceee! Auzi tu la ea! Sa te vinzi asa, pe ni’ca toata? Credeam ca dupa ce ai stat in asemenea companii selecte ca cele oferite de noa, sa se fi prins ceva si de neuronul acela al tau care alearga singur … aaa … alearga singur. Pai maaaai, destul era sa-ti indrepti privirea pana mai la vest de Romanica (pfiii, era sa zic pana la Monaco, ptiu, limba afurisita si pacatoasa ce esti!!!), sa te inspiri si tu de la colegele tale mai mari si mai entelegente si deja aveai o viziunea mai clara asupra a ce ai de facut. Pai fata dragaaa, asculta de la noi un ultim sfat: nu-ti stii clasa, cazi in plasa. In aia de pesti mici si prosti.

Atat am avut sa-ti spunem si sa stii ca noi vrem sa ne tinem numele curat. Tinem la onoarea noastra de famelisti, la imagineee, normaal, la tzoalele dă disainăr. La pantalonii dotati din masina de cusut cu crăcănare (si cu indicator precis langa șliț: „aici doarme zmeul, nu-l treziti ca avem probleme” pentru cele care nu-si mai gasesc usor directia in viata). Cum ne-o strica cineva, imaginea draga! daca deja ai pierdut sirul!, cum ai incercat tu subversiv si pagubos, cum bashti, ii dam un ghiont si n-are decat sa faca baldabac inapoi in mare. Stiai doar de dinainte ca noi nu stam langa fete din astea de se-ncurca cu golani de rand, doar langa din alea care gandesc global, multilateral. Ce mai, multicultural. Think big fetitzo, think big daca vrei sa fii ceva in viata.

Acu’ te-am lasat, noi mergem la culcare, ca deh, maine ne trezim devreme si iaca avem multe de muncit. Te pupam dulce si pe curand (desi nu credem c-o sa te mai bagam in seama vreodata).

Alivoar si duuu-te invartindu-te.

Pa-pa-pa si ciao-ciao

R&D

umor negru


Comentariile pline de patos si de repros, atitudinile de profesor sever, aflat in plin exercitiu al corectiei atitudinii deplasate a elevilor, acreala indignata specifica (pseudo)jurnalistilor contemporani noua, judecata lor aspra si pliiiina de superioritate in legatura cu „crimele” comise recent la nivel social dar si politic/guvernamental, urmare a carora s-a ajuns la diminuarea pensiilor, toate astea mi se par pline, dar pline de un umor negru … dar negru, negru, negru … ce bate orice scenariu inchipuit, orice asteptare, orice previziune apocaliptica a viitorului …
*
PRIMII, dar chiar PRIMII candidati la o pensie de mizerie, sau la o pensie inexistenta in viitor, sunt tocmai acesti prea „virtuosi” si „plini de calitati” jurnalisti moderni. Si culmea!!! Si toti ceilalti angajati din media, cei ce nu apar pe sticla sau nu semneaza articole prin ziare si care n-au alta vina decat aceea ca nu si-au gasit un alt loc de munca. In proportie de 99,8 %, angajatii unui trust media, fie el mare sau mic, fie ca include una sau mai multe televiziuni sau nu, fie ca face doar presa, in proportie de 99,8 % ziceam, angajatii isi primesc banii pe … drepturi de autor. De la … sa zicem … „prietenul meu” Mircea Badea, sau Hurezeanu nah, pana la femeia de serviciu pe care o intalnesti la baie schimband rolele alea (ieftine si deloc soft) de hartie igienica transparenta si caramizie. Deh, suntem in criza ce naiba! Deci da, si ea are drepturi de autor, caci cine stie, daca atunci cand n-o vede nimeni, scrie neshte texte pe rolele alea ce au alta destinatie … si apoi le ascunde sau le arunca in WC? Io zic sa-i taxam de pe acum creativitatea …
*
In afara celor MARI si TARI, in afara acelei GASTI anume, pe care o gasesti peste tot in acest mediu (din care daca nu faci parte esti oricum prost), toti angajatii din mass media sunt artisti, de la portari si soferi pana la … oricine vreti voi. Prin urmare! au drepturi de autor. Si daca n-au drepturi de autor au fost obligati sa-si faca PFA-uri sau firme sau sa exista sub o alta forma juridica in cadrul careia, desigur, ca sa plateasca mai putine dari la stat si-au trecut salariul minim pe economie si astfel, s-au condamnat imbecil si docil, chiar ei insisi, la o batranete trista si paupera.
*
De aia crizele lor de nervi, invectivele si scuipatul consumat pentru stropsirea premierului, presedintului si a intregului guvern … toate aceste istericale televizate ma fac sa rad, desigur, cum razi atunci cand vezi o comedie neagra. Mai nashpa viitor decat le pregatesc chiar patronii lor, aia de-i pun sa zica si sa fac asa, nu le-ar pregati niciun guvern cu jumatate din inteligenta cumulata a acestuia (care drept vorbind nu-i prea mare). Dar ei continua sa-si recite poezioara desucheata, sa-si joace rolul obosit zi de zi … fara ganduri, fara plan … si fara niciun viitor.
*
De unde stiu eu astea? Pai am lucrat in aceasta media romaneasca pana la finalul anului trecut. Si cate povesti delicioase sau la fel, pline de umor negru am de spus si de scris :)! Despre cum se fac recrutarile si avansarile (pe scara blocului 🙂 ), despre cum se discuta in sedinte la nivel managerial de top … despre continut editorial si politica … despre cum se hotaraste directia unei reviste sau a unui ziar … hehehe si hahaha! Imi vine sa rad singura (momentan), de pe acum, amintindu-mi de toate aceste povesti, sincer, in-cre-di-bi-le … dar pline de iz si umor negru, clasic-contemporan, autentic romanesc