așa, părăsiți-i pe stradă, dați-le ceva de făcut altora


au rezolvat multe cînd au dat liber la măcelărirea cîinilor: nervii distruși s-au mai destins, frustrații și descreierații s-au mai relaxat, impulsurile criminale s-au dus înspre animale, nu înspre oameni ori Doamne ferește – că de asta le era de fapt frică – înspre politicieni. Doar problema maidanezilor n-au rezolvat-o. Pentru că, campania asta de omorîre a patrupedelor, neînsoțită de o campanie națională de educare, de legi drastice împotrica celor care abuzează de animale, nu folosește la nimic. Cîinii nu se nasc din asfalt, sînt aruncați acolo. De așa-numiții OAMENI. Ieri seară am preluat de pe Facebook acest mesaj disperat. Nu știu să se fi rezolvat pînă la ora asta ceva. Eu am doi cîini acasă, (și o casă tare mică), adoptați, și o pisică, plus alți trei în grijă, plasați prin diverse curți, nu-l pot lua, nu-mi pot permite pur și simplu, altfel l-aș fi luat imediat ce-am citit povestea. Dacă aveți vreo idee, oricare, sunați cu încredere la numărul de mai jos.

*

„Dacă nici acum nu am blestemat înseamnă ori că are Dumnezeu niște căi nebănuite de a rezolva problemele, ori sînt atît de epuizată că nu mai am energie pentru așa ceva… În imagine aveți un cățel de talie micuță, în vîrstă de 15 ani, surd, orb, găsit în mijlocul străzii unde, în mod cert, a fost abandonat dintr-o casă pentru că nu avea cum să supraviețuiască pe stradă în starea lui. Deci, îngeri online, asta e provocarea sfîrșitului de an, cu rugămintea mea din suflet – să nu comentăm, să nu ne lamentăm, doar să distribuim, poate cineva îi va da o șansă acestui suflet să-i ofere niște ultime clipe liniștite. În momentul de față este internat într-un cabinet veterinar de către domnișoara care l-a găsit și despre care este inutil sa mai spun că are casa și viața plină de cîini, ca și mine dealtfel (asta pentru comentatorii de meserie de pe alte pagini unde va ajunge postarea), și da, dacă altcineva nu va face nimic probabil că o vom face noi și acest lucru ne va îngreuna cumplit munca de salvare a zeci de suflete din situații disperate!”

Contact – Adriana Luiza, București (orașul tututor posibilităților), telefon: 0732162674

1509292_676087762441454_1511275995_n

 

***

CITIȚI ȘI:

Hamlet. Next Hours la Cafe Godot-Teatru

Reclame

cîinii noștri


m-am abținut să comentez pînă acum pe tema cîinilor maidanezi, așa, ca să-mi mai treacă stările extreme. Și bine am făcut, bineînțeles. Căci timpul aduce și o imagine mai clară a situației de față.
*
Problema cîinilor e veche de zeci de ani, poate sute, nu s-a născut cu post-comunismul. Pare-se că n-a rezolvat-o nimeni niciodată. Și nici acum n-o s-o rezolve. Nu există, în București cel puțin, ÎN INSTITUȚIILE STATULUI, capacitate logistică pentru adunarea lor urgentă de pe străzi, eutanasierea lor și mai urgentă și cu cît mai puține chinuri. Nici voință. Dacă exista, cîinii se puteau aduna de mult, dacă sînt doar 60 000; deși eu cred că e o cifră optimistă. Pe încercatelea!! În 2006 am făcut voluntariat pentru asociația Zdreanță așa că știu că 5 muieri și 3 bărbați cu 3 mașini pot muta 400 de cîini în 3 ZILE și construi adăposturi, improvizate ce-i drept. Deci, se poate. NU SE VREA.

S-a dat în schimb liber la omor. La sadism. Acum e cool să omori un cîine în chinuri. Să-i dai foc sau pana mea știe ce poate mintea ta chinuită și bolnavă să mai imagineze. Liber la sînge. Că și așa am strîns atîta ură în noi. Pe cineva trebuie să ne răzbunăm. Undeva trebuie să se ducă furia asta. Așa că cineva s-a gîndit bine ce și cum să facă, și și-a adus aminte că uite, cîinii de exemplu sînt sub oameni, integritatea noastră fiind garantată chiar prin Constituție. E adevărat că și un incident extrem de nefericit a ajutat problema să fie pusă astfel pe tapet.
*
așa că, oamenii s-au apucat să omoare. Pe hingheri nu prea i-am văzut pentru că, ați auzit, adăposturile sînt DEJA pline. ȘI AUTORITĂȚILE NU VOR SĂ SE BAGE ÎN PROBLEMA ASTA. CĂ E CU DUS ȘI ÎNTORS. COSTĂ LA ALEGERI. ORICE OPȚIUNE. DE AIA O LASĂ LA NOI. În schimb, nebunul care trăgea cu pușca de la geam înainte să apară legea care proteja animalele, și-a scos-o de la naftalină. De cînd scriu articolul ăsta a tras de două ori. Vînează, dragă. E vînător. Avem un vînător amator în cartier. Ce bine, asta ne lipsea. Păi nu? Face un bine copiilor. Face lumea mai bună. Mai curată. Mai liniștită. Give piss a chance!

