normalitatea devine exceptie


… de când ma uitam la emisiunea aceea,  femeia a vorbit de 3 ori. N-a deschis degeaba gura. A SPUS ceva. Mi-a transmis o informație. Wow! WOW!!!  Nu mai știu de când n-am mai văzut asa ceva la teveu. Am văzut asa ceva la teveu vreodată? In copilărie poate, la televiziunea ceaușistă, care vorba lui Mihaiu, ne-a salvat de la spalarea pe creieras care se practica azi cu un zambet larg pe buze, afisat deasupra dintilor cat mai bine aliniati. Invidia e bunaa, e bunaaa, e bunaaaa … genul ala … stiti voi.

Normalitatea devine exceptia … asa e, asa eee, asaaa eee, inganam o data cu ea, ingrozita de oficializarea – iata – prin intermediul teveului, a unor temeri mai vechi d-ale mele. Normalul este rar, prin urmare devine exceptional – am spus-o si eu cu alte ocazii, in serile petrecute cu prietenii, seri in care ne plangeam pe rand si ordonat frustrarile de peste zi. Si ei au spus-o cu aceleasi cuvinte sau altele. Uite, vezi – zice si ea la fel! – am atentionat-o pe mama.

Normalitatea devine exceptie in timp ce exceptiile sunt deja normalitate.

Nu pot trai asa. Cum poti trai asa?

Sunt normala, prin urmare sunt o exceptie care isi doreste sa fie normala si sa intalneasca oameni normali. Adica niste exceptii.

What?????

Reclame