domnule Iohannis, nu e bun nici MRU


L-am văzut pe MRU de cîteva ori de aproape: la protestele din 2012 din Piața Victoriei, la cîteva întîlniri ale defunctei ICCD, (păcat de acea construcție, mulți oameni buni au intrat în ea și a fost abandonată fix pe marginea drumului cu tot cu oamenii buni), și chiar la congresul de înființare al FC unde m-am dus de curiozitate, bănuind că n-o să mai văd în curînd așa ceva. Omul are cîteva calități dar și cîteva defecte care azi mă fac să mă gîndesc că nu e deloc varianta optimă pentru cancelaria lui Klaus Iohannis. Cei doi s-ar putea să se înțeleagă, avînd în comun un soi de reținere exterioară, de tentație de a munci în spatele ușilor închise, de a comunica puțin. Au în comun pînă și morga țeapănă, statura înaltă și iar, țeapănă, lipsa umorului de tip dîmbovițean, de tip sudist. Par a fi făcuți să fie împreună, deși unul e din dulcele Ieși moldovean și altul taman din Transilvania, de la Sibiu. Dar tocmai aceste puncte comune mi se par o combinație proastă pentru viitorul președinte. Nu ne dorim ca toate aspectele pentru care a fost criticat Klaus Iohannis: încetineală, muțenie, lipsa umorului să sporească, nu-i așa? Nu ne dorim ca Iohannis să înțepenească de tot la Cotroceni…

MRU nu are simțul momentului, al mulțimii. Ceea ce, după o vîrstă e și un semn al lipsei unui tip de inteligență. MRU nu are simțul contactului direct, nealterat de o mască: îți lasă, dimpotrivă, senzația că nu poate comunica cu cineva necunoscut fără o regie. Ceea ce te duce cu gîndul, inevitabil la prefecătorie. MRU poate are un tip de inteligență instituțională, se descurcă în ”servicii” și întîlniri de alcov supraregizate dar este inabil complet în fața publicului. Deși a fost așteptat cu înflăcărare în 2012 în Piața Victoriei, s-a lăsat rugat ȘI așteptat și a venit doar de cîteva ori, pășind pe vîrful picioarelor ca o fecioară care vine timidă să-și culeagă complimentele pentru fecioria ei pe care dorea s-o vîndă dar nu știa cum. Deși ICCD-ul îi acordase apriori rolul de unic mîntuitor el venea la întîlnirile cu susținătorii doar după ce toată lumea se aduna și forma un culoar regulamentar de aplaudaci prin care el trecea ca o primadonă după spectacol. Doar că el nu dăduse încă niciun spectacol.

Putea atunci să se instaureze ca lider pe un val de mînie morală, să-i zicem așa, val care s-ar fi rostogolit (avem astăzi certitudinea asta, valul s-a rostogolit și a produs mari uimiri la alegerile prezidențiale) și l-ar fi putut face azi președintele României. În plus, dacă mișcarea aceea avea un lider de la bun început, probabil că într-adevăr s-ar fi început o revoluție morală în mai multe straturi ale societății. MRU n-a simțit acel val, n-a simțit momementul, a ratat toate ocaziile care i s-au oferit pe tavă!, MULTE, a preferat mereu ușile din dos. A preferat să se ascundă într-o poziție misterioasă, inaccesibilă dar care, neproducînd rezultate, vezi și eșecul FC, arată că de fapt, nu ascundea nimic. Sau ascundea tocmai incapacitatea lui de a capta momentele esențiale și de a le fi lider, cum spuneam. E acesta un semn bun despre el? Dimpotrivă, e un semn rău. Am cunoștințe care ori au intrat în FC sperînd că se va face ceva prin acest partid, ori au gravitat foarte aproape de conducerea lui. Au ieșit din această aventură cu spiritul mai mototolit ca oricînd. MRU nu era disponibil niciodată, aproape pentru nicio întrevedere cu susținătorii lui, era mereu ”într-o întîlnire”. ”Într-o întîlnire” ultrasecretă, ultra importantă, cu cineva ultra important. MRU lasă tot timpul senzația că e undeva, într-o lojă, aflată într-o lojă, ascunsă într-o altă lojă. Ceva la care tu nu ai cum să ai acces, numai el, pentru că tu nu ești important, numai el e important și tu niciodată n-ai cum să fii ca el. Aroganță, aroganță… boală grea. Dar cum nici măcar un consiliu de război nu ține pentru totdeauna, după o vreme te întrebai dacă e posibil așa ceva și dacă nu, de ce se ferește omul să se întîlnească cu tine. Și cum ar putea guverna așa? Păi, voila, n-ar putea.

