fiecare pe limba lui

imi place pe Facebook. Am succes. Imi scriu o multime de barbati. Straini. Fiecare pe limba lui. In franceza, italiana, spaniola, portugheza, pakistaneza, kirghistana, si tot ce mai vreti. Sau intr-o engleza atat de stricata incat totul se reduce la „I – Tarzan, you – Jane. Webcam, msn?”

*

Unul m-a intrebat pe sleau: „che è successo con tuo italiano”? Pai nu? Pai chiar asa! Omul scrisese la sigur si cand colo, ce sa vezi?! Bam-bam! Surpriza neplacuta. Din ce stia el toti romanii vorbesc italiana mai intai si-ntai si apoi altele. Francezii in schimb, nici macar nu se sinchisesc sa foloseasca Google Translate cand le raspund in romana. Sa ma invat minte sa buchisesc o data franceza aia ca ei au de gand sa-mi scrie in continuare in limba lui Voltaire ignorand mesajele mele subtile: „nu vorbesc franceza. Nu vrei sa vorbim in alta limba?”, „Oui, oui, avez-vous une adresse e-mail? Pouvez-vous me donner?”

*

Maai, va spun eu: avem faima de poligloti! Doar eu ce-am mai ramas pe aici sa dezamagesc ca nu vorbesc atatea limbi straine!

:)))))))

triumful imaginatiei asupra ratiunii (II)

Ancheta mea a avansat. Neintentionat. Sau poate subconstient, nu stiu ce parere ar avea Freud aici. Il insoteam pe Pufi in plimbarea lui de dupa masa prin spatele blocului (stiti voi, noi ii insotim pe ei, nu ei pe noi) si asa am citit toata inscriptia roz electrizant pe o care o banuiam a fi o repetitie: „Roxana te iubesc dragostea marcheaza triumful imaginatiei asupra ratiunii Roxana te iubesc dragostea mar …… etc” .

*

Am gresit. Nu e asa. Originalul suna in felul urmator (scris cu majuscule si exact cu aceasta punctuatie):

„Roxana te iubesc dragostea marcheaza triumful imaginatiei asupra ratiunii Roxana te iubesc! Iarta-ma! Sunt nebun dupa tine. Dragostea face intentiile onorabile. Roxana Mih, te iubesc! Sunt nebun dupa tine!”

*

Extraordinara si ultramisterioasa Roxana Mih, ce-ai facut pana la urma? L-ai iertat? Acum macar, putin, de sarbatori? Ce vina atat de mare e pe masura unei asemenea penitente publice? Dragostea face intentiile onorabile? Au ba? Pot spune ca „inscriptia” completa mi-a crescut respectul fata de tine. Deci esti o zeita in fata careia un muritor ordinar a gresit. Pacatul e in firea noastra, iar iertarea ar trebui sa fie virtutea zeilor. A fost suficienta cainta lui? Roxana Mih, e important pentru mine sa stiu: e suficienta cainta unui muritor pentru a obtine iertarea zeilor? Si … cum arata o zeita? Paseste cu picioarele-i de diamant pe pamant?

:)))))))))))))))))))))

lista „imi doresc”

… o fac acum gandindu-ma ca Mos Craciun s-o mai fi eliberat de atatea si atatea cereri si are mai mult timp sa se ocupe de mine. Numai de mine daca se poate. Deh, in timp gasesti toot felul de suberfugii, de strategii si stratageme care sa te ajute sa atragi atentia asupra ta, sa te pozitionezi mai aproape de noroc (omul potrivit la locul potrivit, nu?), sa-ti maresti sansele de reusita … :))

*

M-am uitat si pe lista de anul trecut si m-au trecut niste fiori cam reci si tare asemanatori cu cei ai unei panici incipiente descoperind ca majoritatea dorintelor mi s-au indeplinit. Aha, da. Am resimtit in anul ce se incheie din plin si efectele dorintelor implinite. Psst, ai grija ce-ti doresti, niciodata nu stii dinainte cum te vei simti cu adevarat atunci cand ce-ai gandit si ai dorit se va indeplini.

