franchetea Hertei Muller si iubirea romanilor


astazi tot romanu’ se mandreste cu franchetea Hertei Muller. Cu felul ei transant de a ti le spune drept in fata, de a taia pana la os. Ziarele au titluri de-o schioapa gen: „Nu ma intereseaza tinichelele” sau „Treaba Romaniei nu este ca eu sa ma simt ca acasa” – citate bineinteles din interviurile cu ea. Tipa le zice, nu se incurca, si toti ziaristii cel putin, par a fi cazuti in bot dupa felul ei rece si taios de a pune problema. Pfii, ce tare e Herta Muller! Ce taree ee! Ce zis-o, mamaaa, ce a zis-o!!! Da’ despre ce vorbeste? Si iaca asa, tot neamu, ca a auzit pana acuma de ea, ca n-a auzit, ca ii pronunta numele muler sau miuler, ca a rasfoit macar o carte de-a ei sau e la stadiul de cautare pe goagal, s-a inamorat peste noapte de scriitoarea nativa din Romania. Lasa ma, ca a luat un Nobel, ce naiba! Hai sa mergem si noi la Ateneu s-o vedem!
*
Dar cum o fi fost viata Hertei inainte sa ia premiul Nobel se intreaba cineva? O bagau romanii in seama? Le placea si atunci stilul ei fioros de taios? Sau ii intorceau spatele ca uneia un pic nebune, duse oricum, cu care nu merita sa-ti pierzi prea mult timpul. Fara emotie, Herta a declarat in mai multe randuri ca in Romania i-au fost inchise multe usi. Unele chiar in nas presupun. (Cu un mic efort pot … vizualiza scena respectiva). Din propria experienta pot trage concluzia ca romanilor nu le plac firile transante  si taioase ca a Hertei Muller. Si eu am aparenta asta de instrasigenta, vorba un pic mai repezita si argumentatie pasionala. O prezenta pentru unii rece, pentru altii calda. Prefer sa spun ce gandesc decat sa umblu cu ocaua mica; prefer sa iau atitudine chiar daca asta inseamna sa spun altceva decat le place celor din jur sa auda. Si tot acest temperament, toata aceasta personalitate si tot ce deriva din ea, luat la pachet e privit de multi … mai degraba chioras decat cu simpatie.
*
lasa mama, ca se poate schimba totul ca prin minune cu ajutorul lui Nobel … chiar si in viata mea :)))))))))))))))))))). Ah, mai am o speranta! Trebuie sa public acest blog! O sa fie dinamita, ce mai!
*
Faceti lista de acum pentru autografe, o sa fiu chiar ocupata si nu stiu daca si cand mai prindeti rand.

Reclame

cica sistemu’ ii exclude pe cei energici si idealisti :)


Citez din Romania Libera:

„Un raport Oxford Analytica, intitulat „Sistemul îi exclude pe cei energetici şi idealişti” arată că România continuă să prezinte caracteristici ce au făcut-o să bată pasul pe loc la mult timp după răsturnarea comunismului, în 1989, arata Realitatea TV.

Potrivit raportului, milioanele de români care deţin valorile şi energia pentru ca ţara să meargă într-o direcţie mai bună sunt excluşi de la putere.”

HAHAHAHAHAHAHA (rasul e pour le conaisseurs)

*

deci tocmai am trecut printr-un concurs intern si va pot spune ca … nu, sistemul nu numai ca-i exclude pe cei energici si idealisti, ah, dar daca i-ar putea calca pe gat sa-i starpeasca definitiv, wow ce bine ar fi. Asa, daca mai scapa vreunu’, cine stie ce se poate intampla … daca intr-o zi idealismul va cuprinde un segment mai mare din populatie, si daca segmentul asta se va solidariza, ce se vor face ei, cei ce formeaza azi „sistemu’ ” si care-s infiltrati peste tot, inclusiv in firmele asa zis capitaliste?

banii si mediocritatea


intr-un mod ciudat (pentru mine bineinteles, pentru altii probabil ca totul e foarte clar) intre bani si mediocritate se formeaza o legatura tot mai stransa.  Asta am vazut eu in Romania in ultimii 20 de ani. Vorbeam ieri cu un coleg (singurul pe care-l intereseaza politica si subiectele cu impact national, restul de vreo suta si ceva neuitandu-se niciodata la televizor la emisiuni din astea gen Sinteza sau Ora de Foc 🙂 ), vorbeam despre alizeul ce s-a abatut asupra trustului Realitatea, facand praf si bagand in racori 🙂 cuibusorul caldut al fostilor dizidenti-poeti, actuali gargaristi  si ai marilor oratori si video-filozofi moderni si brusc il aud spunand:

– hai ca Dinescu era mai interesant, avea ceva acolo, era o figura, facea spectacol, pe cand celalalt, cum il cheama? ca nu-mi vine acuma in minte,  e un banal, un mediocru.

