Mi-era frica ca ne fura bagajele

Cind ai fost agresat/a sexual prima data? Am fost agresata sexual prima data la 11 ani.

Acest text conține limbaj vulgar. NU citi mai departe dacă nu suporti așa ceva.

Pe la 11 ani, mama m-a lasat în gara din Arad, linga o garamada de bagaje, cu indicatia precisa ca trebuie sa le pazesc, și ca n-am voie sa plec de lingă ele sub niciun motiv, pina ea se duce si cumpara bilete. Imi amintesc gara din Arad, frumoasa in amintirea mea, si aglomerata, si casele de bilete, aglomerate si ele. Nu stiu cit sa fi trecut… minute, pina cind un barbat pe care mi-l amintesc batrin (dar cine e un batrin pentru un copil de 11 ani? Putea fi un barbat de 40 de ani), se aseaza linga mine si incepe sa vorbeasca cu mine. Ce te-aș linge la pizda… vai ce te-aș linge la pizda! Ți-ar plăcea? Ți-as depărta picioarele și mi-aș bage limba în pizda ta și te-aș linge bine de tot…

Pe vremea mea copiii nu erau educati in legatura cu sexul de la astfel de virste. Eu habar nu aveam in momentul in care se intimpla asta ca eram agresata sexual. Probabil inca n-aveam nicio idee despre sex, nu era un subiect despre care sa-mi amintesc sa fi discutat asa devreme in viata. Ceea ce imi povestea nenea ala mi se parea foarte… bizar, foarte bizar, si scirbos, n-auzisem nisiodata de asa ceva, si primul gind a fost: ‘ce? adica cum? cum adică limba, pizda? dar e scârbos! cum să-ți bagi limba în… pizda? ce tot vorbește nenea asta?? e nebun? Poate vrea să-mi fure bagajele…’ Mi-era si frica, ma simteam teribil de incomfortabil, si, cel mai rau: nu stiam cum sa reactionez. M-am uitat în jur… nimeni nimic. Niciun adult nu reacționa în niciun fel. O fi normal sa vorbești așa? Așa vorbesc adulții între ei? Nu voiam sa aud așa ceva dar, mama ma lasase acolo cu o treaba și eu nu prea voiam sa o supăr pe mama mea. As fi fugit la mama, dar ce se va intimpla daca, o data ce eu am fugit, individul respectiv ne fura bagajele?

Nu stiu cit timp am stat asa, pe banca din gara, auzindu-l pe acel bărbat descriindu-mi fanteziile lui sexuale cu un copil de 11 ani, și intrebindu-ma ce e de facut. Nu cred ca a durat mai mult de citeva minute, poate 3-4 minute, poate 5… nu cred ca a durat mai mult. Imi amintesc ca am remarcat si cit de multi oameni sint in jurul meu, si cum totul parea foarte relaxat… normal… niciun adult nu reactiona in niciun fel la ce mi se intimpla mie. Nu stiu de ce nu a reactionat nimeni. Nu au observat, nu au auzit, nu au vrut sa se implice, nu stiu si nu voi sti niciodata. Sigur vrea sa ne fure bagajele, altfel de ce acest barbat s-ar fi asazat linga mine si mi-ar spune acele cuvinte oribile…

Din fericire, mama a venit val-virtej, strigind si probabil suduind si salvindu-ma din dilema mea. Barbatul a plecat imediat.

• De ce n-ai venit sa-mi spui? – ma certa mama.
• Mi-era frica ca ne fura bagajele.

