ce mai spun femeile despre barbatii romani


… nu-s vreo mare cititoare de reviste on-line, primesc tone de newsletteruri pe care le sterg inainte de-a le deschide. Cateodata insa, apuc sa citesc titlurile inainte de-a le arunca definitv la gunoi. Asa se face ca dimineata de azi mi-am inceput-o langa o cafea, citind amuzata un articol aparut in flu.ro, scris de Irina (si atat) cu titlul: „Barbatul roman – urat, dar pretentios
*
„Geci umflate, pantofi cu botul lung si lucios, burti generoase, lanturi intinse strasnic peste cefe late, treninguri, tricouri mulate cu imprimeuri sclipicioase, berea lipita de mana in majoritatea zilelor libere, dar nu numai, nepasarea fata de cum arata, dezinteresul pentru modul in care se prezinta pe strada, toate astea asezonate cu pretentia de a avea la bratul lor nici mai mult, nici mai putin decat niste “printese”, niste modele! Niciunde nu am vazut discrepanta atat de mare intre ceea ce sunt si ceea ce pretind, ceea ce reclama, de multe ori cu violenta …
*
Nici eu, draga Irina :))))))))))
*
La fel de interesante sunt si comentariile lasate pe marginea acestui articol.

– „au un caracter de pestera, zici ca vin direct din neanderthal.”
– „Cultura SHMEN-ului i-a dus spre imbecilizare si acolo se afla si acum.”
– „cea mai ‘nationala’ caracteristica este imbinarea de exceptie intre imbecilism si tupeu dus pana la infractiune desi necunoasterea legilor (cf.TGD) nu este motiv de incalcare a lor. Dar barbatul roman, incrucisare nefireasca de doi gameti masculini (Traian si Decebal), poate orice dar nu face nimic (bun) si asta repet intr-un procent covarsitor din populatia activa a tarii, mai ales la tinerete.
Cat despre articolul de fata este prea ‘subtire’, o cozerie de five o’clock. Ziaristele ar trebui sa-si ia inima in dinti si sa spuna raspicat ce gandesc (daca gandesc). Ca si noi toate, populatia feminina a RO, de altfel. FEMEI, scrieti raspicat macar daca nu vorbiti !!!”
– „eu i`as numi mai pe scurt …. SHAORME =)))”

(… iar eu as adauga ca, exteriorul lor indica de fapt ceva si mai grav: cum arata interiorul. Brrrrrr!)
*
WOW! Cariera mea de aparatoare-a-feminitatii se apropie de sfarsit.

:)))))))))))))))))))

De vazut: Copiii din Diyarbakir


… productie turco-germana, 2009

monteur: Miraz Bezar
producător: Miraz Bezar
operator: Isabelle Casez
scenarist: Miraz Bezar
actori: Berîvan Ayaz, Suzan Ilir, Hakan Karsak, Muhammed Al, Senay Orak
regizor: Miraz Bezar

E povestea unor copii orfani (sora-frate, 10-9 ani), care au asistat la executia parintilor lor in timpul confruntarilor locale intre turci si kurzi la inceputul anilor ’90 (povesti vechi de cand lumea, nu? cine avea senzatia pe aici ca ne-am civilizat si ca asa ceva nu se mai poate intampla? ca razbunarile tip genocid nu mai pot avea loc, ca exista libertate religioasa peste tot in lume, etc). Ajung pe strada, se descurca cum pot (mananca din gunoaie, dorm intr-o biserica armeneasca distrusa, vand, fura, cersesc, ajuta alti oameni care traiesc pe strada, de pilda o prostituata si ea la inceput de drum, cam nepriceputa si care in plus o face pentru a creste si ea doi copii), il gasesc pe ucigasul parintilor lor si il pedepsesc.

*

N-am putut sa nu remarc maturitatea si taria femeilor din film, femeilor-copil din film (mai apare un cuplu identic, tot sora-frate, care ii initiaza pe eroii principal in tainele supravietuirii pe strada), care fara sa-si planga de mila isi iau destinul in maini si isi aranjeaza cum pot viata. Isi inteleg semenele puse in situatii dificile (copilul-femeie o intelege pe deplin pe prostituata si o ajuta 100 % chiar daca isi da seama ca aceasta nu face ceva tocmai OK). Sunt puternice, sunt intelepte, sunt SOLIDARE, sunt chiar esenta vietii care le vede si le intelege pe toate. Adica sunt cu adevarat FEMEI. Au grija de fratii lor, mai speriati si mai plangaciosi ca si ele. Le spala pantalonii cand au facut pe ei de frica si ii invata sa nu le fie rusine ca li s-a intamplat asa. Filmul e facut in intregime de un barbat (scenariu, regie, montaj, productie) deci nu ma puteti acuza pe mine de feminism. Acuzati-l pe el.

un top personal


Cea mai tare invitatie la un „party in doi” pe care am auzit-o/citit-o vreodata:

„Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiesti, remai singura si ambetata; sunt foarte rau bolnava: vino negresit, am pofta sa-i tragem un chef… A ta adoranta Mita…” (I.L. Caragiale)

Cea mai buna alegere cand te afli la o rascruce:

„Between two evils, I always pick the one I never tried before.” (Mae West)

Cea mai buna caracterizare a mass mediei romanesti:

„In Romania, ca sa apari le teveu, trebuie sa spui numai prostii.” (Sexy Braileanca)

Cel mai bun titlu de film de anul trecut:

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” (regia: Florin Serban)

Cel mai bun film romanesc de anul trecut:

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” (regia: Florin Serban)

Cea mai buna carte citita anul trecut:

„Alte glasuri, alte incaperi” (Truman Capote)

Cel mai misto tip de anul trecut:

Sean Penn – dupa divort, aproape s-a mutat in Haiti si s-a apucat serios de voluntariat. Intr-un moment de restriste ma gandisem sa ma duc si eu dupa el 🙂

Cel mai bun lucru pe care l-am facut anul trecut:

Am renuntat sa mai lucrez in mass media. Nu de alta dar era sa ma inec in butoiul cu mediocritate.