Despre celalat-nu-stiu-cum-il-cheama-nu-mi-vine-acum-in-minte – aka Stelian Tanase – am auzit mereu si mereu aceeasi parere: un banal, un mediocru, n-are talent, n-are coaie de loc (asta spun femeile!), una mai drastica si mai belicoase zicea pe vremuri cu mare haz si satisfactie:

„mi-l inchipui asa, cu niste coite mici-mici negre si paroase”

Bleah :))))

*

Pai da. Toata lumea vede ca e mediocru, toata lumea din afara. Cum nu-l vad cei dinauntru insa, ma intreaba multi? Cum noi il vedem si altii nu? Uite asa … Pentru cei dinauntru el … cum sa va spun … mediocritatea lui inauntrul acestui sistem e premiata. Nu deranjeaza pe nimeni, nu umbreste pe nimeni si nu pune pe nimeni in pericol. Pentru ca astfel de oameni sa ajunga unde sunt s-au inventat noi reguli. Noi criterii morale, estetice, culturale, etice, religioase. Criterii in care nulitatile sa primeze si care sa-i extermine pe cei ce au cu adevarat ceva de spus.  Mass media s-a inecat in mediocritatea unor astfel de oameni care, dupa sistemul gasca cea mai unita rules, nu lasa nimic sa treaca de ei. Si nu numai mass media. Toate locurile unde exista ceva izvor de parale a fost napadit de paduchii moderni: mediocrii, nulitatile. Of course ca n-o sa te duci acolo sa te lasi atins de ei daca reprezinti cat de cat ceva. Si nici n-o sa ai vreodata succes intr-o astfel de societate. Nici n-ar trebui sa-ti doresti succesul intr-un astfel de mediu – dar vezi tu, asta e impotriva firii. Natural iti doresti sa evoluezi si sa treci prin toate fazele posibile in viata, si prin marire si prin decadere. Doar ca marirea in imparatia nulilor nu te avantajeaza si nici dac-ai avea-o nu te-ar face fericit. Oricum nu poti sa te afirmi acolo daca tu mai ai ceva in cap.  N-o sa recunoasca ei ca ai valoare nici daca-i pici cu ceara. Asa ca renunti, dar … Asta inseamna extinctie, uitare, marginea societatii, pauperitate, frustrari.

*

Deci ce alegi? Mediocritatea si banii sau valoarea si frustrarea?

pe fostii dizidenti ii bate Vantu


pe o parte din foștii dizidenți, „mari” anticomuniști, nume mari cu care ne mîndream o dată, și aici mă refer în special la Dinescu și Hurezeanu … pur și simplu i-a bătut vîntu’n cap direct. Și le-a răvășit mințile. Ajutat desigur și de Banu’ Ochiu’ Dracu’ … Ce să mai zic, ce să mai zicem azi de mîndria noastră anticomunistă, de reduta rezistenței noastre care prin cîțiva reprezentați s-a făcut praf și pulbere aseară la auzul veștii că Vântu a fost închis?

Aoleu și va(o)leu! Ce-o să mai facă ei? Unde o să se mai dea în stamba și-n gargară ieftină și bună mai degrabă de-o crîșmă de cartier pe bani muulți, muuulți? Că în estimp le-o fi secat și izvoru’ de talent, dacă l-or fi avut vreodată. Ce-o să mai facă ei de acuma? Dacă se sparge gașca de acolo, cine îi mai angajează?
*
Nu vreau să mă iau de leprele care-s angajate pe post de ziariști în astfel de locuri, căci măcar alea s-au vîndut pe față, ca fetele de pe centură, da’ ăștia, super-ipocriții ăștia, sub masca verticalității, a ‘telectualității au pus și ei osu’ cum au putut de bine la virusarea în masă a absolut tot ce înseamnă mass media. La prostirea și îndobitocirea românilor.

