o bunica inarmata cu o sacosa cotonogeste 6 hoti


bunicile au devenit periculoase in ultima vreme. Azi am vazut una pe BBC News, unaaa … uau! o super-bunica, inzestrata cu super-puteri pe care le tine intr-o super-sacoșă. Tzopa-tzopa, clink-clank, upa-mbupa, foarte sprintara pe tocuri, a fugit inspre coltul de strada unde a vazut scandalul (6 handralai costumati in motociclisti spargeau geamurile unui magazin), si, inarmata desigur cu propria sacosa, s-a dat la ei.

– maaa mucosilor maaa, ia vedeti de mai spargeti p-aici ca va cotonogesc de va ia … de va ia cine v-o lua si v-o pune bine la pastrare. Maaa, va bag in sacosa pe toti daca nu va bagati mintile in cap!

Si da-i si imparte cu generozitate plase in cap, tuturor in mod egal, sa nu se supere niciunul. Zdrang-bang-diridang!

*

Aaaaa … nu l-a asteptat pe Mirciulica Badea sa vina si sa rezolve situatia. Va vinee sa credeti?! La naiba! in puii mei! individul asta mi s-a lipit de un neuron; de ala care se ocupa de remarcarea faptelor de vitejie a altora… Cum vad pe cineva care reactionea, actioneaza si ia atitudine imi amintesc de el! Ceea ce nu e deloc placut, va jur.  E ca un mini cosmar! Nu stiu cum sa mai scap de asocierea asta … Lumea larga imi da exemple bune si el imi intoxica populatia cu mentalitatea lui secu-laș. De cate ori vad vreo persoana luand atitudine imi amintesc brusc de teroriile de gaina ametita pe care le sustine constant si pe bani buni, cu obraz gros da’ superior de zici c-a facut scoala cel putin cu Aristotel si le preda taman Socrate, da, da, ala, uratu’ ala, cu mina aia a lui imbufnata si constipata ce converseaza in speta cu colegii de platou, in timp ce ne arata muschii si pumnul ii strange ghemotoc cele 3 ziare care i se mai trimit si pe care le are imprastiate pe masa ca sa para ca-s mai multe.

*

Uf! Bine c-a trecut. Cosmarul …

*

Intorcandu-ne la super-pensionara despre care vorbeam: jos palaria, toata admiratia, aplauze, respectul meu si tot ce-oi mai putea da de la distanta asta. Si o data cu link-ul (de pe Daily Mail) pe care-l postez aici catre incidentul cu pricina, am un mesaj pentru toti smiorcaitii care de abia se tin sa nu faca pe ei de frica cand ies din casa si care m-au intrebat de cateva ori (in scris):

– da’ tu, da’ tu, da’ tu, tu, tu, tu, ai sa iesi sa aperi un baiat daca este agresat pe strada? (asta vezi Doamne pentru ca am cerut eu aici ca barbatii sa ia atitudine cand femeile sunt agresate in trafic)

– deh mai baiete, daca te ia la smardoiala vreo super buni-buni mioritica (si vaz si crez ca n-ai nicio vina), o sa ma iau cu ea la tranta pentru tine … asaaa, ca-n povesti (stii tu, ii voi propune sa ne masuram in sacose, vuitoane si ciorapi 15 den).

Read more: http://www.dailymail.co.uk/news/article-1354791/Pensioner-foiled-SIX-robbers-handbag-I-just-clobbered-them.html#ixzz1DO8msAYq

CITEZ:

I’m not a hero and it was maybe foolish of me to get involved but somebody had to do something.

‘Now I just want to be left in peace, I feel very uncomfortable with all the press and media attention. I’m a private person and do not want any press attention and I hope that the media will respect my wishes.’

Anunțuri

noi nu mai credem in eroi (II)


La inmormantarea lui Vasile Paraschiv – cel mai autentic dizident roman, cel mai longeviv si cel mai activ dintre toti, la inaltimea caruia se ridica poate, doar Doina Cornea – au fost aproximativ 50 de persoane, si s-ar putea sa exagerez. S-ar putea sa exagerez pentru ca, sincer, imi era rusine sa-mi ridic privirile si sa ma uit in jur, nevenindu-mi sa cred cat de putina lume a venit. Adica familia, cati dizidenti au mai ramas in picioare si se mai pot deplasa,  Iulius Filip, Ana Blandiana si sotul, Doina Jela, Doru Braia si inca cativa. Niciun reprezentant al presei. NICIUNUL. Nicio camera de filmat (a facut cineva fotografii pentru familie). Toata ziua de ieri, Duminica 6 februarie, nu s-a dat nicio imagine, nicio stire pe niciun canal TV. Nici la televiziunea nationala.