********

Acel incident a fost, din nefericire, primul dintr-un foarte, foarte, foarte lung sir de incidente similare. Nu-mi amintesc sa fi vorbit cu mama prea mult despre ce s-a intimplat. Azi știu cu singuranta ca și ea a fost abuzată toată viața de bărbați în felul asta și credea atunci ca trebuie sa înveți sa faci fata la astfel de lucruri. Bărbații sunt ce sunt, și tu, la 11 ani sau la 41 sau 61 de ani trebuie sa mergi mai departe. Agresiunea sexuală din partea bărbaților era absolut normalizata în societate. Un an-doi mai tirziu, o asteptam tot pe mama in fata unui magazin, cind un barbat s-a dat jos dintr-un autobuz plin de oameni si m-a intrebat daca vreau sa plec cu el, atunci, pe loc. Pe la 15-16 ani, mi s-a intimplat prima oara ca un barbat sa se opreasca pe strada, in plina zi, in oras, si sa-mi puna mina pe sini. UN BARBAT TINAR DE DATA ASTA, S-A OPRIT IN FATA MEA, PE STRADA, IN VAZUL LUMII, SI MI-A PUS MINA PE SINI. I-A PIPAIT BINE SI MI-A ZIMBIT. Am izbucnit in plins, atit de socata am fost, si o femeie s-a oprit linga mine si a incercat sa ma calmeze. N-am ‘trecut peste’ acel incident. mi-a rămas în minte luni și luni de zile, pina de fapt incidentele de genul ala au început sa se înmulțească și am realizat ca nu e și posibil nu va fi un caz izolat. De pe la 16 ani pina pe la 26 de ani, cine mi-am cumpărat o mașină, n-am mai mers prea mult pe jos și n-am mai folosit mijloacele de transport în comun, aceste ‘atacuri’ stradale s-au înmulțit si au devenit foarte comune. La un moment dat, se intimplau zilnic.

La 18 ani m-am mutat la București, voiam sa fac teatru. Abuzurile fizice și verbale s-au înmiit. De cite ori îmi amintesc toate intimplarile astea mă întreb de ce era atit de bolnava societatea românească în anii 90 și dacă mai e la fel și acum.

Fetelor, e la fel și azi? Dacă e, trebuie sa vorbiți!

La început am locuit în Militari. Eram singura, voiam sa cunosc lume, nu cunoșteam pe nimeni în București. Am ieșit la ‘un suc’ cu un băiat din zona. Intilnirea s-a terminat cu el incercind sa ma forteze sa intru in scara blocului la el, si bineinteles sa ma duc la el acasa. De data aceea am reactionat violent, am țipat dupa ajutor. Un barbat, tot tinar, a iesit dintr-un apartament vecin și m-a salvat. Barbatul m-a condus acasa, nu departe, vreo 7-8 minute de mers pe jos, si pe drum inspre casa s-a dat si el la mine. Au mai fost si alte incidente de genul asta. De fapt cred ca am trecut de citeva ori in viata pe linga un viol, scapind, nu stiu cum, in ultimul moment. Cit am mai stat în Militari, doar cineva luni după aceea, am urmat un traseu foarte complicat ca sa nu trec prin fata blocului unde locuiau acei doi indivizi. Mi se strângea inima de groaza numai cine mă apropiam de locul ala. Am povestit la școală și colegii mei bărbați au rus de mine și m-au umilit ‘Cine te-a pus sa te duci la întîlnire? Ce, o cauți? Bineînțeles ca a făcut așa dacă ai băut un suc cu el. Îl cunoșteai? Nu-l cunoșteai deloc și te-ai dus sa bei un suc? Asa-ti trebuie, dacă o cauți, o găsești!’ Așa am ajuns sa cunosc RUSINEA. Rușinea de a fi abuzată. Nu-i înțelegeam și mă simteam extrem de nedreptățită. I-am murit în momentul Ala. De abia atunci, cine am cunoscut rușinea de a fi abuzată, am urit toți bărbații. Pentru un timp.

Apoi m-am mutat în centrul Bucureștiului, la 10 minute de teatrul național. Pentru vreo 2 zile am sperat ca am scăpat de idioți, nu mai stau într-un cartier… stau în centru! Nu?

Profu’ de actorie ne preda la teatrul national, plus ca mai intrasem in citeva piese pe acolo asa ca in fiecare dimineata mergeam de pe la fostul Beneton, cred ca e un BRD acolo acum, pina la teatrul national. Cam 10 minute de mers pe jos.

