unde ne sînt adulții?


am ajuns dintr-o dată la o vîrstă în care oamenii din jur încearcă să mă îndese cu de-a sila în două tipare neverosimile: ”ești încă o copilă” și ”ești babă, sărumîna’”.

ceea ce nu sînt. nici una din alta.

nu fac parte din categoria oamenilor care, între agonie și extaz, între ură și iubire sau copilărie și moarte n-au nicio altă nuanță, nu trec prin nicio altă fază. Ba dimpotrivă, am nuanțe multe, și nu sînt toate nuanțe de gri, oh, no!, chiar deloc NU, am răzgîndiri și ocoliri, reîntoarceri, refaceri ale unor drumuri, prejudecăți active și prejudecăți de muuult depășite. scriu și rescriu prezentul.

nu sînt apretată și aseptică, thank God și nici n-am convingeri imuabile.

sînt pur și simplu adultă. dar, deodată sînt și cvasi singură. într-un sens metaforic, evident.

sînt singură pentru că în jurul meu nu găsesc majoritar adulți, ca mine, ci veșnici adolescenți, veșnici copii. Găsesc moșulici de 30+, anchilozați în hibe, ticuri și neputințe, în panici pe care nu vor să le depășească sau nu cred că mai pot, într-un cor de meschinării dobîndite nici ei nu știu cînd și de ce. Găsesc foarte rar adulți care își asumă vîrstă, care nu stau în fiecare noapte la o băută pentru că a doua zi mai au și alte obligații, nu pentru că nu mai sînt tineri, adulți care știu să se distreze și atunci cînd o fac, o fac lată, care își asumă sportul și dieta nu ca pe niște consecințe nefericite ale bătrîneții ci ca pe niște unelte foarte folositoare pentru o viață mai de calitate, în fine, adulți cu care poți atinge, în fond, o infinitate de subiecte fără să stîrnești puseuri de oftici adolescentine la orice părere contrară ai avea. adulți care își asumă și ratările în amor și căsniciile durabile, și divorțul dar și monogamia, și copiii și lipsa lor. adulți care își asumă și căsnicia după 10-15-20 de ani dar și să-ți ia viața de la capăt la 40-50 de ani.

e ca și cum toate generațiile între 25 și 55 de ani n-ar exista. adulții noștri nu mai au viață sexuală de la 35 de ani și nu fac nimic se îndrepte asta. adulții noștri nu arată a adulți, ați observat? sînt ori niște femei despletite care cred în Făt Frumos și la 35-45 de ani, (sau cu codițe de școlăriță, parcă și mai rău), respectiv niște hipsteri cu pantalonii cu turul lăsat și căciula trasă pe cap și la birou și la Ateneu, ori sînt niște bătrînei de la 33, deja neputincioși în fața burților și părului prea devreme grizonat. Cînd îmi cert amicii pentru că-mi declamă melodramatic ”am îmbătrînit” simt cum doar prin dezacordul pe care-l exprim m-am și îndepărtat de ei și ei de mine. Doar pentru că nu accept să intru în categoria moșilor și a babelor tinere sînt deja un mutant, un experiment social.

”am îmbătrînit” – a devenit un slogan confortabil în care se inghesuie toată comoditatea și lenea din lume. ”am îmbătrînit” – și gata, nu mai trebuie să faci nimic, să lupți pentru nimic. ce tîmpenie! de la 35-40 de ani, pînă înspre 80 de ani cînd mai mult ca sigur ai să mori, mai ai undeva între 30 și 40 de ani de trăit. ești sigur că pe toți vrei să-i trăiești în bătrînețe? sau vrei să fii un caraghios bătrîn care încă se mai dă de 20 de ani? Chiar vrei 18 ani de copilărie, 20 de ani de tinerețe și 40 de ani de bătrînețe? sigur nu vrei mai multe faze, stadii, vîrste în viața asta? chiar vrei la 45 de ani să stai să asculți prejudecățile unuia de 20, cum descoperă el că la 40 de ani se mai face sex, cum descoperă cu oroare că și el se îngrașă, face celulită. cum crede că o să schimbe lumea, toată, cum descoperă că nu poate, cum se desumflă, cum trece prin aceleași depresii cum ai trecut și tu? chiar vrei să stai mereu numai cu oameni pentru care lumea începe azi? chiar n-ai nicio satisfacție în a împărtăși din experiența ta cu oameni care au experiențe comparabile? sînt faini tinerii, e faină energia lor dar e obositor să trăiești mereu într-o lume atît de îngustă din punctul de vedere al experienței…. experiența, da experiența de viață! cum poți să NU prețuiești așa ceva??

