o viata masurata in zerouri


Poate n-am crescut (nici eu, nici voi) într-o casa construita în perioada interbelica… dar un ierbar tot am avut. Insectar mi-am cumpărat (deh, descurcăreaţă, ce mai. Sic!), pentru ca nu aveam răbdare dar nici atâta insensibilitate încât sa alerg după fluturi ca sa-i închid într-un borcan. O data, melcii mi se păreau extrem de interesanţi şi aveam timp sa stau sa-i urmăresc. Dupa ploaie ii mutam cu grija înapoi în straturile de flori. Ce o sa facă oare, melcii fără mine, după ploaia de azi? Ii mai pune cineva înapoi sau vor înfrunta singuri singurei vreun bolid ori o talpa groasa şi cauciucata? Libelulele mi se păreau fascinante dar un pic ameninţătoare. Pe scurt, viata mea era construita în jurul naturii şi a micilor ei minuni; o măsuram în dimineţi cu soare, nu în zerouri. Dar toate acestea au dispărut, nici eu nu ştiu când. Si nici măcar de ce. M-am azvârlit din lumea asta – de buna voie, dar nu vreau sa recunosc, nu, nu, nu! – într-una care mi se pare câteodată zgomotoasa, lucioasa, plina de praf şi fete necunoscute, trista, searbădă şi fără sens. Azi alerg după zerouri, nu după libelule.

*

Azi ne măsuram viata în zerouri. Cu cât mai multe, cu atât ne părem noua înşine mai importanţi.

00000000000000000000000000000000000000000000000000000

Reclame

Imi plac fluturii …


Entry for March 07, 2009

… am și eu câțiva prin cap. Îmi coboară prin stomac câteodată, din păcate prea rar pentru ce vreau eu. De asta zic ca am câțiva prin cap, întotdeauna găsesc un motiv de nemulțumire. De exemplu ca nu ii simt prin stomac mai des. Merg de cele mai multe ori împotriva curentului și nu-mi plac clișeele. Tocmai acum când abunda și sunt la moda. Am pretenții când trendu’ e sa n-ai; sa fie si sa faci totul cât mai ușor, superficial și basic.

Am fluturi de o anumita culoare; întotdeauna alta decât cea care se poarta. Daca turma zice hăis, eu zic cea. Asta ma izolează câteodată și ma scoate în evidenta. Nu neapărat în evidenta buna pentru toti.

Cum ziceam, îmi plac fluturii … Cat mai mulți. Am văzut o data, într-un sfârșit de primăvară, undeva prin țară, o furtuna de fluturi. Mi s-a părut frumos și magic, ca în povesti … Ce n-as da sa-i mai vad o data …