Timp de vreo 3 ani de zile, acele 10 minute dus si citeodata 10 minute intors au fost cele mai urite din viata mea. Am fost pipaita poate zilnic, fluierata, abuzata verbal. Ce te-as futeeee, ce te-as linge, ce mi-as baga pula in tine… ce pizda buna ai! ce buna ești, vrei sa mi-o sugi? hai, nu te mai fa ca nu-ți place pula! iei place pula, nu-i așa? Fa, nebuno, ce buna ești de pula! Erau zile cind ajungeam plingind la teatrul national. Faptul ca eram inalta si atractiva mi se parea o povara ingrozitoare cu care nu stiam ce sa fac. Au fost ani de zile cind m-am imbracat urit, numai ca sa mai scap de libidinosii care ma agresau peste tot.

Pipaiala pe strada, in vazul lumii, era la ordinea zilei. Abuzul verbal cu conotatie sexuală era la ordinea zilei. O data, asteptam un tren, de data asta in Gara de Nord, in Bucuresti si un tip s-a protapit in fata mea, cerindu-mi sa plec cu el. Motivul: m-am uitat la el. ‘Am văzut ca te-ai uitat la mine! Nu te prefa ca nu te-ai uitat, am vazut eu ca te-ai uitat!’ Nu cred ca i-am raspuns in nici un fel si el s-a enervat si m-a facut in toate felurile. ˇFutu-te în gura de nenorocita, acum te faci ca nu vrei?’ Nu a fost singurul. Destui barbati veneau linga mine, în mijloace de transport în comun, în public, în plina zi, si imi spuneau lucruri de genul: vreau sa te fut, vreau sa te ling, ești foarte buna de pula. O data am rupt o umbrela in capul unuia care mi-a spus asa ceva, intr-o statie de metrou.

Prima data cine cineva m-a frecat la ‘pizda’ ca sa folosesc terminologia specifica, am crezut ca mi se pare. Chiar am crezut ca mi se pare. După toate cite s-au intimplat chiar am crezut ca mi se pare. M-am uitat la el, s-a uitat la mine. Ridea. Apoi s-a intimplat din nou si din nou. Ce e de făcut? Nu te mai urca în autobuze pline. pai toate sunt pline dimineața…

O parte din agresori se comportau ca si cum aveau niste probleme psihice… poate chiar aveau. Și libidinosenia are niște limite. Imi amintesc foarte clar unii dintre ei. Un tinar m-a agresat o data, in plina zi, intr-o zi minunata de iunie, pe trotuarul din fata actualului tribunal din Bucuresti, atunci o cladire goala. Venea din sens opus, arata foarte bine, l-am văzut de departe. Și el pe mine. Cine a ajuns în dreptul meu s-a oprit in fata mea, m-a scuipat si m-a injurat toate felurile ‘Futu-te în gura de curva nenorocita, așa sinteti toate, curva dracului. Baga-mi-as pula în tine să-mi bag de vagaboanda’. Si altele, nu mi le amintesc pe toate. Era așa o zi frumoasa, un soare stralucitor ca-n România, eu aveam o fusta lunga și larga și un tricou și mă simteam atit de bine. Era un tinar foarte aratos. Multi dintre acest agresori aratau OK, n-aveau nicio problema fizica care sa te faca sa gindesti ca n-ar putea avea niciun succes la femei. Am fost foarte, foarte socata. In copilarie si cind eram foarte, foarte tinara, toate aceste atacuri ma socau foarte tare.

Asa s-a dus si visul ca in Romania, poate si in alte tari, poti intilni pe cineva pe strada. Pe strada umbla numai barbati periculosi, nu stii cind le sare tandara si numai curvele intilnesc barbati pe strada.