nu văd oameni în jurul meu care să vrea cu adevărat să-și asume experiența. ceea ce e cea mai mare pierdere. calitatea care sporește odată cu trecerea anilor e tocmai experiența de viață, așa cum e ea și ce concluzii putem trage din ea. experiența de viață asumată poate de la o vîrstă încolo să țină locul înțelepciunii pe care n-ai avut-o la 20 de ani. da, poate să înclocuiască înțelepciunea. sigur, ar fi minunat să fi fost și înțelept și acum să devii și rafinat prin experiență, dar… să ne mulțumim cu ce avem.

Nu mi se pare deloc că eram mai inteligentă la 20 de ani ca acum. din anume puncte de vedere mă bucur că nu mai am 20 de ani și mintea de atunci. Pentru că, atît cît am putut, am avut grijă de mintea mea, ea a sporit, și acum, cînd mă uit în urmă îmi pare rău că nu pot să mă întîlnescu cu tînăra de atunci și să-i dau niște sfaturi de viață.

Problema e că nu pot să împart experiența asta de viață cu prea mulți acum. Problema mea e că adulții din jurul meu ori nu vor să-și aducă aminte prin ce-au/ce-am trecut ori nu au făcut niciodată un efort să înțeleagă. Și au o imagine total nerealistă despre ei.

aproape nu avem o imagine normală a adultului. nu avem haine pentru adulți, cărți pentru adulți, filme pentru adulți, cluburi pentru adulți, muzică pentru adulți… job-uri pentru adulți! publicitatea nu se adresează adulților, nimic nu se adresează adulților pe lumea asta. ce-o să mai rîd peste 10-15 ani cînd toată generația asta pe care au crezut publicitarii și marile firme care finanțează cașcavalul publicitar că o cresc cu milioane de reclame va cumpăra produsele acelui timp, cine știe ce device-uri, ce mode deșucheate, ce pachete promoționale pe lună, și nicidecum produsele lor! de la 40 de ani pînă la 60 de ani nu mai ești interesant pentru nicio agenție de publicitate, iar de la 60 catena crede că ți se adresează prin intermediul Stelei și a lui Arșinel. Nici maică-mea nu se mai uită la expirații ăia și ea are peste 60 de ani.

ce ne facem, toată super-obsesia asta cu tinerețea mi se pare de-a dreptul cretină, mai ales că e tradusă prin infantilism progresiv, nu prin candoare, puritate, avînt, entuziasm.. calități foarte rare de care am avea mare nevoie azi. m-am trezit deodată adultă, o adultă care duce lipsa nu numai a adulților ci și a unei lumi a adulților. am avut o foaaarte lungă adolescență, pe care o consider încheiată în sfîrșit. și acum m-am trezit aproape singură. metaforic, evident.

nu înțeleg cînd și unde s-a pierdut vîrsta adultă. e fain să fii adult. de ce nu vă place? de ce urîți atîta vîrsta asta? e poziția de maximă lejeritate, singura perioadă din viață cînd te poți uita cu compasiune și la tineri și la bătrîni. compasiune și cîteodată, milă. milă pentru prejudecățile de la 20 de ani, cînd toți bătrînii îți puțeau și te enervau, cînd cei de 30 de ani ți se păreau extrem de expirați, cînd te îngrozeai cînd auzeai că oamenii mai fac sex la 40 de ani. milă și compasiune pentru că, deodată, îți amintești că și tu gîndeai la fel. și ție îți puțeau bătrînii și te întrebau de ce cei de 40 de ani își mai tîrăsc hoiturile pe stradă cînd ar putea să stea acasă și să aștepte să moară. Îți amintești și tu de cruzimea tinereții lor. milă pentru că știi că mai au cîțiva ani și deodată se vor simți îngrozitor de bătrîni, mai ales dacă și-au pregătit terenul pentru asta tot evaluîndu-i pe cei de 30+ ca fiind extrem de bătrîni iar pe cei de 40+ cu un picior în groapă.

aș vrea să fiu p tînără adultă pentru totdeauna. pentru că mă simt îndeajuns de confortabil în pielea mea?

