Londra si chiriasii ei

(Inainte sa incep, am o intrebare, nu cumva aveti aceeasi senzatie ca si mine ca zilele blogging-ului au cam trecut si ca vlogging-ul e mult mai interesant? cine mai sta sa mai citeasca articole asa lungi, fie ele insotite si de poze?)

scriu acest articol mai mult pentru cei care n-au fost niciodata in UK, sau au fost doar intr-un weekend, in cine stie ce hotel misto din centru. mai mult pentru cei care de acum incolo planuiesc sa se mute in Franta sau in UK (in America presupun ca e cu totul alta poveste). cei care sint deja aici sau au fost pe aici au observat si experimentat pe propria piele ce o sa va povestesc in rindurile urmatoare.

O masa minuscula dupa asteptarile romanesti, dar pe care cumva incap farfuriile, tacimurile, doua sfesnice, pahare samd. nu incap insa coatele si manierele de prost gust. pur si simplu la o masa asa mica n-ai loc sa te dai rotund. 

Imediat dupa 1989 in Romania au aparut citeva noi teme si dorinte in vietile oamenilor. De pilda, dorinta de a avea o casa neaparat mare, cu multe camere si multe bai, daca se poate cite o baie pentru fiecare camera, dotata cu tot ce e mai nou si mai modern de pe piata. cu aer conditionat, centrala (mai nou), televizor in fiecare camera samd. o casa care intr-un fel seamana cu un hotel, si cred ca nu e intimplatoare comparatia asta: hotelurile si motelurile sint primele ‘locuinte’ pe care le-am vazut ‘afara’. stiti modelul, nu cred ca trebuie sa va explic la nesfirsit. a inchiria ceva sau a locui intr-o casa sau intr-un apartament cu altii era si este cumva o umilinta, n-ai reusit in viata daca nu-ti permiti sa faci un credit cit de mic pentru o casa cit mai mare. cam asta este una din imaginile neaos romanesti ale succesului.

un birou minuscul pe care sint ingramadite o gramada pasiuni reale, nu de nimicuri sau si mai rau, de doctorate false, carti legate in piele pe care nu le citeste nimeni si pixuri pompoase de mii de lei.

cu imaginile astea in cap nu ma indoiesc ca multi romani au avut un fel de soc cind s-au mutat in UK in cautarea unei vieti mai bune (care sa-i duca inspre casa aceea mare, cu multe camere, bai si televizoare).

englezii de rind, comparabili cu majoritatea romanilor, locuiau in camere mici, in case mici, mai multi intr-o casa. inca locuiesc asa. unii poate nu-si cumpara o casa a lor toata viata, desi au resurse sa calatoreasca prin toata lumea, de exemplu. e o alta ierarhie a valorilor. la Londra se inchiriaza camere de sute de ani, nu de azi de ieri, si nu de cind ne mutam noi prin UK. am gasit pe internet articole in jurnale scoase de universitati de prin Cambridge despre chiriasii de la 1500, link aici. unul ca Shakespeare, (1564– d. 1616), care avea o casa in Stratford upon Avon, si o familie tot acolo, probabil a trait toata viata adulta, mai ales cit a fost activ profesional, in vreo camera, maxim doua inchiriate cine stie pe unde in centrul Londrei. ca si azi, ma indoiesc ca acele camere aveau prea multe mobile. un pat, o masa, un scaun, un scrin, o perna, o patura, o farfurie, o cana, un cutit si-o furculita, eventual si o lingura si cam atit. va pare cunoscut modelul? mie da. cred ca toti cei ce inchiriaza o camera in Anglia cunosc acest model. nici piesele de teatru de pe vremea lui Shakespeare nu aveau multe ‘mobile’, mult decor, se stie asta azi, in schimb se pare ca actorii aveau costume de foarte buna calitate. Shakespeare descria realitatea inconjuratoare si concepea spectacolele in aceeasi maniera eficienta, englezeasca. cerea publicului deshis, in prologuri, sa-si imagineze multe chestii, o smecherie foarte inteligenta. in fine, nu teatrul s ubiectul de azi.

deci, camere mici, usor de intretinut, usor de incalzit!, (la ei ‘iarna’ tine din noiembrie pina in mai, citeodata iunie, si, desi n-au geruri crincene ca la noi e suficient de frig atitea luni incit sa-ti doresti sa te incalzesti cumva), mobila putina dar care tinea sute de ani, (se transmitea din generatie in generatie nu traiau ei sute de ani :)) ), haine putine dar de foarte buna calitate. pentru ca, nu-i asa, descoperi imediat ce ajungi in Anglia ca aici lumea te judeca dupa cum te prezinti. (prima impresie e fatala sau salutara dupa caz.) eficienta si durabilitate. si calitate.

