ia să rămînă ponta la guvernare :)


pînă prin aprilie, mai, așa… ia să ne treacă el, el însuși, victor viorel cel viteaz prin iarna asta. Că de-acumaaa, pînă hăăăăt, în martie, românu’ o s-o frece, în decembrie, ianuarie și februarie nu se întîmplă nimic de ani de zile, nimic nu merge. Ia să treacă el și guvernul lui de ger și de plata gazelor, și de întrețineri, și de lunile cînd românu’ strînge mațu’ după ce-a cheltuit ultimii bani de sărbători. Ianuarie și februarie sînt luni de sărăcie, țigări se mai vînd, pîine și cartele de telefon da’ nici din alea nu știu ce… Ia să ne dea Domnu’ și-o iarnă din aia mai aprigă ca anul trecut, cu zăpezi de 3 metri vreau, în bucurești, ilfov, dolj, olt, teleorman, constanța, hunedoara, în toate județele roșii și să ținăăă pîn’ la Paști… ia să guverneze ei, psd-iștii țara, să-și scoată singuri, SINGURI, castanele din foc. Ia să facă ponta curat după toată murdăria pe care a făcut-o, hai, ponta, strînge băierele pungii acum, strînge cioburile, mulțumește lumea, plătește ce-ai promis că plătești, din cifrele alea umflate de INS, din cer, din ce-o fi, pe noi nu ne interesează, hai, strînge-ți singur gunoiul înainte să te ejectezi de pe scena politică, hai, hai, mai repede!

Nici că se putea o pedeapsă mai ironică pentru el. Și nu trebuie să-l slăbim nicio clipă!

Ia să vină cu bugetul ăla pe masă. Ia să vedem cum dreg milioanele de pomeni electorale. Că au dat cu 10 mîini înainte de alegeri. ”Au dat…”… ponta a dat, cu acordul celor din spatele lui ca să se aleagă președinte. Și nu s-a ales. Foarte bine. Foarte, foarte, foarte bine. Acum să scoată banii de undeva. Să flutere bagheta magică de la Olivander, să se roage cu bor pentru o minune, nu știu și nu mă interesează. Ce? V-a luat bor banii și nu v-a dat nimic? Păi nu v-a zis de la început: domnu’ a dat, domnu’ a luat? Ha? Așa-i la ei, ce să faci. Ghinion. N-ați fost aleși de milioane de români? Nu vă dați mari cu susținerea lor populară? Nu sînteți cei mai deștepți, cei mai buni, cei mai ortodocși, cei mai cretini creștini și cei mai mîndri români? Păi? Păi!

De abia aștept să guvernați și voi ceva. Hai cu banii de sărbători, c-avem multe de acu’ pînă la anu’, și vrem mici și bere și cozonaci și la plăcinteee, înainte, tot înainte! Hăi, hăi! Hai cu banii de-o vacanță mică de Crăciun da’și una de schi după sărbători, că de sărbători e mai greu să schiezi cu burta plină. hai cu excursia de Paște, hai cu banii de 1 mai. Ce? N-o să avem bani de 1 mai să mergem la mare? Păi cum adică? Măi, ponto, măi, te dai la obiceiurile strămoșești? Păi îți luăm gîtul dacă ne faci să stăm acas’. N-ai zis că ne îmbogățești pe toți? Hai cu creșterea econommică, hai cu pensiile, hai.

Vezi, Ponto, că acum, taman acum cînd NU te aleserăm președinte, la G20, știi ce-i aia G20?, poate le știi ca și cu MTO-ul, ia de-aici un link și de-aici un link în engleză, mai elaborat, să nu mori prost, la G20 Cameron a zis că s-ar putea s-avem a treia recesiune, dar tu ești prea bun ponto, să te sperie englezoiu ăla pă tine, măh. Le rezolvi tu pe toate în doo ședințe televizate, noo? dai două oug-uri din alea și totu-i ca și pus cu mîna.

de abia aștept să văd cum le descurci tu. De abia aștept să număr cu 1,9% mai mulți bani în buzunar în FIECARE zi. De abia aștept să văd cum se va trăi bine în versiunea ta, că pînă acum n-am văzut. A, o să dai vină iar pe băsescu? Atît de penibil ai să fii? Tu, cu tăriceanu – dacă nu se mai îndrăgostește odată și te lasă baltă, cu diaconescu care nu mai are nici dinți în gură dar așteaptă să fie condamnat, cu oprea, care-și face uniforma de rîs de cîte ori poate, cu partidul fantomă pc, și liderul lui de mucava… hai cu egalarea, ponta, de abia aștept să mă îmbogățesc de pe urma ta :))

P.S.: ponta, cum a fost popcornu’? bun? bun, a? te-ai uitat la teveu și ai mîncat popcorn de alegerile astea? se vede :))

 

Reclame

alegerile neputinței


se lasă așa un val de neputință peste români, de neputință tot mai conștientă ea însăși, cum n-am mai văzut în timpul vieții mele. O mai fi fost, da’ prin alte vieți. Cum se vor motiva oamenii să se ducă la vot, scremut-gemut, după așa o campanie electorală, habar n-am. De acum îi felicit pe cei care vor face asta. Da, dreptul la vot a fost cîștigat prin moartea unora dintre noi, ce dacă n-au făcut parte din familiile noastre, asta le micșorează jertfa? Absolut deloc. Și cine nu profită de asta ia totul mult prea de-a gata.

