anul trecut mi-am făcut un obicei nou: am ieșit, în fiecare zi aproape, la plimbare prin parcurile bucureștene. Herăstrăul a fost favorit pentru că are traseul cel mai lung și mai variat: aproape 8 kilometri pe care-i făceam într-o oră și 15 minute de mers alert. Mi-a făcut foarte bine la sănătate, ca să nu mai spun că pe la finalul verii nu mai aveam pic de celulită. Doamnelor, e cazul să aruncați toate cremele scumpe și abonamentele la tratamente minune pe foc. Celulita nu e veșnică, nu v-ați procopsit cu ea pe veci, există cale de întors și nu vă costă decît timp, răbdare, și cît de-un abonament de metrou, RATB sau un plin, două de benzină/motorină. Dar despre asta, altă dată.
Am fotografiat lacuri, sălcii, cerul, iarba, ramul, lebedele… am privit oamenii, am văzut cum se umplu terasele, cum crește ziua, apoi scade …
Dintre toate, ieri mi-am amintit însă, cum și unde l-am văzut pe Năstase.
Cum intri în Herăstrău pe lîngă ambasada Chinei, pe malul lacului încep să se înșire restaurante care dintre care mai arătoase și mai simandicoase. Unele sînt realmente elegante și ar putea sta cu cinste, cel puțin din punct de vedere estetic, pe orice rivieră vestită din lume. Locul fostei La Fitze, acum doar o legendă, demolată cu patriotică indignare de Oprescu imediat după ce s-a instalat în funcție, a fost luat de un spațiu verde, destul de bine aranjat. La cîteva sute de metri după parc și după Casa di David, un complex de restaurante, terase, magazine și mai știu eu ce, ocupă un spațiu absolut imens ținînd cont de locul în care se află. Nicio altă afacere de acest tip din zonă nu se poate compara în mărime cu acel loc, absolut vast. Sînt restaurantele și magazinele famigliei Năstase.
N-am poze de acolo așa că o să vă povestesc. Dacă v-ați plimbat recent prin parc și ați privit în jur cu oarecare interes o să recunoașteți locul. False coloane dorice – așa zisele coloane ornamentale romane – vă întîmpină de la intrare, apoi o să vedeți în jur trepte, izvorașe, pîrîiașe, o piscină la un alt nivel unde niște pițiponci și pițipoance fac plajă plictisiți și se mai chițăie din cînd în cînd, alte coloane ornamentale – deh, e un fel de Pantheon al zeilor de mucava, ce vreți 🙂 -, canapele și fotolii confortabile, chelneri plictisiți – și despre care am auzit că sînt plătiți execrabil, obligați să lucreze la bacșiș și, în general, tratați ca niște cîrpe – prețuri foarte mari. Am mîncat acolo, odată, de curiozitate, o înghețată. Bună, ce-i drept, sau mie îmi era sete. Acolo l-am văzut în timpul verii pe Năstase. Petrecea. Înfuleca. Calm. Netulburat. Între prieteni. Mulți. Masă mare, bogată, înconjurată de falsele coloane dorice. De falsele lor valori, de toată ipocrizia și minciuna lor. Era bine. Neatins. Neîntinat. Neobosit. Mînca cu poftă și cu superioritate.