MAJORITATEA acestor acte de agresiune sexuala NU s-au intimplat seara sau noaptea. In marea lor majoritate s-au intimplat in plina zi, la amiaza, de foarte multe ori, in centrul unor orase, pe strada, in gari, statii de autobuz aglomerate, in VAZUL LUMII. Asta pentru ca lumea nu vede nimic, niciodata. Este incredibil cit de putina reactie e in societate al astfel de acte de agresiune. De FOARTE PUTINE ORI, FOARTE PUTINE, cred ca doar de 3-4 ori, cineva s-a oprit si a incercat sa mă ajute sau sa mă consoleze, si INTOTDEAUNA a fost o femeie. Intr-o zi, intr-o statie de metrou in Bucuresti, o femeie vazind ca sint abuzata de un barbat a venit si a inceput sa vorbeasca cu mine ca si cum ne-am fi cunoscut de mult. Barbatul a plecat si ea a stat un pic cu mine pina mi-am mai revenit.

Desi frecvente, abuzurile verbale ma socau de fiecare data. Ma simteam otravita de fiecare data. N-am gasit pentru foarte multi ani nicio metoda care sa ma ajute sa blochez starea de rau, de furie si greata pe care o resimteam dupa.

Nu prea vorbeam cu nimeni despre toate astea, mai ales dupa ace am inteles ca cei din jur considerau ca e vina mea. Barbatii de-o seama cu mine, colegi de la Universitate si alti tineri pe care i-am intilnit pe vremea aia, au inceput sa-mi spuna intr-o forma sau alta ca e vina mea. Eu ma imbracam intr-un fel care atragea astfel de comportamente. Eu ma ‘tineam cu capul pe sus’. Eu ma comportam intr-un anume fel. Daca nu m-as fi dus la ‘intilnirea’ respectiva, nu mi s-ar fi intimplat nimic. Eu eram de vina pentru ca fetele bune nu se duc la intilniri cu tineri pe care nu-i cunosc bine. Fetele bune nu se urca in fata in masina niciodata, doar in spate. Doamnele nu stau linga sofer, oferindu-se astfel soferului si oferindu-i soferului sansa sa-ti puna mina pe picior. Asta cu statul in spate era o credinta extrem de raspindita. Numai curvele stau in fata. Doamnele stau in spate.

Am citit o postare scrisă de Alina Nedelea pe Facebook unde și ea povestește aceleași lucruri. Povestește și cum nu intra niciodată într-un lift singura cu un bărbat necunoscut. Am uitat de toate astea. Așa e, nu intram niciodată într-un lift singura un bărbat, ba mai mult, nu mai stăteam în niciun fel de încăpere singura cu un bărbat necunoscut. Dacă eram singura pe strada și un bărbat venea din sens opus, posibil sa fi trecut strada, ca sa evit orice fel de contact. Asta îmi amintește ca în București existau bărbați care se înfigeau în umărul tău pe strada și apoi se întorceau și te înjurau.

Dupa mai multe incidente de genul asta, nici nu m-am mai dus la intilniri pentru multi ani. Cred ca pina pe la 30+ nu m-am dus la intilniri, si pina si atunci aveam aceleasi frici ca la 20 de ani. Nu am crezut niciodata ca e vina mea, dar am inceput sa construiesc tot felul de strategii de aparare, de la a nu mai zimbi – (un obicei care apoi mi-a marcat viata, din nefericire), a purta haine largi care sa-mi ascunda formele; a nu purta mini, desi mie imi placea, pentru ca daca te imbraci cu o fusta scurta de fapt vrei sa atragi astfel de agresiuni (sic), a refuza orice conversatie cu ORICE barbat necunoscut.

Primul prieten, un coleg de la facultate, mi-a dat doua palme cind i-am spus ca nu mai vreau sa fiu cu el, si m-a fortat sa stau peste noapte la el. M-am prefacut ca totul e bine, si dupa ce am iesit pe usa, am taiat orice legatura cu el. M-a urmarit vreun an de zile, poate doi, pina l-am confruntat o data intr-o toaleta tot in teatrul national, am reusit sa-l lovesc peste fata, cred ca i-am dat si un picior in coaie si i-am promis bataie. Stiti ce faceau colegii mei barbati in tot timpul asta? Rideau de mine: ”credeam ca asa iti place tie, cu strigaturi”. 