Pe de altă parte, înțeleg și greața unora de-a mai legitima această clasă politică. Chiar înțeleg. Clasa asta politică ne-a distrus toată încrederea în viitor, ne-a făcut pilaf moralul și morala, ne-a tîmpit. Visez și eu ca alte zeci de mii de români niște mari țepe în Piața Universității pregătite pentru un ritual de purificare. Și de groază. Și eu îi trag la proțap, le strig măscări, îi batjocoresc, îi țin în cuști ani de zile cum l-a ținut Tamerlan cel Mare pe Baiazid… și? Și ce, oricum nu vom face asta. Sau, Doamne ferește să ajungem în halul ăla de isterie de masă.

Da, clasa politică… ce nenorocire pe capul nostru!

Dar noi? Noi nu sîntem o nenorocire, cumva, pentru noi?

Gîndul celor care nu vor să legitimeze această clasă politică e corect doar pe jumătate. Căci după ce-au stat cu brațele încrucișate în ziua votului, marș, mă, de-aici, gen, de-a doua zi ar trebui să se coaguleze toți într-o mișcare națională care să dea jos toată clasa politică pe care nu mai vor s-o legitimeze și să propună altceva. Aproape niciunul din acești nihiliști nu face așa ceva. Nici măcar nu intenționează, nici în vis, nici ca-n visele cu țepele și proțapul. De fapt, visele alea groaznice sînt mai aproape de noi ca vreo imagine, vreo situație ideală în care am putea schimba ceva. Mai toți cei ce refuză să voteze se învăluie în mantia neputinței și-și pun pe cap coroana disprețului suveran:

– nooooi? păi ce? noi facem politică? să facă ei ceva.
– care ei? nu tocmai i-am dat jos și i-am tras în țeapă?
– păi… să vină cineva, să facă ceva.
– cine?

*

problema este că noi sîntem cei ce trebuie să vină. Nu vine nimeni altcineva, români. Noi trebuie să venim și dacă nu venim e numai vina noastră. Cine vreți să vină? Chiar vreți să vină altcineva?? Aveți vise erotice cu prințul Charles?? E BINE că nu vine nimeni altcineva. Cînd a ales altcineva pentru noi ultima oară am tîrîit-o prin comunism aproape 50 de ani. Am întîlnit la un moment dat niște oameni frumoși, de-o vîrstă înaintată, care plîngeau la bătrînețe că toată tinerețea și-au trăit-o într-un lagăr experimental. Că s-au făcut experimente pe ei. Că cineva, mai mulți, odată, au decis să experimenteze un sistem socio-politic pe un număr de națiuni, fără să le întrebe. Asta vreți? Să vină cineva să experimenteze iar pe noi ceva? Cam cum se mai face încă în Coreea de Nord.

– nooo, că noi nu putem ajunge așa.

Pe bune? De unde știți? Dacă acceptați cu așa ușurință ca alți oameni să decidă pentru voi, la ce vă puteți aștepta? Și nu vă mai faceți că nu vă amintiți s-au n-ați auzit cum era comunismul. Fiecare avea o casă în comunism? Chiar așa?? Atunci de ce n-avem și azi fiecare o casă, din moment ce 4 milioane sînt plecați, natalitatea a scăzut și s-a construit non stop în ultimii 25 de ani? Pînă la ora asta trebuia să avem fiecare două case, nu numai candidații la președenție, dacă mitul ăsta ar fi fost adevărat. Fiecare avea un serviciu? Și toți lucreau unde voiau, ce voiau? Așa e, unii au lucrat 5-10 ani și la canal, alții au fost mutași din Banat în Bărăgan peste noapte, lăsați 5 ani în cîmp și apoi mutați înapoi și cîte și mai cîte. Da, munceau toți. Unii turnau pe la securitate, alții erau doar prietenoși și se aveau bine cu toată lumea, aham. Aveau toți ce mînca? Eu am avut ce mînca, că nu m-am născut în București, și-ai mei aveau grădini – da, mai multe – și erau extrem de buni gospodari. Dar pe aici aud că se făcea o foame legendară, ostoită numai după 4-5 cozi pe zi cu niște creveți vietnamezi. Am văzut primii blugi pe la 12-13 ani și cînd primeam o sticlă de pepsi o țineam și 3 luni în vitrină. Bibelou. Cînd ne veneau prietenii nemți în vizită, din ăia plecați în Germania, îmi aduceau juma de kil de bomboane și gume, din alea ce să găsesc azi pe toate drumurile și le drămuiam de-mi ajungeau un an. O ciocolată o mîncam într-o săptămîna-două-trei, în funcție de cît de rară era marca. Și eu am trăit puțin și bine în comunism. Vreți la ruși? Să ne scopească ăia și de ultimele oo, după cîteva găleți de Stalinskaya? Vreți la chinezi? Să mîncăm tăiței de plastic? Să ne transformăm într-o țară lohn? dar vreți ceva, dragi români, în afară să fim neputincioși și plini de spume?

E rău azi, nu? A fost dezamăgitor postcomunismul. Știu, doar și eu am greșit direcția la 18 ani și în loc s-o iau spre vest am luat-o spre est. Doar că nu putem da la nesfîrșit vina pe niște conspirații extraordinare, pe niște conjucturi planetare nefericite care se împotrivesc poporului român. În ăștia 25 de aveam tot timpul să ne trezim la realitate. Și să-ncepem să ne facem o viață așa cum vrem. Sîntem săraci, sîntem dezumflați, flasci, nu mai vrem nimic… da, știu, dar cine să vină să ne scoată din asta în afară de noi? Căci tot noi ne-am băgat aici.

Eu sînt de acord să nu mai legitimăm actuala clasă politică. Dar nu sînt de acord să stăm cu mîinile în sîn și să așteptăm să vină cineva să facă ceva. Să dăm din gură de pe margine permanent nemulțumiți de tot și toate dar neîncercînd vreodată să facem vreun pas cît de mic spre o rezolvare, spre un alt viitor. Dacă nu ieșiți la vot și nu votați în așa fel încît puterea să NU SE ADUNE TOATĂ LA UN SINGUR PARTID-STAT, atunci vă aștept pe stradă, de pe 3 noiembrie, pentru că înseamnă că sînteți gata de o revoluție.