*

O cunostinta mi-a spus ca a vazut un anunt laconic pe kroll-ul uneia dintre televiziunile comerciale, nu-si mai aminteste care (adica pe benzile alea care ruleaza in josul imaginii).

Mai sa fie! Intorc privirea roata si nu-mi vine sa cred! Unde-s Dinescu, Hurezeanu? Dizidentii nostri de carton vestiti? CTP-ul cu toata faima lui de intransigenta, de figura fara fisura, de caracter fara cusur, de probitate morala? Unde-au fost fatucele cu microfonu’ sa ne intrebe, sa-i intrebe de fapt, cum se simt intr-o asa ocazie?

*

Rusine tuturor jurnalistilor!

*

Dar …….. cel mai dureros! unde-au fost Romanii, cei pentru care Vasile Paraschiv s-a luptat toata viata lui??! Pentru care si-a sacrificat sanatatea, si-a pus in pericol viata lui si a familiei lui? Nimeni sa nu fi fost interesat, impresionat, miscat de efortul supraomenesc al acestui om? De altruismul lui si increderea de nezdruncinat ca are dreptate si ca dreptatea va izbandi pana la urma? Pentru cine s-a luptat Vasile Paraschiv? Si de ce?

*

ma gandeam cu oarecare dispret si groaza ca nu-l meritam, ca nu meritam nici macar o zi din viata lui.

*

Pentru ca noi nu mai credem in eroi 😦

noi nu mai credem in eroi


unul din principalele subiecte de conversatie care-mi populeaza lumea reala sau imaginara in ultimele zile este Vasile Paraschiv. Un erou spun unii. Un nebun, sanctioneaza altii cu oares’care mila si dispret. Iar ceilalti n-au auzit niciodata nimic despre el.

*

„Asa nu se mai poate tovarase Nicolae Ceausescu” – astfel incepea scrisoarea lui, de aproximativ 300 de pagini, pe care i-a trimis-o dictatorului in anii aceia in care putini aveau curaj sa comenteze. Pentru aceasta scrisoare si pentru alte acte de protest a fost batut, torturat, inchis la psihiatrie, iradiat, iar batut, iar torturat, amenintat cu moartea si pana la urma scos afara din tara. Am inteles ca i s-a ars si buletinul in semn de stergere definitiva din peisajul romanesc. Ca un fel de exorcizare: „bine ca am scapat de el!”. Tipul insa – nebun dupa cum il cred unii, erou cum il vad altii – a stat in strainatate atat cat sa faca 3 lucruri: sa ia legatura cu toti marii jurnalisti la care a putut ajunge, a denuntat prin intermediul lor regimul comunist dictatorial, s-a diagnosticat din proprie initiativa si a obtinut certificate care au atestat sanatatea lui mentala, si apoi … s-a intoars in tara! Unde bineinteles a continuat sa protesteze, ei au continuat sa-l bata, sa-l tortureze, sa-l ameninte, sa-l inchida, s.a.m.d.

*

Presedintele Traian Basescu a incercat sa-i ofere o medalie pe care el insa a refuzat-o, motivand ca nu poate primi asa ceva de la un comunist.

„Va multumesc pentru inalta distinctie ce ati hotarit sa mi-o acordati astazi, dar eu sint obligat sa refuz primirea ei de la un comunist ca toti ceilalti care ne-au condus tara de la Revolutie si pina azi si impotriva carora eu am luptat din 1968 si voi continua sa lupt pe cale legala si democratica pina la ultima bataie a inimii.”

*

A murit acum 2 zile, maine va avea loc inmormantarea lui la Ploiesti.

*

Nu va intrebati totusi, de ce azi ne uitam la o neghina, la un neg,  la o buba precum Mircea Badea (si la altii ca el, numele MB fiind doar primul care mi-a venit in minte pentru ca recent am scris despre teoriile nocive pe care le imprastie dindaratul ecranului) si ascultam teoriile lui idioate gen: „nu reactiona”, „nu lua atitudine”, „baga capul in pamant si nu zi nimic”, ba chiar le citam, le punem in practica, ne ascundem in spatele lor, in loc sa il fi luat ca exemplu pe Vasile Paraschiv?

*

eu incep sa cred ca romanii nu mai au chef de eroi. Nici de ai lor nici de ai altora. Nu le mai plac. Nu mai cred in eroism. Si se poarta de parca n-ar avea nevoie de asa ceva …

*

pe bune, noi nu mai credem in eroi …