Reclame

limitele normalului


normalul e definit de limite stabilite de noi.

*

Asa ca, pentru unii e normal ca femeile din ţara lor sa umble îmbrăcate din cap pana în picioare în saci negrii, pentru alţii e normal sa se tatueze din cap pana in picioare, sa-si străpungă obrajii şi limba cu nişte ţepuşe, sa se auto-flageleze sau sa poarte înspăimântătorul cilice – precum ne descrie Dan Brown în arhicunoscutul sau Cod al lui Da Vinci.

*

Intr-o parte de lume, ura fata de vecinul pe strada alăturata e moştenită dintr-un război care a început acum 2-3000 de ani. Nu mai ştie nimeni clar de ce, dar fiecare generaţie încearcă sa-şi extermine cel puţin jumătate din concetăţeni. Pentru unii e normal sa se auto-detoneze într-o piaţă, convinşi fiind ca ii aşteaptă în rai 70 de fecioare gureşe ….

*

In unele societăţi homosexualitatea e normala, declarata şi acceptata în mod larg. Un amic englez îmi spunea ca la ei, dacă fumezi în fata unei şcoli, rişti vro’ 2-3 pietre în cap; în schimb dacă te săruţi cu iubitul tău de acelaşi sex în acelaşi loc mai ‘nainte nu e nicio problema. La noi e complet diferit. Daca-ţi aprinzi o ţigară în fata unei şcoli maxim o sa vina vre-o 2-3 şcolari sa-ti ceara si ei una. Pe când dacă vrei sa-ţi săruţi iubitul, homosexual fiind, îţi urez succes, ce mai ……

*

sa nu mai vorbim de sex. Ce e normal pentru unii poate fi outreageous pentru alţii. De neacceptat. Aseară am văzut pe un canal gen Travel and Living cum o fosta Miss America vroia sa facă un film porno. Cu cea mai mare candoare posibila. Pentru ea, aceasta posibilitate, devenise o normalitate.

*

Normalul este stabilit de către noi. Cu cât împingem limitele mai departe, cu atât mai multe lucruri intra în sfera normalităţii. Pana la urma, ce  mai este normal şi ce nu?

Aaaa, pai tu vrei sa te mariti!


… și mai e câte unul, care atunci când simte în glasu-ți o doză clară de seriozitate,  se uită la tine încruntat și îngrețoșat și te ceartă cum ceartă un lucrător la deparazitare un gândac încăpățânat și netrebnic:

Aaa, păi tu vrei să te măriți!

… și fălcile i se schimonosesc întru veșnicia celibatului și a amorului liber. Hoo băieți, că demult nu se mai ard vrăjitoarele pe rug. Ş-apoi deh, căsătoria E celula de bază a societății, cred că n-au scos asta din constituție (sau …??).  O grămadă de lume consideră uniunea de genul ăsta un gest normal și firesc, chiar romantic (nu te strâmba! nu mai da a lehamite din umeri! nu te mai uita la mine de parcă ți s-au strepezit brusc dinții!!!).  E OK să NU vrei să te căsătorești, NU e OK să-i admonestezi pe cei ce vor, pe cei ce caută aşa ceva și speră. Acrelile pe care mi le verși pe post de comentarii cinico-istețe, apropo de femeile care abia așteaptă să te lege cu un inel … mi se par la fel de insipide cum ți se pare ție sexul o dată pe săptămâna cu aceeași persoană și în rest doar cu tine însuţi. Si apoi, de ce ai senzația că o femeie care arată că vrea să se mărite, te-a ales tocmai pe tine, dintre toți cipăndeii de pe lumea asta, drept preopinent şi candidat, a? Doar pentru că ea vrea să se mărite te simți și tu vizat? Câteodată e bine să te crezi buricu’ pământului, face bine la self istimuu ăla, da’ nici chiar aşa fratee …

A! Ţi s-au strepezit dinții pentru că tocmai ai realizat că trufandaua după care ți-au curs balele în ultima jumătate de oră nu prea pare a fi disponibilă categoriei motanilor vagabonzi? Astea’s riscurile meseriei, ce să-i faci.