*

Pe noua lista raman dorintele de anul trecut, cu mici ajustari. Oamenii sunt asa cum sunt, sa le amintesti in permanenta ca nu sunt ceea ce ar trebui sa fie, mai ales din punctul tau de vedere, oricat de ideal si apropiat de perfectiune crezi ca ar fi, … este totusi ineficient. Nu cred ca am sa pot sustine public vreodata altceva decat ceea ce cred si gandesc dar, incet-incet ma conving ca doar protestul verbal nu rezolva nimic, mai degraba imi complica viata inutil. Trebuie gasite alte cai, mai subtile si mai … degrab’ aducatoare de rezultate. Asa ca, printre dorintele pentru anul viitor sunt si:

– mai multa toleranta si eficienta (in fond)

– mai putina crispare in fata manelizarii/cretinizarii societatii. OK, traim intr-o epoca retarda, dar crisparea imi dauneaza mie, nu ma ajuta s-o schimb.

– contrapuncte! Ce poti opune grosolaniei si marlaniei din orasul asta? As vrea sa gasesc in anul ceva vine, mai multe lucruri pozitive in jur, probabil pana acum nu m-am concentrat suficient asupra lor. Daca nu, Go West!, my dear, ce mai stai?

*

iar din lucrurile mai practice, il rog pe MC (sic!):

– sa ma ajute sa-mi termin volumul de eseuri si sa-l public, sa mai termin cateva din povestirile, nuvelele si scenariile incepute

– am deja suficiente proiecte culturale si altele de voluntariat care mai toate trebuie construite, aplicate, duse la bun sfarsit. Aici am maaare nevoie de ajutor MC, will you, pliiiizzz?

– si mai e dorinta aceea, stii tu, e de mult restanta, putem face ceva si cu asta?

*

Daca toate astea se vor indeplini, la finalul lui 2011 ar trebui sa ma declar cea mai fericita femeie din lume? Sau …

sa discutam adicatelea despre noi

Panica generala: Ion Cristoiu a declarat  in timpul emisiunii Profesionistii a realizatoarei Eugenia Voda, ca s-a indragostit de Zelea Codreanu, a spus ca-i admira incoruptibilitatea intr-un sistem probabil la fel de corupt ca si azi; ca il considera un personaj romantic, etc … si ca nu mai scrie cartea despre el pentru ca se simte coplesit de cantitatea de informatii pe care trebuie s-o proceseze.
*
Adica am vazut si eu in sfarsit, mult controversatul interviu pe You Tube.
*
Deci sa le facem, sa le dregem, ua-ua-ua!, cum si-au permis, nenorocitii, niste nesimtiti, vaaai, ea de ce n-a protestat (o fi si ea indragostita de CZC?), gata! a dat cu bata-n balta, de ce n-au intrerupt emisiunea, de ce n-a cazut turnul TVR, sa-i sanctionam, sa le facem, sa le dregem, sa oprim aceasta abominabila si ingrozitoare … of, of, of.
*
dar sa discutam o data, de doua ori, de 50 000 de ori, pe bune despre legionari, camasile verzi, dictaturi de tot felul, regalisti, comunisti, pseudo-democratie post decembrista putem? sa discutam adicatelea despre noi, despre cine suntem si de unde venim, ce-am fost si cum am fost; cum am ajuns o data ca zeci de mii dintre noi (cred ca mai multi decat atat) sa fie sedusi de imaginea romantica a unui extremist, printre care unii din intelectualii cei mai de seama a vremii, care a fost contextul social care a condus la asa ceva? Ce-ar fi sa ne uitam la radacini, de acolo venim, si din milionul ala care s-a dus sa-i aclame pe Capitan si ai lui (vezi inregistrari You Tube), si din tortionari si din tarani si din boieri si din straini. Din buni si din rai deopotriva. Putem sa ne lasam de obiceiul asta gretos, ineficient, potrivit cu o subcultura de mahala care ne indeamna, ne imboldeste sa vociferam in cor, isteric si de neinteles cu fiecare prilej, fara a rezolva in fond nimic, decat eventual a speria ciorile aciuiate pe sub streasinile caselor?
*
Putem sa incepem sa impartim o data apele: bai, aia au fost legionari, extremismul de tipul asta e naspa pentru ca; aialalti au fost comunisto-securisti, asta e un sistem infiorator pentru ca, monarhia nu ni se potriveste deoarece, dictatura nu vrem si democratia noastra, A NOASTRA, A ROMANILOR, specifica noua, acestui spatiu cultural, istoric, geografic, geopolitic si geocemaivretivoi, o definim prin? Putem sa lasam o data gargara asta innebunitoare, sa ne asezam stramb, la masa tacerii, si sa judecam drept ca sa putem sa mergem o data inainte?
*
Oare mai traiesc destul ca sa vad asa ceva in tara mea?