Am fost disperata sa-mi cumpar o masina cind eram tinara, desi n-aveam bani, pentru ca asa, abuzurile erau mai rare. Pina la urma m-a ajutat mama, si am scapat de pipaielile zilnice. Au inceput insa abuzurile in trafic, care sint alta poveste.

Din nefericire, la 20 de ani, in plina perioada din viata cind a cunoaste alti tineri si poate a te indragosti e ceva firesc pentru orice tinar, aveam probleme in a avea orice dialog cu barbati necuoscuti. Frica de a fi din nou, agresata si apoi acuzata, mi-a afectat multa vreme comportamentul. Pina tirziu in viata mi-am intilnit iubitii si partnerii ori prin scoala, ori prin prieteni, ori la serviciu, pentru ca dupa esecurile avute la intilniri cu barbati pe care-i cunosteam putin, n-am mai avut curaj sa fac asta pentru foarte, foarte multi ani. Asa am ajuns sa intru in relatii cu colegi, relatii cu putine sanse de succes de la bun inceput.

Pe la vreo 22-23 ani, intr-un grup de fete, cineva a adus in discutia tema asta, a agresiunilor sexuale, in special stradale. A fost un alt soc si o alta mirare pentru mine sa aflu ca toate fetele din grup, 5 la numar, suferisera agresiuni similare. Cum adica, m-am intrebat, nu numai eu ‘atrag’ asta? Ce usurare am simtit, nu va pot explica. … Doamneee, era deci o problema generala, a tinerelor femei. Faceam parte dintr-un grup de tinere femei, abuzate… ce bineeee! Adica… ma intelegeti, ce sentiment de usurare iti da apartenenta, confirmarea ca nu esti singur. Eh, ne-am unit noi si cit am umblat cu grupul respectiv, sa te fereasca sa fi zis ceva in directia noastra. In grupul respectiv am vazut prima data cum o femeie poate lovi un barbat cu poseta in cap – dupa ce acesta suierase ceva legat sugeti-mi toate pula in directia noastra. Eu, pina atunci, stricasem numai o umbrela in capul unuia. Eram ca-n comics, niste supereroine cu superputeri: una cu geanta, alta cu umbrela, alta cu brelocul. Alta cu tocul de la pantof, auci, ala chiar doare, A fost amuzant, dat n-a tinut toata viata.