Ce ziceți? Vă doare suficient de tare ca să faceți ieșiți din comdul rol al victimei? Sau vreți să muriți așa, neîmpliniți și nemîngîiați. Se duce viața pe lîngă noi, pe lîngă voi… cît? Cît mai lăsăm de la noi?

 

nebunul sobaru


există o teorie foarte interesantă despre nebunie care spune cam așa: ”nebunul, (sau cel care face pe nebunul), este de fapt curajosul. este cel care preia asupra sa nebunia familiei din care face parte, a grupului social, a orașului sau a țării sale. este cel care are curajul s-o accepte și s-o arate public, nu numai s-o țină în interior. este cel care le dă celorlalți o șansă la ne-nebunie, la un fel de normalitate. el ia asupra sa dezechilibrele profunde care-l înconjoară și-i afectează pe toți, și-i face pe ceilalți să se simtă mai normali”. (Citez în rezumat din cîteva cărți citite pe acest subiect, din cîteva discuții avute cu psihoterapeuți…)

sobaru

așa și cu sobaru. el să de cu oiștea-n gard și noi ne simțim mai normali discutînd despre asta. uitînd în secunda 1,2 că pînă să-l vedem făcînd asta și noi fantazam la fel: ce-ar fi dac-ar fi și dacă le-am dat foc la toți politicienii ăștia, că uite că niciunul n-a făcut nimic pentru țară.

unde ești tu, Țepeș Doamne
ca punînd mîna pe ei
să-i împarți în două cete
în nebuni și în mișei.
Și în două temniți large
cu de-a sila să-i aduni,
să dai foc la pușcărie
și la casa de nebuni.

nu? NU? NUUU? nu gîndim mai toți așa?

doar că, în cazul lui sobaru, bariera dintre fantasme și gînduri de genul ăsta, negative în cazul nostru, nu mai există. văd că el își pune în acord interiorul cu exteriorul, ceea ce pe el îl face nebun și pe noi, care doar gîndim și fatasmăm, dar nu ne ducem la îndeplinire fanteziile, niște oameni sănătoși, normali, echilibrați.

hm… cum e? cum e judecata asta? unde e adevărul? care e adevărul? care e nebunul dintre noi? cel care mimează disperarea, o afirmă dar o înăbușe sau cel care o trăiește fix atîta cîtă e?

*

public, după a doua ispravă publică a lui sobaru, cea de ieri cînd a rupt bariera uneia din intrările guvernului cu mașina și a intrat în curte pare-se și îmbibat în ceva combustibil, toată lumea s-a îmbulzit, cum e obiceiul la noi, să-l declare nebun. toată lumea pe la teveuri, pentru că aceea e singura lume care ”pare” că există. mai ales lumea ”bună” de la teveuri a strîmbat din nas, primii fiind foștii săi pretini de la antene și rtv, apoi, încet și realitatea și b1tv. unii chiar au fost ușurați să poată face asta, ba poate chiar toți. cei de pe dreapta pentru că uite așa s-a mai dărîmat un simbol al antibăsismului, cei din stînga pentru că avea prea multe pretenții și nu se mulțumise să rămînă un pion comod.

masina_sobaru_62472300

paranteză: oh, am văzut aseară șoul plictisit și plictisitor al lui Rareș Bogdan de la realitatea, care l-a avut invitat pe prietenul lui Cozmin Gușă. Cozmin Gușă a vorbit la rîndul lui despre prietenii lui din politică și televiziune, despre oameni pe care-i cunoaște bine, suficient de bine încît să-și dea o părăre. un șou de părerologie și bîrfă, bîrfă nene, doar bîrfă, decît bîrfă cum e la modă să faci azi mișto, decît bîrfă, înețelegeți?, ca la scara blocului, doar că făcut de doi bărbați chelioși, bine între două vîrste, plini de impresii despre ei, dar plini de dau pe-afară, îmbrăcați în costume mai scumpe ca tricourile și jeanșii șoferilor de autobază care sparg seara o sămînță lîngă un pet de timișoreana la discuții cu vecinii, cîteodată mult mai interesante ca șourile astea de doi bani de televizor. fac pariu că are o audiență mortală, adică mortală pentru rareș bogdan așa o emisiune. de ce este el acolo? nu știu, întrebați serviciile, partidele… despre toți ăștia care n-au nimic de zis, dar au prieteni care au prieteni și vorbesc mereu de prietenii lor, de prietenii prietenilor, sau care citesc doar pe bloguri, sau doar se comentează pe ei și prietenii lor puteți întreba serviciile. pentru că ăsta nu-i jurnalism. asta-i bîrfotecă televizată, chirăială și isterie de mahala. ăștia nu-s nebuni, maică, ha? îs oameni culți, din elite, nu-i așa? am închis paranteza.

sobaru are mari probleme, mari-mari probleme – au tras, pe rînd toți, concluzia de data asta suspect de unanimă. în 2012 gestul lui a fost aplaudat la scenă deschisă de unii. de cei ce-și doreau demiterea guvernului boc – să le spunem pe nume. ieri a fost blamat de toți cei ce apar la televizor. repet televizor, pentru că, nu știu ce e de fapt în sufletul oamenilor.

unanimă pentru că sobaru a devenit de ieri, periculos. cît a jucat doar într-o tabără era simplu: erou pentru unii și caraghios pentru alții. acum, cînd iese din schemă și dă în toți, e nebun, posibil un nebun periculos. și asta pentru că, evident, nimeni nu mai știe din ce tabără face parte sau cum l-ar putea controla.