Eu nu vreau sa traiesc in lumea lui Mircea Badea (III)

„Nu mai vreau sa traiesc intr-o lume in care principalele personaje se numesc Ciutacu, Basescu, Gadea, Diaconescu”, a declarat Andrei Plesu, starnind zambete in randul celor cateva sute de participanti la conferinta organizata in seria „Cultura bate criza”, in aula Bibliotecii Centrale Universitare.

In ciuda pitorescului ei, viata politica romaneasca i se pare lui Andrei Plesu „cumplit de repetitiva”. „In Romania pare ca se intampla tot timpul lucruri enorme ca si cand nu s-ar intampla nimic. De fapt nu se intampla nimic sub masca lucrurilor extraordinare”, a mai spus scriitorul, citat de Gandul.
*
si eu am citat din ziare.com.
*
Nu m-am mai uitat la emisiunea lui M.B. Nu ma uit in general. Iar accidentele, momentele in care privirea imi aluneca pe fata lui si urechea incepe sa asculte veninul fleoscait si fara haz pe care se straduie sa-l reverse seara de seara printre pixeli marunti sau mai putini marunti ai teveului sunt extrem de rare dar sigur ca ma enerveaza. Ma enerveaza ca infesteaza mintea unora mai putini rezistenti si isteti chiar si la manipularea stravezie. Ma enerveaza ca da un exemplu ingrozitor de prost. Ca injgheaba si promoveaza un sistem social rudimentar, aflat la limita de jos a civilizatiei si culturii. Si nu ma enerveaza doar pe mine. Sunt atatia in jurul meu, si altii departe de mine, necunoscuti mie in viata reala, cum e domnul Plesu, care gandesc fix la fel. Desi in citatul lui nu-l pomeneste tocmai pe M.B. ci pe altii care sunt mai naspa si mai nocivi decat el.
*
„Se poate si mai rau” – imi spunea razand si oarecum amuzandu-se amar un fost coleg cu scaun la cap, atunci cand ma plangeam de mitocanismul si mediocritatea sefilor noi din presa. Se poate ca maine sa vina unul si mai rau (in sensul de naspa, idiot, pupincurist, incult, mediocru). Da, se poate. E din ce in ce mai rau. Iar pe mine ma ia ameteala cand ma gandesc ca voi avea de ales intre a renunta la abonamentul la cablu si a-i vedea pe astia si altii ca ei impanzind fies’ce coltisor din mass media romaneasca.
*
Oh, da. Mai am si altceva de facut decat sa scriu despre nulii astia de doi lei. Chiar scriam un alt articol pentru blog. Dar, cautand ceva pe internet, am dat peste citatul acesta si am vrut sa-l postez si aici, la mine. Nah, asa. Sa fie. Sa ma simt mai aproape de Plesu. De domnul Plesu.
*
Virtual, fireste.