Aplaudacii …


sa-mi explice cineva şi mie de ce romanii aplauda obsesiv – compulsiv la spectacole de teatru, opera, opereta, music – hall … la spectacole în general, indiferent de calitatea actului artistic. De ce se ridica în picioare la finalul unui spectacol lamentabil şi izbucnesc în urale: bravooo, braaaaavooo … ! … când ceea ce s-a întâmplat pe scena e de multe ori de … ne-văzut!

*

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Spectacolele de teatru, opera, etc, nu sunt congrese PCR! Drept pentru care, NU TREBUIE sa aplaudaţi. N-o sa va certe nimeni după dacă n-aţi dat din palme, n-o sa vi se întâmple nimic dacă sancţionaţi un spectacol prost cu lipsa voastră de entuziasm. DIMPOTRIVĂ! Aplauzele trebuie sa fie exclusiv o măsură a calităţii actului artistic pe care tocmai l-aţi văzut. Daca aplaudaţi egal la toate spectacolele la care mergeţi … e ceva ciudat şi putred … în voi / noi de data asta. E imposibil sa va placa toate la fel de mult sau sa fie toate genial de bune. Si mai apoi, cu cât aplaudaţi mai mult un spectacol prost cu atât mai mult ii incurajaţi sa facă altele la fel. In România nu s-a auzit de eşecuri? Eu nu va sugerez sa începeţi de pe acum cu huiduiala … deşi marii creatori de arta de acum câteva sute de ani (inclusiv Shakespeare) erau mereu sub ameninţarea roşiilor şi a ouălor rascoapte dacă dădeau greş în a prinde şi a surprinde atenţia publicului. Nu trebuie sa treceţi brusc de la stadiul de aplaudaci la cel de huiduitori … puteţi găsi o atitudine (critica)  intermediara moderata. Sa zicem ca nu mai aplaudam la spectacolele care nu ne plac şi plecam pur şi simplu la sfârşit. Sa vedem ce se întâmplă, oare îl mai joaca? Mai angajează aceeaşi regizori, interpreţi, scenografi, dirijori, actori, artişti, etc?

*

Chiar suntem o naţie de aplaudaci fără discernământ … fără cultura, fără pretenţii!!!! fără aşteptări, fără, fără, fără … sunt dezamăgită.

*

… şi gândurile astea mi-au venit în urma unui spectacol de opera jalnic, o premiera văzuta aseară, la ONB şi pe care nu-l numesc aici doar pentru ca, din întâmplare ii cunosc pe cei ce l-au „regizat” şi ma gândesc ca reacţia mea s-ar putea interpreta … jalnicie la finalul căreia lumea a izbucnit în urale şi a aplaudat frenetic … deşi sărmanul compozitor cred ca deja s-a transformat în frigăruie de atâta răsucit în mormânt.

P.S.: Bonus, langa mine stateau doi tineri (in jur de 30 de ani) foarte indragostiti care sa pupau periodic cu mult drag si efect sonor, reusind sa se distinga printre vocalizele de pe scena si ansamblul de laute de dedesubt.

Tzoooooc, fleeeoooc, tzoooc, fleeeeoc ….

Reclame

MetOpera, Carmen si Robert Alagna


Deci,

Aseară m-am îndrăgostit de Robert Alagna (sau Roberto? – it doesn’t matter, it’s just a letter anyway) – … aşa cum mă îndrăgostesc de toţi artiştii care reuşesc să transmită pasiune şi emoţie adevărată prin rolurile pe care le interpretează. Doamne, unde sunt bărbaţii ăştia? Vreau să … ating şi eu unul, măcar o dată în viaţă! Vreau să mor cu certitudinea că ei există dar n-am avut eu noroc … ? Se poate Doamne să nu întîlnesc doar leşinături toată viaţa?

Cred că-şi taie venele Angela Gheorghiu pentru el în fiecare seară … şi eu mi le-aş tăia, de 3 ori pe zi!

***

Transmisiunile în direct de la MetOpera din NY sunt formidabile. Geniale! Superbe … Awsome! Burururururvrrrrrrrrrr! Mdaganagabagalagala! Trebuie să inventez un cuvânt nou care sa exprime cât de încîntată sunt.

În afară de asta … sunt o lecţie pentru managerii locali (= din RO) de teatre, operă, operetă, ateneu, filarmonică … mă rog, instituţii culturale din astea, cu ştaif şi pretenţii.

Băieţi şi fete … voi ce le conduceţi … o faceţi mizerabil! Met Opera din NY se confruntă FIX cu aceleaşi probleme ca voi ( ca instituţiile voastre / noastre!). Costurile superproducţiilor puse de ei în scenă, nu sunt acoperite de preţul biletelor. In fact!!!!! veniturile obţinute din vânzarea biletelor acoperă JUMĂTATE din costurile de producţie!!!!!!! restul este acoperit din sponsorizări şi acţiuni de genul … operă transmisă în direct din NY în nu ştiu câte ţări din lume. Da exact! Aseară la ora 20.00 a României, am văzut o transmisie în direct de la NY (ora 13.00 la ei) a operei Carmen de Bizet, cu Robert Alagna şi Elīna Garanča în rolurile principale. Se poate!

Se poate să cauţi soluţii, să găseşti alternative, să vrei să faci şi arta şi profit! Efectiv, se poate! Exista oameni pe lumea asta care nu se văicăresc în permanenţă şi nu se ascund în spatele unui statut de victimă perpetuă … ah vai, ce karma grea am, ce să-i faci, tre’ s-o duc … nu pot face nimic altceva!

Helăăău! Mai există şi alt fel de atitudine, alte moduri de a privi viaţa cu problemele ei inerente …

***

Şi cum vă spuneam, m-am îndrăgostit de Robert Alagna ….

¤

În foto: Robert Alagna, scenă din Carmen, cu Robert Alagna şi Elīna Garanča, MetOpera.