1200adrian-sobaru-1

*

dar oamenii ce cred? cred la fel despre sobaru? oare ce s-ar întîmpla dacă sobaru ar fi și x și y și z, dacă sobaru ar fi mai mulți, dacă sobaru am fi aproape toți? ar mai fi sobaru un nebun? nu cumva cel de-al doilea lui gest chiar creează nițică frică? dacă se molipsesc și alții? dacă oamenii și-ar face curaj să-și exprime cu adevărat nemulțumirea generalizată? dacă ar ieși cu răzmeriță? cu deranj? cu judecăți generale, nu doar particulare și partizane? dacă toți guvernanții ar fi judecați după ce-au făcut, cu dreaptă măsură? ar fi chiar iritant. ar fi nasol. ar fi chiar primejdios pentru mulți dintre ei. așa ceva, deci, s-a spus pe toate goarnele politicii în unanimitate, nu poate fi încurajat.

“Eu cred că acest caz nu trebuie mediatizat. E vorba de un om care are nevoie de ajutor, de un caz social. Genul acesta de gesturi, amplificate si mediatizate ii stimuleaza si pe altii sa faca la fel”, spus Radu Tudor.

Ca părere personală, gesturile astea nu rezolvă nimic. Lucrurile nu s-au schimbat şi, după părerea mea, nu se pot schimba. Sărăcia din România este sărăcia unei colonii şi asta nu se poate vindeca”, a declarat Ilie Şerbănescu.

Adrian Sobaru, electrician iluminare filmare în cadrul Serviciului Energo-Tehnologic al Televiziunii Române, se afla în afara programului de lucru în timpul incidentului de la Guvern în care a fost implicat, au declarat miercuri, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii TVR. „La fel ca şi ceilalţi angajaţi ai Serviciului, Adrian Sobaru are program de lucru fracţionat şi, conform programării, era în timpul liber”, au mai spus reprezentanţii TVR.

 

patimile românilor. versiunea 2014


Selecția informațiilor și interpretarea pur subiectivă. Pe an ce trece observ că anumite trăsături ale românilor se accentuează (și, evident, altele pălesc). Românii citesc sau ascultă selectiv. Informațiile pe care le primesc de la celălalt (autor, interlocutor), trec printr-o sită. La ei ajung numai anumite informații – ce au ei chef să audă, în general puțin și meschin – și pe alea le interpretează fix cum vor. Le scot din context. Geaba încerci să le spui că tocmai!, n-ai spus ce pretind ei c-au auzit. Să le mulțumim pentru asta ”formatorilor de opinie”, opiniologilor de serviciu, apăruți după ’89 ca o variantă post comunistă a activiștilor de partid, de la tartori (Cristoiu, Tinu, CTP) în jos (Badea, Banciu)? Că ei fac așa. Filtrează informațiile, faptele, le scot din context și le interpretează subiectiv. E posibil să se modeleze mintea unei nații după o schemă simplă de genul ăsta aplicată de TOȚI opiniologii, indiferent de culoarea politică?

Am tot mai multe cunoștințe care nu mai pot ”ține” o conversație. Nici măcar 10 minute. Nu sînt atenți la ce le spui, te întrerup în mijlocul frazei, sar de la una la alta. În general toți au probleme, țin să ți le spună și au nevoie să faci tu ceva pentru ei. Dacă vrei să le spui că și tu ai probleme, dau din umeri și-și amintesc că-s ocupați. Și te mai sună ei, da, da… Același lucru se observă în comentariile postate la diverse articole, de la reportaje, jurnale de călătorie sau simple articole de opinie: nu se încheagă o dezbatere după. Cei mai mulți postează un comentariu care n-are decît o legătură firavă cu articolul la care, chipurile, face referire.

Comunicarea. La pămînt. Răspund tot mai greu la telefoane și mesaje, și așteaptă ”să-i cauți”. Să ”insiști”. Chiar și-ntr-o relație profesională. Asta-i face în sfîrșit, să se simtă speciali, tari, ”cineva”: ”sînt căutat băh, sînt pe val, dar acum n-am cum sau n-am chef să răspund la telefon”. Și să auzi ce epitete-ți trag cînd îi suni în legătură cu o problemă pe care o aveți de rezolvat în comun… mai bine nu auzi, de fapt. Și tu suni. Și ei nu răspund. Nu, nu răspunde, de ce să răspunzi. Că de aia ți-ai luat telefon mobil. Să te dai mare că ești căutat și nu răspunzi tu la mesajele oricui. Și oricînd. O atitudine perfectă. Sigur o să iasă ce ne-am propus împreună dacă faci așa.

Agresivitatea tip mahala. Aia izvorîtă din plictiseală și lipsă telenovele interesante. S-a terminat Suleyman? Că parcă s-a intensificat în ultima vreme, țîfna asta. Oricum, în mahalalele care se formează în România acum, în favelele noastre made in RO, sînt telenovele care bat toate filmele românești sau străine. Bine, pe alea românești e și ușor să le bați. Nu reflectă decît realitatea unor oameni cu orizont foarte, foarte îngust și foarte plicticos. Mai nou (sau mai vechi, poate nu știu eu), agresivitatea e foarte vizibilă și la femei. Agresivitatea. Da, ați auzit bine. Se te ferească cine te-o feri să te atingi de ”ceva” al lor că jihadul se va dezlănțui asupra ta. În forma unor matracuci uneori surprinzător de tinere, care vin la ușa ta cu o falcă-n cer și cu alta-n pămînt și nu ascultă nimic din ceea ce le spui. Dar își dau ochii peste cap: ”ce băă, pînă și eu știam asta, eu care n-am… carnet”, să zicem. Nu rezolvă nimic, tu poate ai crezut că ăsta era scopul: să rezolvați presupusa problemă, dar ai greșit, nu era, căci ele pleacă satisfăcute acasă doar pentru că ți-au zis-o. Adică ți-au urlat-o la ușa ta. Presupun că-n lumea lor asta înseamnă că ele – alea de se dau în spectacol – sînt cineva, pe cînd tu, care te-ai ținut cu dinții de bruma de educație care ți-a mai rămas după atîtea mototoliri post-comuniste și ai răspuns politicos ești varză. Poate chiar ești.

