croissante sau croasanti?

astazi mare dilema, mare, cum e corect sa spui/scrii: croissante sau croasanti? Ma uitam nedumerita la printul unui articol de-al meu cu corectura finala a colegei mele specialista in asa ceva, in timp ce citeam si rasciteam, si-mi repetam mereu:

„doi croasanti”

*

Pentru ca nu era prin preajma am plecat cu foaia-n mana prin toate redactiile din jur: voi ati auzit de asa ceva? Cum se zice corect: croasanti sau croissante? Raspunsul unanim era, fireste, croissante, cum sa zici croasanti? Dați-mi doi croisanti va rog? Pai toata lumea va izbucni in ras! Închipuie-ți ca intri la Paul sau la French Bakery si zici dati-mi doi croisanti? Cum sa zici asa ceva?

*

Din indignarea generala care tindea sa se abata ca un vartej din acela mortal asupra sarmanelor patiserii din Romania ne-a salvat tot colega care a facut corectura initiala. A venit sireaca cu ditamai DOOMu in mana si ne-a aratat dovada irefutabila. E croasanti si nu croissante. Pe sistemu’ covrigei, colacei, si tot asa.

*

Acu’, nah, eu nu sunt specialista. Presupun ca domnii de la DOOM or sti ei ce-or sti cand ne fac chestii din astea. Pacat ca nu ne si anunta. Sau ca nu ne consulta inainte. Uite, noua tuturor ne placea mai mult doua croissante decat doi croasanti. Si seminee nu semineuri. Mai ales ca facem reclama unor firme care au adresa de web gen www. seminee.ro. Cum ar veni: „Cumparati-va semineuri. Detalii mai multe pe http://www.seminee.ro”.

misoginism si misandrie

vazand documentarul HBO despre viata si moartea Nedei Agha-Soltan – iranianca transformata in martir cu ocazia protestelor anti-regim din timpul alegerilor prezidentiale din 2009  – am fost din nou, tulburata de nedreptatea si strambatatea anumitor societati inca existente in secolul XXI. Societati in care un grup de oameni au confiscat religia dar si concepte precum egalitatea, dreptatea, moralitatea, etica … frumusetea! Nu e doar cazul Iranului, tot aici ar mai putea intra Afghanistanul, Irakul si multe altele. Sunt societati conduse de barbati exclusiv, si formate dupa norme considerate strambe si barbare de aproape toata planeta.

*

In documentar se detaliaza reguli de conduita despre care am mai auzit: femeile nu se pot marita fara acordul tatalui sau bunicului; nu pot divorta (doar barbatii pot divorta); daca se recasatoresc copii le sunt literalmente „confiscati” de catre familia fostului sot; nu au voie sa umble pe strada insotite decat de membri ai familiei; trebuie sa se imbrace dupa reguli stricte inventate de EI, raspund in fata legii incepand de la varsta de 8 ani in timp ce baietii raspund de la 14 ani; pot fi maritate cu forta de la 9 ani; marturia lor e considerata ca avand jumatate din taria si importanta marturiei unui barbat oricare ar fi acela … si cate si mai cate! Toate astea se intampla sub palaria religiei re-interpretate de unii inchisi la minte, instaurata ca forma maxima a moralitatii in stat.

*

E un tip de societate condus de mizantropi si misogini barbari. In film apare o alta o detaliere bulversanta a mentalitatii clasei la putere:  „Ei nu stiu ce sa faca cu frumusetea femeilor, se pierd in fata ei si ca atare vor s-o ucida.” Sa ucida frumusetea …

*

As vrea sa vad si eu niste barbati traind intr-o societate condusa de femei care sufera profund de misandrie … zau! … si care in loc sa se duca la un doctor sa se trateze la cap, ridica misandria la rang de divinitate. Sa-i vad cum se descurca daca n-au voie sa se insoare fara acordul mamei, sa divorteze, sa iasa pe strada cand vor, sa se imbrace cum vor, sa manance ce vor, sa-si creasca copii… cum s-ar descurca intr-o societate in care femeile fac regulile si femeile alea nu-s tocmai … hm … cele mai obiective, morale, drepte si bune femei. Oare de ce nu exista o astfel de societate? Hm … doar pentru ca femeile sunt inferioare ca putere fizica, bruta ? Doar asta sa le fi salvat de la a deveni niste ticnite care-si terorizeaza semenii de sex opus, sub pretextul puritatii si al dogmelor religioase?