Și totuși, intr-o oarecare măsură am fost norocoasa. N-am fost violata sau sedusa. Alte tinere, din pacate, n-au fost atit de norocoase. O prietena din liceu, Roana, a fost atrasa intr-o relatie sexuala pe cind avea vreo 14 ani, de un barbat de vreo 33 de ani, casatorit, dintr-o familie respectabila. Parintii barbatului erau vecinii mei in adolescenta, si il cunosteam bine si pe el. Roana era dintr-o familie si mai buna… pe la 14-15 ani Roana a ramas insarcinata, a nascut pe ascuns, parintii ei au dat copilul inspre infiere imediat, si ea si-a continuat viata. Mi-a povestit toate astea intr-o zi frumoasa de vara, stralucitoare, cum sint multe zile in Romania, cu cer albastru fara un petec de nor, intr-o dupa amiaza, la masa din bucataria apartamentului meu. ‘Cum Roana, cum ai… cum adica faci sex cu Dinu? Cum se intimpla asta, unde se intimpla asta? Pai uite cum se intimpla Laura, Dinu aranjeaza sa ne vedem in apartamentele unor prieteni de-ai lui, de fiecare data e un alt nume pe usa. Ne intilnim la adresa respectiva, intram in apartament si facem sex. Si cum de-ai ramas insarcinata, nu foloseste prezervativ? Nu, ca nu se fute cu cauciuc. Si tu n-ai luat anticonceptionale? Nu ti-a dat anticonceptionale? Nu.’ Asa s-a indragostit Roana de un barbat insurat de 33 de ani pe cind ea avea 13-14. Asa si-a inceput Roana viata sexuala. Asa a ramas Roana insarcinata la 14 ani. Dinu a parasit-o imediat cum a auzit ca e insarcinata si ea ma vizita frecvent in speranta ca poate il prinde pe la parintii lui sa poate vorbi cu el. Dinu isi vizita parintii des, si citeodata juca fotbal in spatele blocului. Roana, care probabil il urmarea, venea la mine si daca il vedeam pe afara, mergeam si stateam la usa din spate in speranta ca el o sa-i dea atentie. Dinu nu vorbea cu ea. Roana ii vorbea cu lacrimi in ochi, si i-a spus o data ca poate el n-o sa mai aibe niciodata un alt copil si sa se gindeasca la asta, ca cel pe care l-au avut l-a dat spre adoptie. Nici macar nu era considerata pedofilie pe atunci, povestea asta, si TOATA vina a cazut in capul Roanei. Roana era clar o curva, Roana a cautat-o, Roana a gasit-o….. Dupa ce a nascut si a dat copilul spre adoptie, Roana a inceput sa aibe o viata sexuala tot mai activa, fapt care era intens discutat la vremea respectiva. Roana avea o reputatie de ‘boarfa’, iar pedofilul era un domn respectabil. Roana a platit amarnic pentru relatia ei cu pedofilul, ah, ca tot se discuta legea avorturilor in America, intr-o perioada cind avorturile erau interzise in Romania. Roana regreta ca a trebuit sa dea copilul spre adoptie, eu am inteles ca a fost decizia parintilor ei, nu a ei, si m-a rugat la un moment dat sa o ajut sa-si caute copilul in Bucuresti (eu ma mutasem in Bucuresti, ea in alt oras). N-am mai apucat. Viata Roanei s-a sfirsit foarte tragic cind pe la nici 25 de ani a fost omorita de un iubit. Pedofilul a divortat mi se pare, s-a recasatorit si a avut un copil. Si atunci, si acum, povestea asta mi se pare cutramuratoare, iar atitudinea intregii comunitati la adresa Roanei o rusine.

Imi pare rau, Roana, ca n-am apucat sa gasim copilul tau…

Recent, un copil tot de 11 ani, pe care-l cunosc, dintr-o familie pe care o cunosc, de data asta o familie saraca si fara multa educatie, a fost agresat sexual verbal si fizic de un vecin de-al lor. Cind a iesit la iveala povestea s-a aflat ca abuzurile durau de 1 ani, si ca mai existasera alte abuzuri si inainte, din parte unor copii mai mari.

Pedofilia e probabil mult mai raspindita in Romania decit se stie, iar pedofilii trec ca oameni normali, in societate.

Din pacate, rezultatul al acestor sir foarte lung de abuzuri din toate partile si a acestor credinte misogine, este ne-voit si ne-dorit, citeodata, blamarea in masa a barbatilor. Toti barbatii par de multe ori porci, si cind nu sint. E foarte greu dupa o vreme sa mai ai incredere si sa nu interpretezi orice privire ca pe un abuz. E foarte greu sa te apropii de cineva necunoscut. Abuzul continuu mi-a afectat toata viata emotionala, ani de zile n-am mai stiut cum sa vorbesc cu un barbat necunoscut. Am inceput sa reactionez defensiv agresiv la orice comentariu.