Reducerea discernămîntului la reflexe simple, de tip Pavlov. Exemplu: dacă zice cineva Băse, altcineva va urla Ponta. Și invers. Iar mă gîndesc la teveuri și acei nici prea tineri nici prea neliniștiți care ne vorbesc seară de seară de acolo. Se mai gîndește cineva că ei au creierul spălat și atent selecționat? Că fac doar propagandă? Că da, televiziunea poate fi un instrument de manipulare? Că mai bine ar fii să culegi fapte și informații din jurul tău, singur, și să le mai și analizezi?

Lipsa nuanțelor. Tribalizarea. Ori băsist ori uslamist. Ori cu noi ori împotriva noastră. Ori intelectual ori teleectual. Ori ortodox ori nimic. Ori sfîntă ori curvă. Și mai adăugați și voi.

Întruparea problemelor personale în ceva exterior. Pe sistemul biblic: scoatem dracii din om și-i băgăm în porci. În prezent, în cîini. ”Da’ un copil nu puteai să crești, fă? – și îi mai dau un ou sau un cartof în cap mamei mele cînd își plimbă bichonul. Cîini nu prea mai sînt pe străzi, dar atitudinea a rămas. Și furia. S-au măcelărit niște animale, uneori pe stradă, altora li s-a dat foc, au bătut la ei de-au rupt, recent am văzut un cîine cu nasul tăiat, mi s-a făcut rău, ce contează, dar… n-ajunge. N-ajunge atîta să compenseze frustrările acumulate în 25 de post comunism + aprox 50 de ani de comunism ratat. În curînd, oamenii, vor căuta noi ”diavoli” pe care să se poată răzbuna pentru neputința lor. Să vedem pe cine va cădea beleaua.

PREJUDECĂȚILE. My God, și eu care credeam că m-am născut prea devreme? Că am trăit între niște bărbați cam înapoiați și prea legați de fustele mamelor lor? Unii care sufereau profund dar niciodată conștient de complexul madonna/prostituată? Și că dacă mă nășteam în mileniul trei poate prindeam mai mult o societatea mai evoluată?? Păi să-i auziți pe tinerii de azi cum vorbesc… ce PREJUDECĂȚI au, cît a renăscut misoginismul, ANTIfeminismnul, homofobia, greața de bătrînețe și bătrîni. Toți cei ce sînt trecuți de 35 de ani sînt ”moși” și ”babe”, homofobia este virulentă, toți vorbesc urît unii despre alții și se poartă urît pînă și între ei. Recent, o tînără mi-a povestit de agresiunile fizice și verbale de care are parte în București… m-am îngrozit. Și eu am avut parte de multă agresiune de tipul ăsta, dar acum s-a ajuns la cazuri tip Roxana Babenco, cu pagini întregi pe feisbuc, care o umilesc și o miștocăresc public fără ca feisbucul sau oricine altcineva să ia vreo măsură.

Captură de ecran din 2014.04.13 la 13.34.23

Nici autoritățile în cauză – asistența socială – nu pare a se fi sesizat în cazul acestei fete de vreo 15 ani care, (se pare că), s-a îmbătat și drogat și s-a dus acasă cu 5 băieți de vîrste aproapiate de a ei care au violat-o, filmat-o și au postat totul pe internet. Nimănui nu-i pasă de nimic. Și oricum ea, violata, e de vină, în opinia multora. ”Și-a cerut-o, curva…”. Așa zic adolescenții, tinerii… O mare lume, asta care construiește acum. Mare de tot. O să trăim niște zile… nemaipomenite. O să vedeți. Pînă una alta, încă îmi dau cu părerea: eu nu i-aș învinui și condamna numai pe cei care au violat-o și umilit-o public. Părinții ei n-au scăpat cumva frîiele dacă fata aia a ajuns chiar așa? Apropo de ce ziceam mai sus, FETELE și FEMEILE sînt victime istorice și probabil sînt următoarele pe lista vînătorilor de vrăjitoare cu creierii mici și încinși.

MÎNDRIA. DUAMNEE, ce s-a mai umflat rînza-n români. Cu cît le merge mai prost cu atît sînt mai îngîmfați, mai agresivi și mai complexați, desigur. Pentru că sîntem în săptămîna patimilor, să vorbim de patimi. Și despre cele ale BOR, de exemplu. Aș vrea să le amintesc pe această cale că ei, angajații acestei instituții intens finanțate de stat ȘI DE OAMENI, care nu dă socoteală nimănui cică, numai lui Dumnezeu, că n-au terminat facultatea de construcții sau de arhitectură, sau și mai rău, de managementul finanțelor, ci pe cea de teologie, și că menirea lor nu e aceea de a strînge bani ca să construiască diverse clădiri, care vor fi în general goale și atît de inestetice încît nu vor putea funcționa nici măcar ca muzee precum catedralele din Occident. NU. Menirea lor e să se ocupe de sufletul omului și se vede cu ochiul liber ce treabă ”bună” au făcut și fac. MÎNDRIA, le reamintesc, e primul păcat. Ăla, a lu’ nenea Lucifer. De i-a dat Dumnezeu un bobîrnac de l-a țîpat din rai. Catedrala Neamului ne lipsește, a? Pe bune? Numa’ asta??