Mie mi-a lăsat impresia unui curios caz de om care, deși are orgoliul de a pretinde funcții și poziții înalte în stat, nu are anvergura interioară și exterioară necesară unui lider. Pe el îl jenează tocmai acele valuri sociale care produc un lider de anvergură: entuziasmul popular, ieșitul în stradă, euforia, avîntul. El nu poate să pășească printre niște oameni înfierbîntați, printre niște oameni pe care i-a bătut soarele-n cap pe caldarîmul din fața guvernului, la proteste de stradă, după multe după-amieze toride de vară. Energiile lor îl fac să se închidă într-o carapace, să se împleticească, să fugă. Cîte mîini nu s-au întins rugătoare înspre el: scapă-ne de ei, scapă-ne de ei!, și pe cîte le-a strîns? Dintr-un candidat la președenție propus de un val popular acum doi ani a ajuns un candidat la cancelaria prezidențială și pare fericit de situația asta. Nu mai bine ne spunea că nu vrea să fie președinte? Sau voia? Dar nu voia să facă nimic pentru asta, voia să-l punem noi și gata? Nu avea chef nici măcar de o campanie pentru funcția de președinte, ar fi vrut să se trezească direct pe scaun… mda. Și e bun de șef de cancelarie un om care nu mai departe de acum doi ani visa să fie el președintele României și nu i-a ieșit nici măcar de-o candidatură? N-o să vrea el să se transforme într-un fel președinte bis, de președinte doi, din frustrare?

Iohannis, pe de altă parte s-ar putea să aibe mai multă inteligență nativă, ca lider. De capul lui și dacă-și urmează cu atenție intuiția, pînă la urmă se repliază și punctează. Deși are fix aceeași expresie țeapănă și impenetrabilă ca MRU, Iohannis a arătat deja că nu se ferește de public. Am fost la lansarea lui de carte și mulțimea adunată acolo putea să amețească pe oricine. El n-a amețit și n-a plecat acasă. A stat și-a semnat neobosit cărțile alea o oră peste programul obișnuit al tîrgului. De capul lui, Iohannis pare să fie mai bun ca atunci cînd e sfătuit de cei ce-l înconjoară în acest moment. Nu degeaba s-a zvonit pe lîngă zidul lui Țucănberg că la prima întîlnire televizată cu Ponta a plecat tam-nesam de la o ședință nesfîrșită a ACL. S-a ridicat pur și simplu și a plecat la televiziune, așa se spune, pentru că ședința aceea, ca multe altele, nu ajungea la niciun rezultat.

La ora asta nu-i putem imputa lui MRU necinstea sau corupția. Însă ratările lui în plan profesional, atît de recente s-ar putea să-l afecteze într-un post care cere să știi să fii vioara a II-a, să știi să fii un bun PR, o bună conexiune cu toți românii. Nu se va uita el oare, la președinte, gîndindu-se: în locul lui aș putea fi eu? Va fi el în stare să renunțe la excelenta limbă de lemn pe care o vorbește cîteodată? Va fi el în stare să-l completeze pe președinte, în registrele inferioare? Ori vor forma împreună un fel de guvern 2, un guvern paralel, din umbră? Oricît de potriviți par, mie mi se pare nepotrivită această asociere.

Nu cred că cei din jurul lui Iohannis se vor simți la cititul – improbabil – al acestor rînduri, și vor ceda ceva din puterea și privilegiile lor. Mă îndoiesc tot mai tare că mentalitatea acestor oameni poate fi schimbată altfel decît cu forța. Prin presiune populară. Prin amenințarea lor cu debarcarea definitivă de la guvernare. Și și atunci vor fi schimbări minime, de suprafață, mai mult niște retrageri în umbră, abdicări forțate. Dar poate domnul Iohannis ar pricepe că are nevoie de altceva. De altcineva.