Ori tu interpretezi conceptul de libertate numai în interesul tău? Libertate e doar pentru cei neînsurați? Si cine nu e liber (în sensul aplicat de tine) e prost?

*

Eu nu înţeleg o treabă foarte simplă … Care-i problema dacă cel din faţa ta, pe care nici măcar nu l-ai cunoscut de mult timp, are alte planuri în viaţă decât ai vrea tu? De ce tre’ să-i arăţi prin schimonoseli şi strâmbături că nu se încadrează în scenariul tău?

Entry for March 18, 2009 Sex and the city no.4


„de când am citit „NU”, Ionescu (Eugen, acela, scriitoru’, la ala se referea) mi-a dat dreptu’ sa dau muie*”

Întorcându-ma la „Sexul şi oraşul”, verbalizam mult şi facem cam puţin şi cam prost. Domnul care mi-a „dat” citatu’ din deschiderea postului susţinea sus şi tare ca dacă l-a citit pe Ionesco, şi mai ales „NU” de acelaşi autor, acu’ are dreptu’ sa dea muie, cel puţin verbal. Dar tot el credea ca domnul acela vestit, Coelho e un mega autor, iar faptul ca eu am negat aceasta supoziţie, afirmaţie, i-a dat ocazia sa-şi folosească acel drept obţinut chipurile de la Eugen Ionescu. Adică mi-a dat muie. Verbal, bineînţeles. Pentru ca Ionesco dădea şi da drepturi de a da muie. Right ….. Cu ce se mai ocupa şi scriitorii ăştia morţi, pe bune acuma, zău asa ……………

In consecinţă, sexul a devenit un fel de pedeapsa publica, una rapida, moderna şi contemporana. O chestie care trebuie sa te murdărească, sa te ruşineze, sa te facă sa te simţi prost. O treaba care tre’ sa te doară.

Ciudat. Eu îmi aminteam altfel sexul. Inclusiv cel oral.

*muie – în dicţionare are sensul de gura, fleanca, iar expresia „a duce cu muia” înseamnă a amăgi, a înşela.

Entry for March 16, 2009 Sex and the city no.3


In pat, calitatea nu creste neapărat o data cu trecerea anilor. Deşi, pe la începuturi ma aşteptam ca experienţa sa adauge acolo, nuanţe, înţelegere, tandreţe, răbdare, tehnici, etc. Ma aşteptam ca, pana se strica aparatul, performanta sa fie pe trend ascendent. In real life însă, se prea poate ca fricile de la 20+ sa fie înlocuite cu complexele de la 30+ sau cu comoditatea de la 40+. De 50+ nu ştiu ce sa zic ca n-am încercat. Deşi fetelor/femeilor li s-a dus vestea ca-s prea pudibunde sa faci treaba adevă’ cu ele, ca tre’ sa depui munca de convingere ca sa se întoarcă de pe o parte pe alta, poţi avea surpriza sa întâlneşti bărbaţi care n-au trecut în viata lor de poziţia misionarului. Sa te vad cum le explici … Ori, la extrema cealaltă, unii care au văzut prea multe filme porno, în comparaţie cu practica pe „teren” şi care cred ca dacă te învârt ca pe un tirbuşon, sau ca pe sticla-n tirbuşon, o sa urci treptele fericirii cât ai zice …… poc.

Care-i concluzia – ca tot am fost întrebată? Cumva ca nu-s mulţumită de viata mea sexuala? Nu. Concluzia e ca, pentru a avea calitate în orice – chiar şi în pat – nu contează vârsta, nici măcar atât de mult de experienţa ci altele, mult mai „grele”: sensibilitate, respect, atenţie, un pic de altruism.

Entry for March 16, 2009 Sex and the city no.2


„Sa te f_t!”