LIPSA SOLIDARITĂȚII. E cumva rezultatul a ceea ce am scris mai sus. Solidaritatea se manifestă numai extrem și numai în formații de tip gașcă, trib. Și unde presupune renunțarea la individualitate în favoarea personalității de grup. Foarte, foarte vizibilă la grupările politice, dar nu numai. În domeniul nostru, fiecare știm cum s-a format și cum activează gașca care e acum la putere. Lipsa solidarității există la toate categoriile de vîrstă dar e șocantă la cei foarte tineri care, cu mîndria mai gonflată ca oricine, și susținută doar de hormoni și nimic altceva, aplică toate cele descrise mai sus la extrem. Cu cei mai în vîrstă nu se înțeleg pentru că le-au lăsat o moștenire otrăvită, deși nici ei, ca și predecesorii lor pe care-i disprețuiesc, n-au chef să facă ceva s-o îndrepte, dar culmea, se vezi cum le sare țandăra între ei. Am văzut în discuțiile între foarte tineri (23-25 de ani) niște explozii de mîndrie și mînie urmate de plecări indignate de-am rămas cu gura căscată. Foarte interesanți ăștia care vin din urmă, buni de studiat. ”(…) să-i împarți în două cete (…)”. Pe ăia mai bătrîni măcar poți să-i împarți în mai multe cete, mai sînt și lașii, și leneșii și visătorii incurabili, sinecuriștii, sinucigașii ratați, comuniștii ratați, turnătorii rămași fără ob’ectul muncii…

ÎNGĂDUINȚA FAȚĂ DE APROAPE ȘI INTRASIGENȚA FAȚĂ DE CEILALȚI. Dacă e al tău, poa’ să facă ce vrea. Da’ ce mare lucru a făcut la urma urmei? A omorît pe cineva? Și dacă a omorît, n-a fost el de vină, sigur. Dacă e un străin însă… să dăm în el cu ce putem. Extrem de vizibilă în politică, massmedia… și tot mai aplicată și în societate. Dacă fi-tu îi dă un brînci copilului din vecini e ceva de mare hai prin casă: ”ia zi tată, deci cum ai făcut? și-a plîns? hahaha? i-au curs mucii? un mototol, ca și ta-su, nu ca noi…”. Dar dacă al vecinului îi dă un brînci puradeului tăi și-a dat foc la valiză, ăăă, ăsta, la mașină, nooo? De la un dublu standard s-a ajuns aproape la schizofrenie. Dar cine mai stă să numere, nu? Eu, uite.

INCAPACITATEA DE-A MAI FACE DEDUCȚII SIMPLE.

– ”Da, a furat Mazăre (și alții ca el) da’ uite, a făcut ceva pentru amărîții ăia.”
– Da’ de unde a furat?

Pauză.

– Nu tot din buzunarul nostru a furat?

Pauză.

– Dar de Becali ce crezi?
– Eu l-aș elibera.
– De ce?
– Păi ce, alții n-au furat? Ei de ce nu-s închiși?
– Păi pentru că alții nu-s încă închiși tu i-ai elibera și pe ăia care-s prinși, dovediți și închiși?

Pauză.
Pauză.
Pauză.

*

În mintea românilor se formează tot mai multe ”pauze”. Urmate de zvîrcoliri în general isterice. Ce să mai zici?

*

Eu o să mă scot cu scrisul din toate poveștile astea încîlcite, îngrozitoate și murdare, poate – dacă-mi ies – cu un film, două, am materiale pentru încă 5-6 piese de teatru și vreo 2-3 romane, dar restul nu știu cu ce vă alegeți din realitatea asta.

*

Gîndiți-vă la patimi și la ce fac din om, nu doar la cît o să mîncați și-o să beți de sîmbătă încolo. Mîncăm și bem în fiecare zi. Nu e nimic special în asta.

*

Paște… mai înțelept, vă doresc. Dacă se mai poate.

de ce era mai bine atunci


tot aud povestea asta cu ”era mai bine înainte, era mai bine înainte, oamenii erau altfel, mai de calitate”. Sînt de acord. Din cîte am citit, în 1947 erau cîteva sute, poate cîteva mii de comuniști în România. Cred că exagerez cu cîteva mii, dar hai să fie, de la mine. Atît. Cîteva mii. Care au fost desemnați de un tratat internațional, semnat în miijlocul unui război odios, să conducă o națiune de cîteva milioane. 15-16 milioane? Cîți am fost atunci? Cîteva milioane de oameni închiși în menghina comunistă. Nicio scăpare. Toate granițele – țări comuniste. Poate, doritorii, eventual, doar să sară peste Marea Neagră, în Turcia sau Grecia, care era și ea să deraieze.

Așa că au strivit elitele, cîteva zeci de mii de oameni, omorîndu-i, luîndu-le averile și trimițîndu-i la închisoare. Totuși trebuiau să lucreze cu cineva. Două, trei mii de comuniști nu puteau să întrețină o țară întreagă. Ei, oricum, voiau să conducă, să fure, să spolieze. Nu să muncească. Coada satului nu s-a făcut activist de partid ca să muncească, să fim bineînțeleși. Altcineva trebuia să muncească. Și să refacă țara după război. S-o reclădească. Au fost nevoiți să permită pînă la urmă unor oameni de calitate să lucreze în instituțiile lor, între ei, cu ei. Aveau nevoie de ingineri, agronomi, tehnicieni, profesori, doctori, actori, regizori, oameni calificați. Asta la început, pînă nu s-au ales apele. În 43 de ani însă… au avut timp să-și creeze o ”clasă” numai a lor.

