Aaaa, pai tu vrei sa te mariti!


… și mai e câte unul, care atunci când simte în glasu-ți o doză clară de seriozitate,  se uită la tine încruntat și îngrețoșat și te ceartă cum ceartă un lucrător la deparazitare un gândac încăpățânat și netrebnic:

Aaa, păi tu vrei să te măriți!

… și fălcile i se schimonosesc întru veșnicia celibatului și a amorului liber. Hoo băieți, că demult nu se mai ard vrăjitoarele pe rug. Ş-apoi deh, căsătoria E celula de bază a societății, cred că n-au scos asta din constituție (sau …??).  O grămadă de lume consideră uniunea de genul ăsta un gest normal și firesc, chiar romantic (nu te strâmba! nu mai da a lehamite din umeri! nu te mai uita la mine de parcă ți s-au strepezit brusc dinții!!!).  E OK să NU vrei să te căsătorești, NU e OK să-i admonestezi pe cei ce vor, pe cei ce caută aşa ceva și speră. Acrelile pe care mi le verși pe post de comentarii cinico-istețe, apropo de femeile care abia așteaptă să te lege cu un inel … mi se par la fel de insipide cum ți se pare ție sexul o dată pe săptămâna cu aceeași persoană și în rest doar cu tine însuţi. Si apoi, de ce ai senzația că o femeie care arată că vrea să se mărite, te-a ales tocmai pe tine, dintre toți cipăndeii de pe lumea asta, drept preopinent şi candidat, a? Doar pentru că ea vrea să se mărite te simți și tu vizat? Câteodată e bine să te crezi buricu’ pământului, face bine la self istimuu ăla, da’ nici chiar aşa fratee …

A! Ţi s-au strepezit dinții pentru că tocmai ai realizat că trufandaua după care ți-au curs balele în ultima jumătate de oră nu prea pare a fi disponibilă categoriei motanilor vagabonzi? Astea’s riscurile meseriei, ce să-i faci.

Ori tu interpretezi conceptul de libertate numai în interesul tău? Libertate e doar pentru cei neînsurați? Si cine nu e liber (în sensul aplicat de tine) e prost?

*

Eu nu înţeleg o treabă foarte simplă … Care-i problema dacă cel din faţa ta, pe care nici măcar nu l-ai cunoscut de mult timp, are alte planuri în viaţă decât ai vrea tu? De ce tre’ să-i arăţi prin schimonoseli şi strâmbături că nu se încadrează în scenariul tău?

Reclame

Tratat de sensibilitate, vol.4


Entry for February 22, 2009

……………. aşa ca, tot lovindu-mă de problema asta ( in perioadele mele de celibat), a domnilor cam încuiaţi la vorba si la minte am decis sa părăsesc rândul gâştelor princiare, care stau si ele in acelaşi bar cu domnii mai devreme menţionaţi dar la alte mese (reusesc toti performanta sa vina singuri si sa plece singuri); si sa fac ceva sa remediez situaţia. Adicătelea, sa fac io primu’ pas; ca din experienţa am învăţat ca ei nu ştiu sa meargă. Deci, in ciuda educaţiei conservatoare:

„mama, doar n-o sa te duci tu sa vorbeşti cu el; lasă, daca-i place, vine el la tine, găseşte o soluţie; unde-ai mai văzut femeie sa agate barbaţi, ce tu eşti din alea?”

… si in ciuda faptului ca habar n-aveam cum s-o fac am început sa am iniţiative. Credeţi ca a fost mai bine? Priviri suspicioase, mutre jignite, încleştarea fălcilor, răspunsuri monosilabice. Astea îmi plac cel mai mult: răspunsurile monosilabice. „Aşa, sa te înveţi minte sa mai intri in vorba cu mine, nah. Sa vad cum te descurci acuma, nah …”. Domnii au învăţat sa facă figuri. Pur si simplu. S-au metamorfozat ultrarapid in lebede sensibiloase – roluri ce ne erau repartizate noua, nu lor – luându-ne locul fără ştire si aproape trăgându-ne presu’ de sub picioare. Si pe zi ce trece descopăr ca-s din ce in ce mai sensibili. Atât de sensibili încât de abea pot lega 2 cuvinte. De emoţie fireşte.