Huo Dinescu și Hurezeanu! Bleah
*
Măi Vântule, pe de altă parte, la cît de lamentabil te-au apărat după cîte milioane ai băgat în ei eu i-aș da pe TOȚI afară cînd aș ieși din pîrnaie. Nu s-au descurcat deloc, să știi. Mai degrabă îi cresc cota lu’ Băse’ prin cît de penibili sunt. Angajează-ți frate o armată de profesioniști să te scoată basma curată, nu buimăciții ăștia cu aere de maximi intelectuali idiotizați și perplecși care abia îngăimau o vorba bine argumentată.

penibilul dizidentului Dinescu


Dinescu: șefu, șefuu, vezi, te-am apărat, am zis și de poeziile matale așa ca de la poet la poet, chiar cred că-s bune, pe bune!!! eram așa de tulburat că aproape îmi venea să plîng, dar așa-s oamenii mari, neapreciați de cei mici; da șefuuu, cînd ieși mata din închisoare nu-i așa că-mi dai o primă, șefuu, zic tot ce vrei, ce vrei mata, fir-ar să fie cu Turcescu ăsta că mă evidențiam pînă a apărut el cu informațiile alea în avans așa, a văzut el în viitor, nah, ce să-ti zic, clarvăzătoru lu’ pește prăjit, a scos el un docoment cu data de 10 cînd ieri eram abia în 9, că m-am și luat de el, șefuuu, ai văzut că m-am luat, pă’ ăsta falsifică dom’le docomente că vrea să-l iei și pe el înapoi ca nimeni nu l-a mai angajat de cînd l-ai pus mata pe făraș, șefuu, ce ne facem fără tine, șefuuuuuu!

Turcescu (la telefon): șefu, io, am vorbit cu sursele mele, știi, că-s băiat informat, doar m-ai văzut și am procurat un docoment care se va face de abia maine și azi e azi. Adică am călătorit în viitor pentru mata … șefuuu, ai văzut că ăștia nu m-au primit acolo în studio că-s niște geloși, n-au păr în cap și ai văzut mie ce bine-mi stă, da’ eu nu m-am lăsat șefu, am sunat și am sunat pînă m-au primit în direct să vă spun tuturor că am găsit docomentu de mîine, ăla care nici nu s-a făcut deja, șefuuu, ai văzut, ți-am luat apărarea, șefuuu, da’ nu-i așa că atunci cînd ieși de la pîrnaie mă bagi înapoi în televizor?

CTP: eu am cam amețit să stau singurel la înălțimea aia de la care am tot vituperat și am tot vituperat – adevăru’ e că de la o vreme mi s-a cam terminat veninu’ și nici nu pot spune că euroii ăia, milioanele pe care mi le-ai dat stau așa rău în cont, nu stau rău de loc, așa că șefu, eu zic ca mata ești un băiat dăștept pă lîngă mediocru’ ăla de Băse’, așa să știi la pîrnaie acolo unde ești, păcat că nu mă vezi de acolo în direct, să vezi cum m-am lepădat de ăia 300 000 de feneiști, cine i-a pus să-ți dea banii lu’ matale, nește fraieri și mediocrii ca Băsescu, un fraier, n-a evoluat deloc, cum am evoluat de pildă eu din vituperator în pupincurist. Trăiască revoluția! Trăiască videocrația! Jos nemernicii ăștia care ne închid sursele de venit cum ne tăia Ceaușescu apa caldă!

*

Am stat o vreme și l-am așteptat și pe Hurezeanu, alt mare dizident mociorlit de milioanele lu’ Vântu să văd ce zice, da’ era așa de crispat și constipat sireacu că atît cît am avut eu răbdare să mă uit la circul fantastic de amuzant al fricii și angoasei celor două trusturi de presă care s-au războit cu Băse și au pierdut fiecare meci, Hureazeanu zic, maare dizident și el, n-a zis ni’ca.

HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA

sefia si personalitatile conflictuale


nu stiu cum se face ca de-a lungul vietii am vazut in locurile in care am lucrat destul de multi sefi cu personalitate distorsionata, puternic conflictuala. E o caracteristica romaneasca? Intr-un fel sper ca da … pentru ca asa mai am o speranta ca se poate mai bine, undeva, candva. Oricum aceasta viziune a puterii se potriveste foarte bine confuziei din mintile si vietile noastre din ultimii 20 de ani; e normal ca nimic nu merge in tara asta, totul e un cerc vicios, doar am ridicat la putere niste nulitati pe care le-am investit cu puteri de monstri, nu? Cred ca in afara unui singur caz, in care leaderul era inascut, multumit cu viata lui, lipsit de frustrari majore, un bon viveur de profesie, incantat sa fie amabil cu tine daca tu erai amabil cu el (dar nu era roman, fireste!!!), restul sefilor (cu cat mai mari cu atat mai mult) mi-au oferit spectacole grotesti si absurde ale complexitatii si ciudateniei umane. Am vazut mediocritati siluind chiar conceptul de putere, sufocate fiind de limitarea lor; directori incapabili sa inteleaga conceptul de management; frustrati care-si revarsau furia pe cea mai apropiata persoana cu orisice ocazie; tute si tuti terifiati de gandul ca orice subaltern ii poate intrece si domina in orice moment. In prezent am ocazia „vizionarii” spectacolului unei minti complet distorsionate: un director general incapabil sa ia decizii.  Cum naiba a ajuns intr-o pozitie atat de inalta cu inzestrari necesare si specifice atat de putine? Raspunsul il gasiti in istoria recenta a Romaniei …. :))))) Tipul e o mare figura. Cand reusesti sa te abtii si sa nu te enervezi, oh da, e greu, e un efort mare, suplimentar, atunci individul iti ofera imaginea unui personaj de film, de carte, de nuvela. E foarte expresiv. Aproape ca vezi cum se transforma fizic cand trebuie sa ia o hotarare iar spectrul multiplelor variante intre care trebuie sa opteze il chinuie mai tare decat l-ar chinui fiarele iadului dezlantuite.  E incapabil sa aleaga intre varianta A si B, si, mai mult decat atat, NU VREA sa-si asume responsabilitatea unei decizii, oricare ar fi ea. De aceea, de cele mai multe ori NU DECIDE nimic, ii forteaza pe cei de sub el sa decida, ca mai apoi sa le reproseze tot ce-i trece prin minte. Se vantura prin firma care se face tot mai mare – ca urmare a unor fuziuni si achizitii ceva mai recente – tunand si fulgerand ca un Zeus bolnav de confuzie si teama. Il urmaresc demonii profitului financiar, neincrederea in oameni, lipsa profinzimii in gandire si observatie, lipsa viziune de viitor, lipsa unei educatii si culturi superioare. Toti acesti demoni moderni sunt legati de el prin niste fire invizile si-l lovesc permanent in cap starnindu-i reactii imprevizibile. Tipa cand ai crede ca e calm, neaga ce-a zis cu o zi inainte, e multumit cand totul arata prost si nemultumit cand ceva e bine, e linistit cand vede bani dar si atunci e cinic numindu-i pe clientii nostri niste fraieri si niste prosti. Daca ii arati ceva bun se uita chioras la tine si-ti zice ca oricine putea sa faca asta, si un copil de 6 ani. Cand gresesti te incurajeaza si te lauda.  Isi angajeaza vecinii de scara ca subalterni imediati, directori cu rang mai mic, ori diversi fini si cuscri. Ii ridica in rang pe cei ce-l pupa-n popou ca dupa aia sa le sparga capul la modul metafizic, in primul moment de neliniste. Daca-ti dai demisia te cheama inapoi si te impaca ca dupa aia sa-ti zica ca esti cel mai prost angajat. Da afara cand n-are de ce, isi pune in loc oamenii lui si apoi e frustrat si perplex ca subalternii nu-s de acord cu decizia aia. Se da pe el ca model de reusita maxima in viata si, cand nu mai are contra-argumente la parerile tale, iti zice sa stai jos si sa taci ca pana n-ajungi ca el n-ai de ce comenta.

*

Pe scurt e un spectacol perpetuu, complet si atat de complex incat nu cred ca se poate inventa. Probabil nici descrie 100 %. Dar merita sa incerc, nu?

*

Nu vi se pare portretul cel mai fidel al elitei  Romaniei de azi?