Pînă în 1990 au avut însă timp să strîngă suficiente scursuri, lichele și jigodii în partid, să-și înfigă toate rubedeniile pînă la al șaptelea neam peste tot, să se umple toți de impresii despre ei (vezi ”marile familii” care ne conduc azi) și n-au mai avut nevoie de oameni de calitate. Ba au făcut tot posibilul să se scape de ei în ultimii 24 de ani. Oamenii de calitate ori au plecat de mult, ori fac foamea pe salarii de mizerie, ori fac compromisuri umilitoare, ori trăiesc cu frica zilei de mîine. Cei mai mulți s-au pierdut și au fost uitați. Ce s-a ridicat din generația de 40 de ani, reprezentată din păcate de Ponta, e un segment îngrozitor. Ceilalți… vai de capul lor.

*

Da. Era mai bine. Oamenii erau altfel. Atunci. În sensul ăsta era mai bine. Acum e jale, da. Tristețe mare, urît, urîciune, inflație de prostie, agresivitate, ură, rahat. Da, exact așa. Comparativ, comunismul, reprezentat fiind doar de cîțiva indivizi identificabili, a scos – după ce s-a instalat – lucruri bune din marea masă. Făcătura asta de capitalism a scos ce-i mai prost din oameni. Ne-au păcălit și nu vrem să recunoaștem asta. Nu aducîndu-ne făcătura de capitalism ci prostindu-ne că mîine va fi mai bine. ”Dormi liniștit”. Cît cinism în reclama lui SOV! Cît cinism!! Noi am dormit liniștiți, tot sperînd și strîngînd din dinți și marile familii comuniste care au pus mîna pe putere după 90 ne-au vîndut. Familiile comuniste din care fac parte Năstase, Ponta, Puiu Popoviciu, pițiponcul Iri Columbeanu etcetera. Nu mai e nevoie în noua societate de oameni de calitate ci de oameni ieftini, bătuți în cap, care să-i voteze pe ei care deja sînt ieftini, oameni care să nu comenteze și să execute. Nu contează pentru ei cum trăim noi, n-au niciun interes să ne facă nouă un bine, să educe masele, ba mă pot gîndi că intenționat nu le educă. O masă critică și educată s-ar ridica iritată și ar întreba guvernul cîți bani s-au pierdut în economie prin dezapezirea asta dezastruoasă? Cum e posibil ca directorul ROMATSA să fie director tot la ROMATSA dar în alt departament. Cum se poate ca după 24 de ani să fi identificat 4 torționari hodorogiți și încă din ăia superminori.

NU SE POATE. BINEÎNEȚELES. Ca să nu-i ntrebe nimeni ”de ce”, trebuie să umple țara cu proști, nu cu deștepți.

Ei au trăit o viață de 7 stele și copii lor vor trăi la fel.

Noi n-am trăit și nu vom trăi bine aici prea curînd.

Pînă nu vom înțelege cu adevărat ce s-a-ntîmplat, pînă nu ne vom privi cu obiectivitate și nu vom face ceva să îndreptăm lucrurile.

 

LATER EDIT: era mai bine, oamenii erau mai altfel – ȚIN SĂ PRECIZEZ. E vorba despre cum erau oamenii mai demult – tot aud asta și din familia mea și de la prieteni – și cum sînt oamenii acum. Acum îi vedem, ne vedem cu toții da. Nu mă refer la condițiile inumane de trai, la foamete, frig, lipsa libertăților. Mă refer la oameni, tot aud că OAMENII ERAU ALTFEL, și am vrut să fac această precizare, clarificare, că da, oamenii erau altfel, și există și explicații pentru asta.

„In a free society, government reflects the soul of its people”


In a free society, government reflects the soul of its people. If people want change at the top, they will have to live in different ways. Our major social problems are not the cause of our decadence. They are a reflection of it – Cal Thomas.

Într-o societate liberă, guvernarea reflectă sufletul poporului său. Dacă oamenii vor schimbări la vîrf, ei trebuie să trăiască diferit. Problemele noastre sociale majore nu sînt cauza decadenței noastre. Sînt o reflecție a ei. **

*

Nu guvernul ne face cu adevărat probleme ci noi. Noi am luat de 23 de ani cele mai proaste decizii cu putință și acum nu facem decît să trăim consecințele. Nu ne fură niște extratereștri, tot noi ne furăm de regulă singuri căciula, nu niște zombie sînt corupți, românii sînt corupți, adică tot noi, și pînă și diavolul poate să stea cu mîinile în sîn văzînd cît de ușor ne-am aruncat peste bord valorile și principiile pentru un pumn de dolari.

Vreți o analiză a celor afirmate mai sus? Pe bune? Nu credeți că timpul analizelor nesfîrșite a trecut? N-ați analizat și judecat destul 23 de ani? N-ați întors-o pînă la tocire pe toate fețele? Eu nu mai vreau să analizez nimic. Nu mai am nimic de analizat. E simplu: te trezești și constați în ce realitate trăiești. Și încă mai ai de ales dacă schimbi ceva în bine sau nu. Cît o să mai ai.

În loc să trecem pe antivomitive de fiecare dată cînd ieșim din casă sau ne uităm la televizor, sau deschidem feisbucul, mai bine ne-am gîndi ce-am putea schimba în noi.