dar, după ce se vor plictisi de omorît animale, oamenii se vor uita la ei. Unii la alții. Ia uite-l și pe ăsta ce moacă are! Ce caută printre noi? Dar chiar, CE CAUTĂ PRINTRE NOI? Deja babele nebune care hrănesc cîinii sînt în vizor. Și încă într-un vizor autorizat de tembelizor. Mama și-a luat flegme și cartofi în cap în vremurile bune, iar acum, de cînd a început isteria și mai e și legală, era să o ia un tînăr într-o zi la omor. Pentru că-și plimba bichonul. Și pe Tzuka, adoptată, spălată, sterilizată. Păi nu? Păi da. Ce baba mă-tii faci p-aici? PE LA MINE PRIN CARTIER? Cine ți-a dat voie să ieși din casă? MARȘ! Un copil nu puteai să crești? A crescut mama un copil, dar cu cine să vorbească? A ajutat alți copii cînd a putut, a dat de pomană ce-a avut. A și sterilizat cîini pe banii ei, a căutat stăpîni pentru alții. Umblă cu punguța în geantă să strîngă răhățelul. Și ce? Credeți c-a observat cineva? Dar și mai curios, cine a văzut-o, a avut așa, o senzație de vomă ȘI mimica aferentă. BLEAH, uită-te la baba aia ce face! Strînge căcatul de pe jos? Vai, dă-te de aici că-mi vine să vomit! Ce greață!! (Și mie îmi vine să vomit în fiecare dimineața cînd îmi amintesc că m-am trezit tot în România). Vă spun eu. Măcar la atîta mă pricep. La mimică. Deci, de fapt, s-a dat liber la omor. Că oricum de cînd te scoli și pînă te culci tot îți vine să omori pe cineva. DE CE N-AI OMORÎ UN CÎINE? Doar că … va ține? Schema asta făcută de cineva care se crede tare isteț? Cîți cîini poți omorî pînă te liniștești? 1? 100? 150? Și cît o să te bucure schelălăiturile și sîngele lor? 1 zi? 2 zile? 3 săptămîni? O să ai după aia cu ce-ți plăti întreținerea? RATELE LA BANCĂ? O să fii cu adevărat mai fericit? După ce o să îneci străzile în sînge de cățel o să-ți fie cu adevărat copilul mai siguranță? Dar dacă-l violează cineva ziua în amiaza mare pe Ștefan cel Mare și nimeni n-o să facă nimic? O să se uite ca la un thriller cu scene sexi? Văd că fata violată în văzul tuturor n-a impresionat pe nimeni. Dă-o-n paștele mă-sii, nu putea trece pe partea ailaltă? Mi-a zis o deșteaptă aseară că a citit în click că violata se ținea cu violatorul de mînă. Asta da revelație. Hei! Liniște puțin! Vorbesc cu violatorii: apucați-le dragă de-un picior de acum, să nu mai avem confuzii și dileme d-astea. Deci ne-am înțeles? Da? Cît despre ea, nefiind un băiat de 4 ani ci o fată de 22 de ani probabil și-a cerut-o, nu? Sau cum judecați faza asta? Dacă tot sînteți la capătul puterilor, de ce nu vă ocupați de toate? Deci, ai omorît zeci de cîini. În chinuri, javrele naibii. Ce faci după? După un timp o să te gîndești că și vecinii, colegii, amicii sau chiar familia te deranjează. Că ai alte probleme, la fel de grave, ba mult mai grave, pe care nu știi cum să le rezolvi.
*
Pentru mine, mulțimea de cîini de pe străzi e reprezentarea fizică a problemelor noastre psihice. Ne raportăm la ei cum ne raportăm la mulțimea de probleme care ne înconjoară, la viața noastră, plină de bube pe care ori încercăm să le ascundem ori să le dăm jos. Nu știm să le rezolvăm așa că le lăsăm să se înmulțească. Ne apropiem de ei cu emoția, nu cu rațiunea practică și cu soluția. Unora ne e milă, cum ne e milă și de noi și de viața pe care o trăim, de cum am ajuns să trăim, și de aia îi și ocrotim, măcar să facem un bine și așa să ne simțim și noi un pic altfel, altora le e frică, alții îi urăsc, îi urăsc visceral, isteric, cum urăsc multe altele pe care nu le pot controla și în niciun caz domina. Sînt mulți, foarte mulți cîini. Adevărat. Dar multe sînt … multe. Multe, proaste și inutile. Uitați-vă în jur. Ce-am adunat în ultimii 24 de ani? Ce e cu mulțimea asta de nenorociri, frustrări, nimicuri și rahaturi pe care ni s-au dus viața și sănătatea? Toți banii. Ce e cu mulțimea mașinilor proptite-n trotuare, a caselor nelocuite, a imobilelor de patrimoniu părăginite … a gropilor. Totul e la superlativ. Prea mulți cîini dar și prea multe mașini, prea multe borduri, prea multe gropi, prea mulți politicieni, prea mulți hoți, prea mulți parlamentari, prea multe bîrfe, răutăți, prea multă isterie. Prea multă prostie. Excesul ne caracterizează în toate.
*
O să mai omorîm niște cîini, SIGUR nu pe toți, că și isteria, ca toate celelalte ține cît ține. Și otrava e scumpă și mai avem și altele de făcut.

ȘI APOI?

*

ĂȘTIA NE FAC SĂ NE OMORÎM ÎNTRE NOI.

CÎND O SĂ VEDEȚI ASTA?