Romanii fac diferenţe clare intre sex, dragoste şi f_tai. Adică una-i una şi nu-i alta, ma-ntelegi. Nu pot coexista în acelaşi timp şi în acelaşi pat. Ti se explica asta de la vârste destul de fragede ca sa-ntelegi ca nu-i rost de ceva tenderness după şi sa nu-l plictiseşti cumva cu cereri d-astea; faptul ca aţi făcut schimb de ceva năduşeli nu-ţi da dreptul sa speri, Doamne fereşte! la o continuare. De când mi-am început viata sexuala, n-am înţeles totuşi când anume se face dragoste; cu celelalte doua categorii m-am lămurit, sunt cele mai cerute. In ultima mea excursie la Paris am discutat subiectul asta cu unii de pe acolo; încetăţeniţi în marele oraş de foarte mult timp. Ei mi-au zis pe un ton cam dezaprobator, ca pe acolo nu se mai vorbeşte (şi nu se face) de muuultisor asa. Cică franţuzii ăştia au renunţat la partea cu „f_taiul” şi cu „doar sex” pentru ca îşi respecta viata intima şi sentimentele, emoţiile. Cu alte cuvinte cauta dragostea pana şi în pat … Acu, nu zic, or mai fi rămas câţiva de prăsilă cu care sa practici sporturi din astea, am însă o vaga bănuială ca multi dintre ei se trag de pe aici, din părţile noastre balcanice. Cat am stat la Paris m-am distanţat sufleteşte de tehnica asta de separaţie; ba chiar am privit-o prin şi cu ochii lor: ca fiind expresia unei mentalităţi cam brute şi lipsite de educaţie şi rafinament. Mi-a trecut urgent cum ajuns în ţară. Aici tot fetele noastre-s cele mai bengoase: „baaa, femei ca-n România nu mai găseşti, ba!” iar bărbaţii tot mai cred ca a lor e a’ mai mare. Acuma nah, ce sa le zici? Ca ai mai văzut altele şi prin alte părţi … la fel?

Fiecare se lauda cu ce poate şi după propriul sistem de valori. Daca toată viata n-ai privit decât în jos crezând ca-ntre picioare sta tot centrul Universului … ei bine, n-o sa înţelegi nimic nici acum, citind aceasta postare.

Entry for March 15, 2009 Sex and the city no.1


Oraşul asta abunda în oferte sexuale explicite:

„Mama, mama ce ţi-as face.”
„Mi-as trage-o cu tine toată noaptea.”
„Îţi place s-o sugi?”

…. făcute de diverşi, din absolut toate clasele sociale; dezinhibaţi atât de tare încât s-au dezechilibrat de tot şi au ajuns într-o ureche. De câte ori vad unul din asta care te priveşte surâzător şi te întreabă fără jena asa ceva, sunt profund convinsa ca are probleme adânci de care cu greu o sa mai treacă de acum înainte. Am fost şocată de existenta lor – a acestor tipi; a acestor probleme – în cele mai neaşteptate medii şi locuri, din primele mele zile aici ( sa nu ma înţelegeţi greşit; sexul e bun, sănătos, necesar, de dorit, etc, etc, etc). Am crezut ca vad asa ceva sau sunt expusa la asa ceva din cauza tinereţii, a lipsei de experienţă, a aerului nevinovat şi poate uşor provincial. Apoi am crezut ca e din cauza stilului vestimentar prea provocator şi am renunţat la el, adoptând unul clasic. Astăzi cred ca, de fapt, nu se face suficient sex prin spatele (sau în fata) zidurilor capitalei- asta ar fi un motiv; al doilea, romanii (bărbaţii) confunda îndrăzneala cu tupeul de prost gust, lipsa complexelor cu lipsa educaţiei, pudoarea cu lipsa apetitului sexual.

Romanii şi-o „bagă” peste tot, oricând şi orişicum.

Ii vezi din maşină; ei fiind în maşina de lângă, cum se uita la tine plini de un sictir magistral şi silabisesc clar şi răspicat: „Baga-mi-as p…….. în gura ta”. Bărbaţi, femei, nu contează, sunt pe ambele poziţii: ofertant şi primitor. Sărmanu’ organ e atât de intens folosit verbal încât e posibil sa fie foarte puţin folosit in realitate.

In afara de asta mai sunt cei ce îţi plătesc vreo poliţă punându-ti abrupt întrebări din gama asta; asta asa ca sa te facă – mai cred ei – sa te simţi prost. Ori în categoria femeilor nashpa, pe care le-ar f… o data şi atât.

Cred ca felul în care ne raportam la sex şi la persoanele cu care vrem sa facem asta arata clar nivelul de educaţie a populaţiei. Si ca o concluzie, nu cred ca stam foarte bine la asta …