Lavoarul elegant din colt, cu tot cu piesele acelea furmoase din portelan, se mai gasea si in Romania, in casele vechi, pe la sfirsitul mileniului trecut. Desi nu se poate deduce asta din poza, toate mobilele sint mici, inguste, facute pentru un dormitor foarte mic.

casele construite la Londra dupa 1900 au camere ceva mai mari dar nu la inaltimea asteptarilor romanilor. casele pentru oamenii de rind nu aveau baie in casa, nici la ei si nici macar la Londra, si o sa fiti surprinsi sa aflati ca toaleta a fost pe afara pina foarte, foarte tirziu. englezii au inceput sa construiasca case cu toaleta in casa dupa primul razboi mondial iar primele role de hirtie igienica s-au pus in vinzare pe la 1928. dar am avazut recent intr-un film englezesc toaleta afara si-n anii 70, deci… nu sintem chiar asa in urma. doar cu vreo 50 de ani… :))

poate merita observat ca marea parte a igienizarii Romaniei au facut-o comunistii, surprinzator, da. se pare ca dictatura ne-a ordonat cumva si ne-a obligat sa invatam sa fim mai curati. postcomunismul ne-a adus o distrugere si mai accentuata a trecutului si ambitia unor case mari, cu bai linga fiecare camera, case imposibil de intretinut dintr-un venit normal, in general cu o arhitectura oribila si fara valoare si care nu stiu ce utilitate isi vor gasi in curind, in afara de a fi inchiriate cu camera, intr-un viitor ipotetic in care Romania va fi atit de prospera incit lumea intreaga va vrea sa se mute aici. visele astea diforme si neconforme cu realitatea cred ca sint si ele o mostenire comunista, cind toti am inceput sa fim atinsi de demonul grandomaniei, nu numai ceasusescu cu casa poporului. deh, framintarile din timpul schimbarii si reasezarii unei societati.

casa pe care am vazut-o ieri, la vestita adresa Baker Street 221b, care este azi muzeul Sherlock Holmes, este un exemplu perfect pentru aceste observatii. camerele erau ca marime ceva la nivelul unui apartament confort 2 sau 3, ceva inimaginabil pentru tinerii din Romania de azi. aveau seminee originale, de pe la 1850, mici si ele, mult mai mici de cum va par in fotografie. asta insemna ca focul se putea intretine si camera sa putea incalzi cu foarte putini carbuni, principala resursa folosita pentru incalzire pe vremea aceea. camerele sint atit de mici si de izolate (cladirea e intr-un sir de cladiri) incit se simte pina si caldura a doua luminari. cine traieste in Anglia stie ca sa urci un etaj intr-o casa englezeasca, din camerele de mincat si de stat inspre dormitoare, inseamna o diferenta sesizabila de 2-3 grade Celsius, foarte utila iarna. mobila de pe la 1800 se poate folosi si azi pentru ca a fost facute sa tina generatii. in societatea consumerista din prezent ‘lucrurile’ in care ne investim timpul si citeodata sanatatea sint facute sa dureze un sezon, doua, trei. n-ai cum sa acumulezi avere intr-o astfel de societate. marile averi, cele adevarate, se mostenesc, (si se inmultesc), cum se mosteneste si o casa sanatoasa si o mobila de calitate. daca o generatie face un efort sa construiasca o casa, o face din piatra si in asa fel incit generatia urmatoare nu mai trebuie sa faca efortul asta. civilizatia occidentala a gindit asa sute de ani si-n Franta, si-n Italia, si-n Spania, si-n Anglia. romanii au gindit la fel? ce i-a facut pe romani sa-si faca in special case din lemn si paianta, si nu din piatra, cind piatra avem destula in Romania? englezii nu au piatra si uite ca au descoperit caramida, ce-i drept mai plictisitoare si mai urita, dar mai durabila. …

ferestrele sint mari, ca sa permita luminii sa intre in casa. asta insemna economie la luminari, nu numai estetica, desi ferestrele astea numite frantuzesti sint si foarte frumoase. tavanele sint joase, tot pentru economie. in toata cladirea nu exista spatii de prisos, totul este folosit la maxim. exista o toaleta in pod, (dar va spun din nou, asa ceva in casa aveau doar oamenii bogati), dar si niste ‘toalete’ portabile, asa numitele la noi țucaluri, niste olițe pentru oameni mari, daca a avut cineva asa ceva in copilarie pe la bunici. birourile sint incarcate de carti si de instrumente stiintifice: termometre, barometre, microscoape, harti, machete, ierbare etc. timpul lor liber era folosit pentru studiu sau pentru ‘entertainment’ de calitate. in sensul asta cred ca oamenii de pe la 1800 si cei dinaintea lor chiar, ne erau net superiori. pentru ei ‘distractia’ insemana intotdeauna un mini concert live, multi, mai multi ca noi, stiau sa cinte la un instrument si din gura, si mai toate tinerele femei care veneau dintr-o familie cu cit de cit un venit acolo nu erau considerate ‘accomplished’ daca nu cintau la pian sau la harpa, dansau sau brodau. distractia insemna dans, poezie, pictura, cititul si analizatul poemelor si romanelor la moda si citeodata jocuri elaborate de carti nu neaparat pe bani. pentru noi distractia inseamna a te transforma intr-o leguma in fata televizorului. ei voiau sa-si creasca mintea cu orice pret, noi vrem sa ne-o adormim ca sa nu mai fim nelinistiti de golul vietii moderne.

