In ce tip de societate traim? … vol. 2


*

pai şi noi în ce tip de societate trăim? Daca Ash (frumoasa, bogata, faimoasa)  n-are o problema în a locui cu soţul, părinţii şi bunicii lui în aceeaşi casa ( au şi specificat ca nu e vorba de un complex de vile sau chestii separate ci fix aceeaşi casa) … noi de ce am avea?

Pentru ca la noi e cam asa … am vrut în EU dar nu suntem deloc aproape de standardul lor de viata, standard care permite copiilor sa plece de acasă imediat ce au terminat facultatea – pur şi simplu, nivelul financiar le face viata uşoară. Am vrut în EU, dar trăim ca în Orient. Am vrut în EU dar realitatea noastră arata mai degrabă ca în India. Si pana la urma, nici nu ştim dacă ne place asa de mult în EU, nu-i asa? Intre un consomme ori o crema de broccoli  şi o saorma generoasa … per total ştiu care va avea succes.

Si măcar dacă ne-am asuma condiţia asta. Ca unii nu putem – alţii nu vrem sa plecam din casa părintească! Ca unii suntem atât de tradiţionalişti, încât noul ne repugna. Ca ne e atât de frica sa facem paşi în afara zonei de confort încât preferam sa trăim toată viata înconjuraţi de mileuri şi balerine din porţelan. Alţii nu pot face mişcarea asta şi sunt nevoiţi, contrar aspiraţiilor lor, sa traiască sub acoperişul părintesc pana la adânci bătrâneţi. Oh – şi câtă frământare mai stârneşte situaţia asta în cazul lor. Cate frustrări, câte zgârieturi usturătoare pe suflet. Se simt lezaţi, se simt judecaţi, aşezaţi într-o categorie nedemna, deposedaţi de un drept care parca fusese al lor dar li s-a luat.

Dar nu! La noi, ori e o ruşine ca ai împlinit 30 de ani şi stai la mămiţica – ori eşti foarte naspa şi rebel (nebun adică) c-ai plecat de-acasă şi-ţi faci veacul printr-o camera amărâta închiriată la margine de oraş. Cei mai invidiaţi sunt aia care au furat şi şi-au luat case multe (vezi Năstase enşpe case) şi The New Generation – cei pentru care au furat părintii.

*

Asa ca, nu ştiu cum am reuşit, dar în mod straniu în loc de o formula tip win – win am ajuns sa fim pierzători în orişicare situaţie. Eşti luuuzar şi dacă stai la mama da’ şi dacă îţi dai jumate’ din venit pe o garsoniera derizorie. Si dacă ai furat de-ai rupt şi se ştie, cine sa te aprecieze? Doar prostii şi aia câţiva din grupul tău care sa măsoară-n măciuci cu tine.

Avem atâta durere şi frustrare self inflicted ca nu mai ştim ce sa facem cu ele. Nu ne învaţă nimeni ca ASTA e societatea în care trăim şi ca primul pas bun ar fi s-o acceptam şi al doilea of course s-o schimbam spre binele nostru.

*

Si în logica asta vad ca de fapt suntem foarte departe şi de marea dilema de la care am pornit. Noi în ce tip de societate trăim? Reformulez … noi în ce tip de societate am vrea sa trăim de fapt?

Reclame

I can see …


I can see who you are … din felul in care te porti cu mine. Stiu cu cine te-ai intalnit mai demult din felul in care ma tratezi.  Stiu ce te-au invatat celelate femei – invatatura lor se simte mai tare decat mirosul unei oale cu sarmale.  Stiu si cum au fost ele,  si pot aproxima si cate … in timp se arata, se reliefează, se diferenteaza.  Stau in permanenta in jurul tau. Aproape ca-mi vorbesc: „eu l-am lasat sa faca asta, l-am invatat ca poate trai asa sau asa, ca-si poate permite sa spuna, sa zica … sa pretinda, sa astepte asta sau ailalta”.  In scurt timp se arata si ai tai si prin tine intind spre mine mainile lor, parerile, conceptiile, principiile.  Vor sa ma educe si pe mine la fel cum te-au educat pe tine. Ii vad pe prietenii tai, chiar de nu-s prezenti. Imi dau seama daca-ti conduc viata sau nu, daca te influenteaza, conditioneaza, dirijeaza. Le aud vorbele, barfele, comentariile. In timp, tu devii mai mic – daca ASTA alegi – si toti acestia devin mai mari, mai plini, mai prezenti.

*

Vad ce sentimente ai dupa cum intri pe usa. Stiu daca ma iubesti din ceea ce faci nu din ceea ce spui. Poti sa-mi versi la picioare o galeata de te iubeeesssc, daca nu vad asta in ochii tai, in bratele tale, in călcâiul tau si-al lui Ahile, e egal cu zero. Poti sa-mi declami in fiecare zi ca nu mai poti daca nu ma vezi – daca atunci cand ma vezi nu te intereseaza decat cum te simti tu si cum arati tu in lume, nu cred nimic.

Nu cred nimic daca tu nu crezi si n-are rost sa te spetesti sa minti.