*

1471993_620351688021167_2080705788_n

Imaginea de mai sus e de la protestele de aseară, din fața Guvernului, unul din zecile, poate sutele de proteste organizate în capitală începînd din 2011, proteste despre care presa, în general, nu spune nimic. Pînă și această presă coruptă e tot opera noastră: alegem în contiuare să ne uităm la televizor, ba chiar PLĂTIM pentr asta, deși știm cu toții că toți mint, manipulează, distorsonează în grade care diferă de la grav, grosolan, impertinent, obraznic pînă la omisiune pur și simplu. Cît timp nu facem nimic în această privință, nu se va schimba nimic.

*

citiți și: Tehnici pentru manipularea forumurilor

**

L-am citat pe Cal Thomas dar asta nu înseamnă că sînt de acord cu tot ceea ce spune el. Mi se pare însă că acest citat exprimă clar și concis exact ceea ce gîndesc și eu în privința relației toxice dintre popor-probleme-politică. Ceea ce e sus e și jos, ceea ce e jos e și sus, și oglindirea asta este veșnică.

celula de criză e la noi acasă


… îi răspunde o voce de femeie amărîtă, în care se aud lacrimile, jurnalistei care încearcă să smulgă de la ea o eventuală blamare a autorităților, și, mai mult decît atît, o colorare politică a acestui eveniment sumbru.
*
mda, celula de criză ESTE la noi acasă, aproape în fiecare casă din România. Sigur, de multe ore criza e mai acută în cîteva zeci de familii. Dar, în general, e valabil pentru 80-90 % din români. Celula de criză e la aproape noi toți acasă. E adunată gata. Și tot nu știm ce să facem. Cum naiba am ajuns așa?
*
– am sunat de mai multe ori și nimeni nu știa nimic. Ba mai mult, ultima oară ne-au răspuns exasperați: ați mai sunat și acum 10 minute – mai zice femeia aia și în clipa aceea îmi dau seama că nu mă miră deloc. Dar absolut deloc.

Nu vi se pare un scenariu cunoscut?
*
cînd ați intrat ultima oară în contact cu o instituție a statului român și totul a mers ca pe roate? Vi se pare chiar așa o surpriză lipsa de reacție a autorităților, atît de inexplicabil modul dezastruos în care s-au prezentat în această situație? Dar se comportă vreodată ALTFEL? Așa se comportă deobicei.

Și pînă în momentul în care șefii celulelor de criză guvernamentale n-au primit nume: (Ponta, Corlățean, ș.a.m.d.) nu a fost nimic politic în reacția lor. Oamenii aceia angajați ai instituțiilor statului n-au reacționat așa pentru că acum avem o guvernare și o majoritate uselistă în parlament. Cum e perfect posibil ca nici administrația pedelistă să nu fi reacționat mult mai bine. Nu. AȘA sînt oamenii din sistem. Îi știm doar, de atîția ani. Surprize, surprize – sînt tot români, ca noi. Și ăia morți, acolo-n rîpă și aia care răspund plictisiți la telefon sînt tot români. (Aia care au reacționat adecvat erau muntenegreni!) Români. Ro-mâ-ni! Mănîncă sarmale, mici, mămăligă, beau țuică și bere la pet, femeile se uită la Suleiman Magnificul, bărbații mai joacă o tablă afară că fotbal n-au unde și nici nu mai au chef … Îi știm doar. Sînt vecinii noștrii, prietenii noștri, rudele noastre. Ne-am obișnuit cu ei. Cu felul nepotrivit, nepoliticos și uneori chiar răuvoitor în care ne tratează. Cu geamul trîntit în nas, cu ușa trîntită în fața, cu cozile, cu lipsa unei informări coerente, adecvate. Cu lipsa de reacție a TUTUROR instituțiilor. În timpul tuturor guvernărilor. Îi judecăm doar așa puțin și de la distanță. Cu dubla noastră măsură: îngăduitori cu aproapele, intrasigenți cu cei departe de noi.

Ne-am obișnuit cu viața asta. Cu această viață nașpa. Cu descreierații din trafic. Cu șoferii care intră în curbe ac de păr cu 90 la oră. Cu ȘOFERII PROFESIONIȘTI care conduc ca niște retardați sau psihopați. Cu cei ce depășesc coloane lungi de kilometri întregi pe contrasens. Cu unii ca nevasta lui Păunescu, cu Huidu, cu americanul care a dat peste Teo Peter, cu cel care i-a omorît pe Nemescu, Tonciu și tînărul șofer care era cu ei, (și care nu pățesc aproape nimic pentru că au luat atîtea vieți) … cu accidentul de anul trecut parcă (?) din Ungaria, în care tot așa au murit mulți oameni, și care nici pînă azi n-a fost soluționat … ne-am obișnuit AȘA. Ne-am obișnuit să nu reacționăm, să nu cerem, SĂ NU CERCETĂM, să nu vedem găurile din asfalt, miile de cîini oropsiți, miile de clădiri care stau să ne cadă în cap, sărăcia, prostia, mizeria … Ne-am obișnuit. Și gata. Cu toate năpastele și idioțeniile care ni se întîmplă zilnic. Eu n-am cerut să fiu român, eu am avut noroc – repetă tîmp diverși, pe toate rețelele de socializare. Ce noroc să fie ăsta? – ne întrebăm mai mulți. Păi te puteai naște în Nigeria, Somalia … Și? – mă întreb. Era cu mult mai rău?
*
– și tu ce te agiți așa? Ce te interesează pe tine? Afară e soare, viața e frumoasă, care e treaba ta? – îmi zice unul, în fine, plictisit total de interesul meu pentru această tragedie și toate implicațiile ei.
*
Chiar așa.
*

D-aia. Pentru că fiecare clipă a vieții mele o trăiesc că vreau, că nu vreau, și între oameni din ăștia, idioți, iresponsabili și musai veseli, și, vreau, nu vreau, reacția mea la atitudinea lor a ajuns să mă definească.

*

Citiți și:

Nemuritorii