Președintele Iohannis are nevoie de oameni care să țină deschisă ușa cancelariei prezindețiale, nu s-o închidă într-o rîncezeală instituțională, atît de specifică mai tuturor instituțiilor statului român. Închidere pe care o practică MRU, care tot timpul se comportă așa. Iohannis are nevoie de cineva care să-l mai deschidă pe el, ca și om, poate chiar de o femeie, el fiind atît de serios-masculin. O tipologie atît de masculină: bărbatul tenace, taciturn, consecvent și serios poate are nevoie lîngă ea de tipologia lipsă: o persoană calină, veselă, blîndă, comunicativă, solară. Ideal ar cineva care să-l pună în valoare, prin contrast, fără să se facă de rîs, o persoană în același timp capabilă și cu imaginea nepătată. Iar MRU are nevoie urgentă de o schimbare profundă, de o trezire, de o urnire din obișnuințele lui, din ticurile lui îmbîcsite altfel își va rata tot viitorul politic.

Mai căutați, domnule Iohannis, mai căutați. Imposbil să nu găsiți ceva mai bun.

P.S.: Domnule Iohannis, nu aveți nevoie de oameni care să vă confirme, să vă gireze, de nume. Dumneavoastră ați fost ales cu un vot exemplar. În acest moment îi puteți gira o vreme dumneavoastră pe alții.

Reclame

ce este un partid (politic)?


o adunare de fecioare? Un grup de domni batosi si cateodata barbosi care vin la intalnire cu o carte in mana si daca nu-i asculti cand iti citesc iti mai si trag una cu ea in cap? Un grup de intelectuali exaltati? Conteaza sexul? Conteaza religia? Conteaza inaltimea? Perfectiunea fizica? Sa fie grasi? sa fie slabi? sa le masuram colesterolul si trigliceridele? Grasimile saturate si alea nesaturate? Intensitatea din priviri? Acuitatea auzului? Daca n-au miros bine dezvoltat, mai au ce cauta aici? in discutia noastra? Deci … Cum sa fie? Sa aibe ochi albastri? Sau ochii negrii si tenul marmorean? Sunt mai eligibili daca au ochelari?
*
Nu cumva oamenii se asociaza in functie de interese? Mai degraba in functie de asemanari decat de ‘osebiri? In functie de cum isi imagineaza ei viitorul? In mod natural puristii – si cei ce doar se cred puristi – vor sta cu puristii, cei ahtiati dupa bani alaturi de cei ce gandesc la fel, reformatorii vor fi cu ai lor. Oamenii se „sorteaza” dupa interesele lor, puterea (financiara sau influenta) ne imparte natural in clase sociale; si, istoria ne invata, chiar si dezamagitoarea istorie a ultimilor 23 de ani ca cei ce joaca azi in liga mare sunt urmariti indeaproape de cei din liga de mijloc si tot asa.

*

Recentele ciorovaieli din sanul dreptei mi se par rezultatul firesc al unor noi asezari in sanul societatii. Ne ciorovaim pentru ca, in sfarsit ne cunoastem, acceptam ce si cum suntem, si, fiecare dintre noi vrem sa ajungem pe locul potrivit noua … ne ciorovaim pentru ca, in sfarsit, s-au mai coagulat si alte grupuri sociale, nu mai avem doar comunisti, dizidenti si din aia, a treia cale: mai putin comunistii. Ne ciorovaim pentru ca unii, pana acum stangisti de profesie, s-au trezit ca ei de fapt n-au nicio legatura cu stanga, ca foamea mare de bani i-ar incadra mai degraba intr-un partid care vrea sa promoveze un capitalism feroce, o economie dereglementata unde sa poata face ei, daca se poate chiar legal, legea. Ne ciorovaim pentru ca, multe lucruri nu sunt asezate in societate. Pentru ca, tot un reformator entuziast – ca sa nu zic exaltat – ca domnul Neamtu, arunca in aer nervii si asa fragili ai femeilor, atacandu-le ba vuitoanele, ba locul neclar in ierarhiile profesionale, familiale … Ne ciorovaim pentru ca, multi intelectuali si artisti simt in sinea lor, iarasi in mod natural, ca ei ar fi mai degraba de stanga, dar vezi, cum la noi stanga miroase gros, dar gros a „valori” comuniste, intelectualii si artistii nostri intorc capul cu destula lehamite spre centru-dreapta. Ne mai ciorovaim si pentru ca, grupurile astea de interese se reunesc tot mai fatis si negocieaza tot mai pe fata ce poate pune fiecare pe masa. Si asta contrazice foarte tare imaginea angelica pe care am avut-o pana acuma despre ceea ce putem noi. Ne mai ciorovaim si pentru ca asa ne e firea, mai cu seama de o vreme incoace, si pentru ca nu ne simtitm bine cu noi. Si eu m-as ciorovai cu mai toti barbatii din politica romaneasca, (mai putin cu Presedintele Basescu in privinta asta),  pentru ca, dupa cate vad, in echipele de conducere ale noilor partide, misoginismul da in floare.