Cea mai frumoasa excursie de anul trecut:

Trei zile la Roma, m-am hotarat de pe o zi pe alta si nici acum nu-s sigura ca a fost vis sau s-a intamplat cu adevarat.

Cel mai frumos loc pe care l-am vazut ever:

Fontana di Trevi …. si mi-au dat lacrimile cand am ajuns acolo in ciuda bangladeshenilor care incercau sa-mi vanda neshte cerculete albastru fosforecent. Al doilea cel mai frumos loc a fost Piata Spania dupa care m-am dus iar sa vad Fontana di Trevi. Si iar mi-au dat lacrimile.

Ce m-a impresionat cel mai mult anul trecut:

Actiunea de salvare a minerilor chilieni. Cateva saptamani de solidaritate si complicitate mondiala. Plus cateva zile de bucurie sincera si din suflet pentru ca necazul altora s-a sfarsit. Un alt prilej pentru cateva lacrimi varsate in dosul pernei si din caldura patului (nu-i bine cand te poti emotiona nefancand nimic? Ei bine, doar spunand o rugaciune … from time to time?). E bine, dar e si mai bine cand chiar faci ceva.

(si mai completez pe masura ce mai imi amintesc)

si putina cultura


… sa nu creada lumea ca ne-am prostit de tot.

Andrei Serban zice in biografia sa:

„Ce vroiam era, dimpotriva, sa arat cat sunt de complex, fiind convins, ca multi dintre tinerii de atunci, ca, pentru a fi interesant, trebuie sa pari complicat.”

––––––––––––––––––––––

Cine se recunoaste in asta sa ofteze si sa ridice ochii a niznai inspre tavan.

Scrisoare si din partea baietilor buuni


Mai fetizo, mai Daniela mai,

ne-am gandit sa-ti scriem si noi baietii buuni, cei ce am fost alaturi de tine si inainte de alaltaieri si dupa cum vezi, mai suntem aici si dupe doua zile … De aia dupe ce ne-am baut cafeaua de dimineata, si fiindca am vazut ca deja e ora 4 dupe-masa si tre’ in curand sa mergem sa ne pregatim de club ne-am gandit ca inainte sa incepem a rezolva problema grea a imbracatului de seara (of Doamne, chiar nu mai avem ce trage pe noi, ca armani asta s-a cam obosit si pe bluza de la boss am o pata … am o pata, fratee, nu dam o fuga pana la Milano ca au inceput reducerile frate.). Deci Daniela, ce vrem noi sa-ti spunem fata noastra. Aaaa, ce vroiam sa-i spunem mah? Ah, da! Deci ne-ai inteteles gresit.

Noi sustinem si acum ca femeile e mai multe ca barbatii pa planeta si mai ales in romania iar in fratelli e doua la unu. Ai vaz’t si tu nu trebuie sa-ti mai spunem noi.  De fapt cred ca sambata seara, asta ultima, a fost 3 la unu si sigur la masa la Gigi erau chiar 4 pe 5. A mai trimis doua si la noi ca nu mai incapea. Si ti-am zis, e adevarat, ca tre’ sa te grabesti sa alegi repejor-repejor din primele oferte. Si ca de trecut iti trece repede vremea, ieri am vazut una de paispce ani in bambuu, uuuuu, aaaaa, uuuuu, era betooon frateee, niste balcoane si niste cracane! Si nici un pic botox sau silicon. Finess de nobless! Asa ca, n-astepta 10 ani ca maine-poimane nu te mai ia nimeni. Nici pe Nicoleta Luciu n-o mai ia nici macar Joli ala, Zsolt, cum il cheama? Zsolt, da. Deh, tineretea nu e vesnica decat la barbati. L-ai vazut pe Iri ce verde se tine? Veezi?

Deci, tu fiind femeie, tre’ sa te orientezi. Acu, cand inca lumea vorbeste de tine. Ai gresit cu baiatu ala ca ai acceptat asa un pret de dumping. Daca chiar nu mai aveai ce manca mai bine veneai la noi si-ti dadeam ceva cu imprumut. O banana tot mai gaseam prin frigider. Deci startu’ e bun, busola cre’ca ti s-a stricat. Asta e drumu dar nu asta e calea. Du-te la varf sa ai de unde cadea macar. Acu’, cat crezi ca o sa mai primesti daca nu mai apari nici la fraierii aia doi in emisiune? Ti-a scazut pretu’ la jumate ca si la masina cand pleci cu ea din autoshop. Deci fata mea, pe viitor consulta si tu un mercurial mai de doamne’ajuta.

Si am mai uitat sa-ti spunem ceva: noi baietzii, vorbim intre noi. Suntem in aceeasi retea si avem minute gratuite. Asa ca nu incerca sa ne pacalesti ca sigur ne spunem de la unu la altu. Asta e si bine si rau ca-ti asigura continuitate, cand unu s-a saturat de tine, te preia altu, ca la fotbal, dar e greu sa jonglezi cu banii pentru ca stim toti cam cat pretuiesti.

oricum, welcome in the club,

mai vorbim noi,

ne gasesti in bambuu la aceeasi masa, vino devreme ca mai tarziu s-o ocupa.

Papa.

Baietii ce te-au sfatuit de bine