*

Nu cred in razbunare, faceam doar un exercitiu de imaginatie.

*

La nicio zi dupa ce am scris acest articol aici am vazut noi atrocitati impotriva femeilor pe CNN: unei fete de 16 – 17 ani, sotul i-a taiat nasul, urechile, i-a spart dintii cu o piatra, i-a turnat apa fiarta pe picioare; cat despre bataie … oh, pentru 90 % din femeile afgane ea este o realitate aproape zilnica.

Inception

Inception se prezinta ca un film foarte curajos, neavand in fond curaj sa faca nimic nou sau original. Nici macar nu-si umple cu „crema” potrivita propriile limite – generoase, foarte generoase – nici nu socheaza si clar nu ne cere sa gandim prea mult. Replicile sunt seci, servite cumva la rece, ca niste titluri de capitol, ca niste fraze bune de repetat cand vrei sa impresionezi si n-ai repertoriul la tine..

Director Christopher Nolan participating in the Inception panel at WonderCon 2010. (Photo credit: Wikipedia)

Universul fantastic si inepuizabil al taramului viselor ramane practic neexploatat de catre regizorul – scenarist: in afara rasturnarii spectaculoase a Parisului, care se indoaie ca un fel de ilustrata tridimensionala, sau ca o clatita daca vreti  – un efect care promitea mult dar care n-a mai adus nimic dupa aceea – nu vezi nimic fantastic in cele 3-4 nivele ale viselor prin care navighezi. Ce prilej pierdut!

Ce sansa ratata sa creezi universuri din ce in ce mai uluitoare, colorate cat mai divers, sau dimpotriva, sepia; cat de diferite puteau fi aceste nivele intre ele! lumile construite acolo nu trebuie sa tina cont de legile fizicii cum bine ne-au demonstrat in exemplul cu clatita-Paris!!! … cat de strange-infricosatoare-amuzante-terifiante-mistice-misterioase puteau fi aceste lumi! … la fel cum sunt si visele noastre. Culmea! Regizorul a ales sa trateze un subiect din zona fantasticului, a irealului, intr-un mod foarte realist si plat, in schimb frumos colorat – desi visele sunt majoritar alb-negru!!!!
*
In schimb am primit o portie cizelata, cuminte si foarte comerciala de entertainment de calitate in stil pur american. La fel de gustos precum un hamburger.
*
Eu visez cu mult, muult, muuult mai complicat si mai original decat Christopher Nolan!
*

Leonardo DiCaprio during press conference on „The Beach” (Photo credit: Wikipedia)

P.S. Nu reusesc sa deslusesc nici dupa filmul asta daca Leonardo Di Caprio e un mare actor sau doar un actor foarte bine marketat. Cred ca pe parcursul a 140 de minute ne-a oferit una sau doua grimase, si vreo doua expresii mari si late; tot filmul a jucat incordat si crispat, iar interpretarea, in loc sa ma „fure” m-a facut mai atenta la chipul lui – pe care cautam in van  mai multe nuante – chipul lui destul de consumat si deteriorat (n-are nici macar 40 de ani, nu?), cu fata umflata si muschii faciali putin lasati, un pic puffy … cu ochii cetosi … nu stiu, chiar e un mare actor? (Fotografia e de acum cativa ani, dupa cum vedeti in nota de dedesubt, de pe vremea cand a jucat in „The Beach„; il critic dar tot il alint 🙂 )

Related articles

• Inception // how to build dreams (dailypsychedelicvideo.com)