un bilet de mulţumire: „Adevărata faţă a lui Traian Băsescu”


aş vrea să-l citez pe autorul acestei cărţi, Marius Oprea, de la bun început: „Trăim într-o lume care funcţionează clientelar, pe baza a două idei: gintă şi geantă.”. E un fragment dintr-un interviu publicat de Ion Longin Popescu (pot să mă întreb şi eu acum din care gintă face parte domnul I.L.P. şi cît are în geantă? Dar doamna Lucia Hossu Longin? Ori doar domnul M.O. are acest drept?), în revista Formula AS. Bună observaţia lui M.O., şi chiar i se potriveşte perfect, mai ales în prezent, căci el este, după cum vedem cu toţii, într-o disperată şi caraghioasă cursă între o gintă sau alta şi geantă.
*
Caraghioasă şi deloc subtilă e şi coperta. Asta ca să fie clar de la bun început. Portocalie ca şi defuncta alianţă, din care făcea parte şi PNL-ul aflat azi la putere (să ştiţi domnule Oprea, că în ultima campanie PDL a folosit altă culoare), cu Băse’, cum îl alintă toată Antena 3, care are nasul lung şi roşu (îmi amintesc de cheful cu Becali, petrecut cum ar veni în afara orelor de program, dar nu-mi amintesc, de pildă, să-l fi văzut pe Preşedinte sughiţînd şi bîţîindu-se ameţit pe la conferinţe de presă cum a făcut Sarkozy la începutul mandatului de preşedinte, link către faimoasa scenă aici  , ori cu părul vîlvoi şi ochii umflaţi de nesomn ca interimarul de tristă amintire), Băse’ care are o bărcuţă de hîrtie în mînă inscripţionată cum altcumva decît: RO, pe care cred că autorii vor să ne convingă că vrea s-o înece în lacrimile vărsate cu atîta emoţie. Vă mulţumesc că nu mi-aţi băgat cu această ocazie TOATE deştele în ochi ca să-mi dea şi mie lacrimile şi n-aţi reluat toate clişeele niciodată dovedite de tovarăşii antenişti, fix de la prima-prima pagină.
*
Apoi, aproape mă miră generozitatea cu care aţi luat asupră-vă, TOATĂ responsabilitatea juridică.

Adevărul e că trustul Intact e vai şi amar, de abia îşi trage pingelele de sărăcie şi … „nevoile şi neamul.

Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, fără-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-înfiorează de-a ta faimă …..”

Pardon. M-am crezut C.V.T. pentru cîteva secunde.

Da. Aveau chiar nevoie de-un filantrop, de-un Mecena, ca să mai facă şi ei un ban. Bine că v-au găsit pe dumneavoastră.

*
cu alte cuvinte trebuie să ne bazăm exclusiv pe … ce spuneţi. Ştiţi replicile acelea din B.D., nu (link aici)? Haideţi, trebuie să le ştiţi!

– Cine vă recomandă?
 – Vocea şi talentul meu!”

Cam aşa şi dumneavoastră. Cartea are, ce-i drept, 115 note de subsol dar care fac mai TOATE trimitere la ziare şi reviste: Flacăra, Bilanţ, Libertatea (o sursă demnă de toată încrederea, pe cuvînt de pionier, că atît am apucat, mă scuzaţi), Jurnalul Naţional (ăsta da!), Adevărul, România Liberă, Telegraf, Evenimentul Zilei („mai apăreţi?” – vorba cuiva), Scînteia (buuun!), Curentul, Cotidianul, Cuget Liber, Gardianul, Realitatea TV (n-a dat faliment?), 7 Plus, Ziua, Zona Interzisă, Atac, etc, etc, etc …. aproape nimic altceva.
*
Aş putea să continui aşa, făcînd praf pagină cu pagină, paragraf cu paragraf. Şi nu sunt nici măcar Preşedintă de Scară de Bloc (CEO of PSB. Ee? E.). Şi încă azi nu sunt în formă, nu sunt în vînă, n-am chef, n-am zvîc, n-am dracii la mine …

Dintr-un „Wiesenthal al României”, cum îl numeşte Ion Longin Popescu în interviul pe care l-am menţionat la început, Marius Oprea se transformă o dată cu această carte, prin propriile afirmaţii şi declaraţii într-un apărător al mamelor şi copiilor oropsiţi. Un fel de Maica Tereza, de Lady Di … di Târgovişte …


*
Bine, foarte bine, mamele şi copiii oropsiţi chiar au nevoie de ajutor … Din păcate, apăraţi mamele şi copii doar o pagină … ca mai apoi să aveţi probleme mari cu unele dintre ele. De pildă cu Maria Băsescu, care e vinovată TOCMAI pentru că e soţie şi mamă.
*
M-am plictisit. Cartea are această dublă calitate: e şi rău-voitoare şi plictisitoare. Măcar de-ar fi fost scrisă incitant şi alert. Am altceva mai bun de făcut decît să diger ceva aşa de nesănătos. Ceva atît de perfid şi insidios. Nu e nimic de această carte, dar absolut nimic, doar bîrfe penibile, supoziţii, păreri. N-are nici măcar poze. Nu e nici de colorat. Înşiruiri nesfîrşite de fapte, adevărate sau nu, din biografia aceluiaşi personaj sau nu menite să ducă într-un final la distrugerea imaginii Preşedintelui Băsescu. Răzbunare ieftină, de colţ de mahala. Tot căutînd adevărata faţă a lui T.B. v-aţi pierdut-o pe a dumneavoastră, domnule Oprea.

Bun, Băsescu, bun. Bun la cîştigat încă un ban. Şi ce uşor cîștigat! Mai uşor decît să tot dezgropi morminte.

Da, ați fost destituit în 2010 din postul de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (care vă aducea în afară de un salariu, ohooo!, şi prestigiu: casă, maşină, şofer).  Da, aţi fost repus în funcţie. Şi aţi scris un bilet de mulţumire. Şi ăla prost. În acest context, mi se face greaţă. Dintr-un expert în crimele comunismului aţi devenit un excelent părerolog, un debutant într-ale limbismului, ceea ce, sincer, mă face serios să mă îndoiesc de calităţile dumneavoastră anterioare. „Brazii se frîng, nu se îndoiesc”, mă gîndesc că atunci cînd v-aţi ocupat cu arheologia terorii aţi auzit şi de asta.

Nu se-ndoaie omul drept, doar pentru că-l frige azi la lingurică. Şi ăia pe care vă lăudați că i-aţi dezgropat din gropi comune şi i-aţi reabilitat, să ştiţi că au răbdat mult şi bine pentru crezul lor.

N-aţi învăţat nimic din toate astea.
*
Semnează: Una care are şi ea păreri. Dar n-o să se apuce să scrie o carte cu ocazia asta. Mă mulţumesc să-mi vărs năduful pe acest blog.
*
Alte articole pe aceeaşi temă:

Vladimir Tismăneanu: Marius Oprea şi istoria contemporană a României

Vanesa Paradiz: O carte despre dicotiledonate

Reclame