casele moderne sint facute dupa aceleasi principii, plus baia in casa. casele englezesti, chiar si cele moderne, n-au zece wc-uri in casa, de aia auziti povesti cu 10 oameni la coada la baie. daca exista o toaleta pe nivel e mult. deobicei e doar o baie in toata casa si atit. camerele nu sint foarte mari, bucataria si dinningul fiind poate cele mai mari incaperi din casa. cind inchiriezi cu camera primesti si ai foarte putine, dar cumva intelegi foarte repede ca ai tot ce ai nevoie. e ceva ce NU intelegi cit traiesti in Romania. Romania e inca o tara saraca in care se practica excesul si risipa. foarte paguboasa combinatie.

casele din Londra sint facute din piatra sau caramida, sau mai nou prefabricate. s-a trecut pe aceste materiale de constructie mai ales dupa marele incendiu al Londrei din 1666, care a durat 4 zile, de duminica 2 septembrie pina miercuri 5 septembrie 1666.  tocmais e implinesc 350 de ani de atunci. Din scrierile timpului se intelege ca inca de pe vremea aceea exista o lege care interzicea constructiile din lemn si paianta, tocmai pentru prevenirea unui incendiu de proportii, legi care nu au fost respectate. eh, se pare ca dupa acest incendiu, pe aici, ca si prin toata Anglia s-a construit majoritar din materiale durabile si intr-un fel care rezista pina azi. asta spune ceva despre intarirea institutiilor lor: primarii, prefecturi, politie, pompieri, spitale, scoli etc, ceva ce noi am inceput sa facem timid, doar in ultimii 10-15 ani.

cel putin asa a fost pina acum vreo 30 de ani. trendul actual si aici este sa construiesti din materiale moderne, otel si sticla, tot felul de cladiri aiurite sau ‘originale’ care ma indoiesc ca vor tine pina secolul urmator. e o arhiectura de consum care se practica la nivel mondial si care eu banuiesc ca e foarte trecatoare. (in acest context, Dubaiul e un oras artificial caruia nu-i vad nici un viitor. n-are nicio sursa de apa potabila in apropiere, nu are niciun trecut, e facut tot din arhitectura care da, te lasa cu gura cascata dar n-are cum sa tina 500 de ani, un oras care n-are cum sa aibe vreun viitor.)

orasul de piatra versus orasul de sticla

asa ca, atunci cind ajungeti la Londra si va inchiriati o camera atit de mica incit va e rusine sa povestiti prietenilor cum traiti pe aici, sinteti doar un chirias normal al Londrei. asteptarile au fost gresite si imaginea voastra despre vest este bazata pe filme cu duci, printi si regine care intr-adevar aveau resedinte impresionante dar care in toate timpurile au fost poate mai putin de 1% din populatie. in realitate, oamenii normali, milioane de oameni au trait asa inaintea voastra, sute de ani, si milioane traiesc si acum. nu e nimic de rusine, ba dimpotriva, abia acum aveti sansa sa va dezvoltati calitati reale, sufletesti, aptitudini reale si utile si sa nu va mai sprijiniti in fals si-n trecator, in ceea ce va puteti cumpara azi de la mall ca sa  sa aveti ce arunca miine. acum vad si eu ca nu-mi trebuie dulapurile de haine de acasa si-mi vine sa mai arunc si parte din ce am pe aici. acum ma gindesc citi ani si cit timp am investit in nimicuri, toale si alte prostii, care nu-mi folosesc nici mie, nici altora. acum ma gindesc ca un apartament normal de 2-3 camere in Bucuresti e OK, doar asteptarile noastre nu sint OK si ne mai fac sa ne simtim si neimpliniti  si nefericiti pe deasupra. nu va mai simtiti umiliti de pomana, nici daca stati 2 intr-o camera si 7 intr-o casa la Londra. simtiti-va mindri ca ati putut pleca de acasa, v-ati putut smulge dintr-un fals comfort si va puteti incerca puterile intr-o tara in care concurenta e mare si reala dar si recompensele pot fi mai mult decit interesante.

spre ogoirea mindriei romanesti ranite de toate comparatiile cu ce e la vest de noi, va marturisesc ca, spre dezamagirea mea, mie mi se pare ca englezii se afla intr-o perioada a lor cind merg inapoi, nu inainte, in timp ce noi am inghitit o parte mare din distanta ce se afla intre noi si vest in anii 90. ceva lectii vor invata romanii din locuitul aici, chiar daca nu vor veni acasa educati ca niste lorzi englezi. la asta sa nu va asteptati ca nu e posibil. la Londra e mai multa ‘taraneala’ decit in Bucuresti, e plin de ‘tarani’ veniti din toate colturile lumii, din zone mai inapoiate decit va puteti imagina, asa repede, acum. dar despre asta, poate, intr-un alt articol.

deci capul sus, nu va mai vaicariti atit, sintem pe drumul cel bun desi momentan nu vedem asta.