Am citit comentariul unui bărbat, care a fost apostrofat de o femeie in autobuz doar pentru ca s-a uitat la ea. Eu inteleg de ce. Au fost multi, multi bărbați care au încercat sa intre în vorba cu mine și poate sa mă cunoască, pe care i-am refuzat tăios, nepoliticos, poate chiar agresiv. Probabil multi erau chiar de treaba, probabil am refuzat sa vorbesc cu sufletul meu pereche. Am ratat casnicii înainte de a le începe. Am refuzat sa mă mărit. Cum o sa mă mărit cu un bărbat care va sfirsi prin a mă abuza? Am pierdut atitea sanse si poate niste barbati minunati n-au avut niciodata o sansa cu mine. Da, ajungi să-i bagi pe toți intr-o oala. Pina în ziua de azi îmi e foarte greu sa cred ca un bărbat nu va sfirsi prin a mă abuza, într-un fel sau altul. E un proces interior destul de complicat, prin care reușesc să-mi înving neîncrederea. Da, cite sanse ratate… Cit de important e sa ai sanse sa intilnesti oameni, sa-i cunosti, sa petreci o bucata din drumul tau prin viata alaturi… Unele sanse de intilnire nu se mai intorc niciodata, si ca poate refuzind o conversatie cu vreunul dintre voi, am ratat, pentru amindoi, sansa intilnirii sufletului pereche. Victimile abuzatorilor sint nu numai femeile si copiii ci si barbatii nevinovati, care niciodata n-au agresat vreo femeie, dar care poate, n-au putut stabili relatia dorita cu o femeie sau alta din cauza ca ea a fost la un moment dat agresata de alti barbati.

Abuzurile s-au rarit dupa virsta de 26-27 de ani. Multimea de reguli de viata pe care le-am adoptat, de la a nu ma urca niciodata in fata in masina cu un necunoscut, pentru ca sint ‘o doamna’, pina la expresiile faciale, felul de a ma imbraca, de a vorbi etc, plus achizitionarea unei masini personale mi-a limitat contactul cu necunoscutii. Abuzurile s-au intrerupt pentru ca am limitat eu drastic contactul cu lumea, prezentindu-ma cit de inaccesibila puteam. Apoi s-au rarit pentru ca am inaintat in virsta si femeile mature nu prezinta atit de mult interes pentru abuzatori. Nu e asa interesant sa agresezi o femeie de 33 de ani ca te poti trezi cu o poseta in cap. Nu e asa interesant sa abuzezi o femeie trecuta de 40 de ani, pentru ca, ATENTIE, aici intervin alte credinte stupide, ele intra in categoria femeilor moarte din punct de vedere sexual. Desconsiderarea pe baza de virsta e naucitoare, cit esti tinara, esti abuzata ca esti tinara apoi esti trecuta intr-o categorie de rebut sexual si abuzata altfel, prin desconsiderare, care se verbalizeaza altfel: nimeni nu-ti mai spune ca vrea sa te futa dar s-ar putea sa auzi comentarii de genul: de cind n-ai mai vazut tu o pula, ehehe! Nicicum nu e bine.

Apoi m-am mutat in Marea Britanie si am inceput sa cred ca am scapat. Pina mai ieri, alaltaieri cind am auzit de Sarah Everard.

Povestea lui Sarah Everard m-a dat peste cap. Sarah Everard, o tinara de 33 de ani, a fost rapita in timp ce mergea pe jos inspre casa, din Clapham Common, Londra, mai apoi violata si ucisa. Povestea ei spune ca ea a respectat multe din regulile pe care noi, femeile, sintem nevoite sa le respectam pentru a nu fi atacate, rapite, agresate, violate. Si-a informat prietenul ca e pe drum inspre casa, purta haine in culori deschise, a ales o alee luminata, a promis ca suna cind ajunge acasa ca sa-si asigure prietenii ca e OK. Doar ca ea nu a mai ajuns acasa. O data cu povestea ei a iesit la iveala, pentru mine, ca si aici femeile indura calvaruri asemanatoare cu al meu. Multe femei au inceput sa enumere, in postarile lor pe retele sociale, multitudinea de strategii pe care le adopta ca sa se mentina in siguranta: trec strada ca sa scape de sunetul unor pasi care par sa le urmareasca, se prefac ca suna pe cineva, se prefac ca primesc un telefon, o iau la fuga pe o strada laterala, se ascund, tin cheile in pumn sperind ca le pot folosi ca arma, isi suna iubitii, prietenii, colegii sa-i anunte ca sint pe drum. Am citit foarte multe postari pe tema asta, si m-am cutremurat. Peste ani si mii de kilometri distanta si… aceleasi povesti. ACELEASI strategii. Nu sintem mai in siguranta, noi femeile. Eu am scapat ne-violata, si ne-omorita, am scapat doar cu un lung sir de abuzuri si eventualele sechele emotionale. Acum sint doar prea batrina, probabil, ca sa mi se mai intimple atit de multe, desi, mama mea spune ca atit timp cit te tii pe picioare, tot se mai gaseste cite unul. Dupa ea s-au tinut doi tineri intr-o noapte pe cind avea vreo 65 de ani, deci in siguranta nu esti niciodata.

