Vreau – Carlos Drummond de Andrade


Vreau
 
de Carlos Drummond de Andrade

 
Vreau ca în toate zilele anului
în toate zilele vieţii
din jumătate în jumătate de oră
din cinci în cinci minute
să-mi spui : Te iubesc.
 
Ascultându-te spunând : Te iubesc,
cred, pentru o clipă, că sunt iubit.
Dar în clipa de dinainte
şi în clipa de după
cum să ştiu ?
 
Vreau să-mi repeţi până la epuizare
că mă iubeşti mă iubeşti mă iubeşti.
Altfel iubirea riscă să se evapore
iar atunci spunând : Te iubesc,
tu dezminţi
şi ştergi
iubirea ta pentru mine.
 
Pretind de la tine o permanentă comunicare.
Nu-ţi cer altceva,
doar asta, însă tot mai mult şi mai mult.
 
Vreau să fiu iubit prin şi în cuvântul tău
şi nici nu ştiu altă cale
de a recunoaşte darul iubirii tale,
 
felul impecabil de a te şti iubit :
iubirea la rădăcina cuvântului
şi în interiorul emisiei sale,
iubirea
ţâşnind din limba naţională,
iubirea
făcută sunet
vibraţie spaţială. 
 
În clipa când nu îmi mai spui :
Te iubesc,
ştiu în mod inexorabil
că ai încetat să mă mai iubeşti
şi că niciodată înainte nu m-ai iubit.
 
Dacă nu îmi spui de urgenţă şi repetat
Te iubesciubesciubesciubesciubesc,
adevăr fulminant pe care tocmai l-ai inventat,
eu mă arunc în haos,
în această adunătură de obiecte de non-iubire.

In traducerea (încă nepublicata în volum) a lui Dinu FLAMAND.
 
*
 
Poezia asta ma face praf ori de câte ori o citesc 🙂
Reclame

I can see …


I can see who you are … din felul in care te porti cu mine. Stiu cu cine te-ai intalnit mai demult din felul in care ma tratezi.  Stiu ce te-au invatat celelate femei – invatatura lor se simte mai tare decat mirosul unei oale cu sarmale.  Stiu si cum au fost ele,  si pot aproxima si cate … in timp se arata, se reliefează, se diferenteaza.  Stau in permanenta in jurul tau. Aproape ca-mi vorbesc: „eu l-am lasat sa faca asta, l-am invatat ca poate trai asa sau asa, ca-si poate permite sa spuna, sa zica … sa pretinda, sa astepte asta sau ailalta”.  In scurt timp se arata si ai tai si prin tine intind spre mine mainile lor, parerile, conceptiile, principiile.  Vor sa ma educe si pe mine la fel cum te-au educat pe tine. Ii vad pe prietenii tai, chiar de nu-s prezenti. Imi dau seama daca-ti conduc viata sau nu, daca te influenteaza, conditioneaza, dirijeaza. Le aud vorbele, barfele, comentariile. In timp, tu devii mai mic – daca ASTA alegi – si toti acestia devin mai mari, mai plini, mai prezenti.

*

Vad ce sentimente ai dupa cum intri pe usa. Stiu daca ma iubesti din ceea ce faci nu din ceea ce spui. Poti sa-mi versi la picioare o galeata de te iubeeesssc, daca nu vad asta in ochii tai, in bratele tale, in călcâiul tau si-al lui Ahile, e egal cu zero. Poti sa-mi declami in fiecare zi ca nu mai poti daca nu ma vezi – daca atunci cand ma vezi nu te intereseaza decat cum te simti tu si cum arati tu in lume, nu cred nimic.

Nu cred nimic daca tu nu crezi si n-are rost sa te spetesti sa minti.