… oamenii ăștia … oamenii ăștia au dus timp de 24 de ani o viață de 7 stele. Da, 7 stele pe scara lor, dar orișicît … n-au strîns leu cu leu pentru o vacanță în Grecia. Sau să se mute la curte. Sau să-și plătească rata la bancă. Da, o să mai stea acum 8 luni, 1 an, 2 la închisoare, apoi tot la restaurantul lui scump și chicios o să se întoarcă și o să petreacă cu prietenii. Și o să ne scuipe de acolo semințe în cap. Amicii lui politici o să dărîme terasele inamicilor politici din Herăstrău că să poată să-și construiască el o terasă și mai mare. O să se înconjoare toată viața de chinezării și imitații… pentru că atît îl duce capul și vasta lui cultură legendară, dar încep să bănuiesc că inexistentă, dar de trăit, da!, atît cît îl duce pe el capul, tot bine o să trăiască. Și el și toată famiglia lui. Copiii lui tot acolo o să vină să petreacă cu zecile de odrasle ale celorlalți politicieni cînd o să se plictisească de REX de la Mamaia, sau n-o să aibe cine să-i bage în seamă la Monte Carlo. Lucia Hossu Longin o să-i mai dedice un memorial al durerii. Al durerii ei că n-a ajus șăfă pă undeva pă la TVR. Politicienii din barca lui o să zică că a fost condamnat politic. Mda, și Ceaușescu a fost condamnat politic. Și Troțki. Și Beria. Și comunismul l-am condamnat politic. Că din punct de vedere uman zic mulți că a fost mai bine atunci.
Închisoarea, închisoarea mai ales așa cum se aude că a făcut-o Năstase, nu va mai însemna nimic pentru el. Pentru ei. Poate a fost pe undeva, cîndva un hop mental, dar a trecut. Banii în schimb, au rămas. Pînă n-o să le luăm ȘI BANII, n-o să se simtă deloc atinși.
Noi o să trăim mai rău. Ei, tot la fel de bine. Cînd o să iasă, la vară poate, o să petreacă din nou. Cu mai multă poftă, căci în închisoare nu se poate să-i strecori chiar de toate. Și eu o să trec pe acolo și o să mă gîndesc că nu-mi permit la ora asta să plătesc o masă pentru atîția prieteni, într-un restaurant atît de scump. Știu, prietenii mei n-ar vrea să meargă tocmai acolo, dar știți ce frumos e cîteodată seara pe malul lacului Herăstrău? Ar fi așa plăcut să putem merge o dată pe lună toți, și da, să plătesc eu și să mîncăm și să bem, să ne simțim veseli și bucuroși, mulțumiți de viața noastră bună…
*
de aia poate m-am trezit de dimineață cu gîndul ăsta, ciudat: voi pentru cîte milioane ați sta 2 ani la închisoare? Pentru 5, 10, 50, 150, 500? Care e prețul vostru? Năstase, ginerele lui Angelo Miculescu fost ministrul al agriculturii în perioada 1968 – 1981, vice-prim-ministru și ambasador în China – de unde și iubirea pentru chinezării ieftine a famigliilor Năstase și Ponta -, ne-a vîndut pentru cîteva sute de milioane, dacă nu și mai mult. S-a vîndut destul de bine pentru standardele comuniste. Voi? Ce mai faceți?
LATER EDIT:
Îmi scrie pe Facebook Ecaterina Oancia:
Înainte de ’90 în parcul Herăstrau, de la intrarea dinspre ecluză, începeau bazele sportive nautice de canotaj, kaiac-canoe, yahting, pe toata partea dreaptă a lacului, pînă la restaurantul Pescăruș. Veneau copiii de la 12, 13 ani și practicau aceste sporturi. Din acești copii au provenit o parte din campionii mondiali și olimpici ai României. Mai sînt 2 sau 3 cluburi sportive acum și cîțiva copii care mai vin cu greu. În schimb au crescut cluburi și restaurante de fitze cu patroni dubioși și cu relații la nivel înalt. Trist.
Foarte trist.
Se mai face și azi ceva sport pe lacul Herăstrău. Dar nu copiii și adolescenții au parte de dotările acelor baze sportive care au mai rămas pe acolo… ci… un grup select și probabil atent selectat, din care n-am auzit vreodată să fi ieșit vreun sportiv de performanță. Deși am trecut frecvent prin zonă, nu m-am prins cum se intră sau cum te-ai putea înscrie într-un astfel de club. După ce reguli sau orar funcționează. Dar întreaga zonă nu pare a fi făcută pentru muritorii de rînd.
ÎNTREAGA ZONĂ ESTE ARANJATĂ ȘI ORGANIZATĂ TOT PENTRU EI.
verzi și uscate s.r.l. 