*********

Solutia e clara. Educati-va FII! Educati baietii, de mici, nu numai fetele. Educati baietii in asa fel incit sa inteleaga ca abuzurile nu sint OK. Educati-i ca sa inteleaga ca femeile sint si se simt in nesiguranta si ca ei nu trebuie sa contribuie la asta. Sigur ca-mi educa fiica in asa fel incit sa faca tot posibilul sa fie in siguranta, dar in acelasi timp, si cu aceeasi masura fii nostri, baietii, trebuie educati si invatati ca agresiunile sexuale si de orice fel de fapt, nu au ce cauta intr-o viata normala. Nu exista violuri din greseala, nu exista ‘a cerut-o’. Nici daca ai umbla in chiloti pe strada tot nu inseamna ca cineva are dreptul sa te agreseze sexual. Hainele noastre sint conventii sociale, si sint destul tari unde se umbli sumar imbracat, datorita vremii calde, e perfect normal. Nu te poti opri in fata unei fete tinere, nu poti sa-i pipai sinii, doar pentru ca nu poarta sutien sau mai stiu eu ce, ti s-au parut tie atractivi. Acum citeva luni vorbeam cu o prietena din liceu despre cazul tragic al Roanei, si ea s-a amintit ca tatal barbatului care a avut o relatie sexuala cu ea si a lasa-to insarcinata era vestit pentru isi baga miinile in chilotii subalternelor la serviciu; deci era un libidinos si un scirbos, care poate nu mergea atit de departe cit sa forteze o relatie sexuala. Fiul lui insa, a desavirsit ‘metoda’ tatului si a reusit sa gaseasca adolescente atragatoare, care erau curioase in legatura cu viata sexuala, cu care a avut relatii sexuale, pe care le-a initiat sexual si le-a abandonat cind au devenit o problema.

Protejeaza-ti fiica.

Educa-ti fiul.

Ea a fost violata.

El a violat-o.

Indeamna-ti fiica sa vina acasa devreme, nu e sigur sa fii pe strada cind e intuneric.

Educa-ti fiul in asa fel incit sa nu agreseze niciodata femei, ci dimpotriva sa le faca sa se simta in siguranta.

Nu exista relatii cu strigaturi si femei carora sa le placa relatiile cu strigaturi, asa cum credea domnul meu prieten din tinerete, care desemenea credea ca doamnele stau numai in spate in masina. Daca sinteti martorii unei relatii in care femeia, sau pina ala urma oricare din parteneri, poate fi si barbatul, accepta sa fie abuzat/a, este pentru ca respectiva persoana a normalizat abuzul ca sa poata supravietui. Victima isi repovesteste realitatea in asa fel incit sa normalizeze agresorul si nu cunoaste niciun fel in care sa iasa din situatie. Victima nici nu mai stie ca exista o realitate in care poate fi in relatie cu cineva fara sa fie abuzata. Victima aceea nu are nevoie de risele voastre, asa cum a ris fostul meu ‘prieten’ de mine, ci are nevoie de ajutor.

Educa-ti fiul. Educa-ti fiica.

E timpul sa schimbam aceaste lucruri. E timpul sa ne simtim in siguranta pe strada, acasa, la serviciu.

Tine numai de noi.

*am scris aces text acum un an și pina azi mi-a fost frica să-l public.