Acestea fiind zise, consider ca in prezent avem de toate in politica romaneasca. De la ultrasii lui Neamtu, care o data cu Vade Retro arunca in arena funia cu usturoi (normal, nu?, la retorica si ideologia lor, cu fundatie teologic-crestina, cu vagi arome legionare, sa faca asa … mi se pare amuzant dar in acelasi timp consecvent din partea lor. Da, sunt consecventi cu ei insisi.), trecand pe la MRU si prin Partidul Forta Civica, (facut mai degraba dupa criterii pragmatice si foarte in ton cu realitatea sociatatii romanesti si cu nerabdarea „generatiei de 40 de ani”, din care dealtminteri, face parte si Ponta), pana la varanii tot mai puturosi de tipul lui Voiculescu. Si toti acestia, sa nu uitam!, vor fi colegi cu Dan Diaconescu, (poate si in vreo alianta parlamentara, mai stii?), cel ce manipuleaza fara rusine mentalul colectiv, ala obscur si intortocheat ce colcaie de stereotipii, imagini false despre sine, cel ce mulge seara de seara TOATE asteptarile nerealiste a cel putin 10 % din populatie. Da, DD, cel ce a anuntat ieri ca va cumpara impreuna cu poporul Oltchimul. Chiar el.

Toti avem interese financiare.

Multi am vrea sa avem un cuvant de spus legat de cum se tin fraiele economiei. Multi credem despre noi ca am sti ce sa facem dac-am reusi sa ajungem in varful piramidei. Interesant de observat este ca, alaturi de toate astea, alaturi de furia cu care ne-am pornit sa zmotocim societatea ca s-o facem cumva mai buna pentru noi, fiecare grup de interese in parte mai adauga nitica etica, morala,  ceva citate biblice, sau niste fuste noi. INTERESANT este ca, mai nou, alegatorii sunt tentati sa aleaga SI in functie de acestea din urma.

Dar nu pot sa nu ma intreb ce se ascunde in spatele noilor vuitoane agitate si ce mai vine la pachet cu funia de usturoi.

*

Foto: Octav Dragan

Fotografiile au fost facute la Conventia Nationala a Partidului Forta Civica. In fotografii, de sus in jos si de la stanga la dreapta: Mihai Razvan Ungureanu, Adrian Iurascu (fostul presedinte FC, actual prim-vice presedinte), MRU (presedinte FC), Stefan Daniel Pirpiliu (secretar general), Smaranda Vornicu (VP), Danut Liga (VP).

Echipa completa: Mihai Razvan Ungureanu, Adrian Iurascu – prim-vicepresedinte, Stefan Pirpiliu – secretar general, Ion Bazac, Dan Liga, Doru Maries, Dan Cristian Popescu, Marian Saniuta, Gabriel Biris, Florin Bolchis, Radu Botezatu, Sergiu Fendrihan, Daniel Ionascu, Ioan Mircea Hancu, Adrian Semcu, Smaranda Vornicu – vicepresedinti, Gheorghe Moisescu si Valentin Suvar – secretari generali adjuncti, Despina Munteanu si Denis Soare – secretari executivi, Sorin Parcalabu – trezorier.