postcomunismul


… ne-a adus cam toate lucrurile pe care și le-au dorit românii înainte de 1989 mai puțin prosperitate și fericire. Mai puțin ceva numit foarte bine în vest: calitate a vieții. Ciudat nu? Dar și-au dorit românii prosperitate și fericire? O viață de calitate? Își doresc acum? Mă întreb și vă întreb cu toată seriozitatea.

Pentru că eu am impresia că… nu.

Dorințele pe care le-am auzit cel mai des în ultimele 25 de ani sînt foarte simple, dar au puțină legătură cu prosperitatea durabilă și fericirea constantă.

Oamenii, mă rog, marea lor parte, și-au dorit în egală măsură: țigări, cafea, blugi, televizune multă, filme, seriale, burgeri, chipsuri, whisky, rock, telenovele, să dea lovitura peste noapte, să înregistreze un nume de site și să-l vîndă la o companie străină pe 1 milion de dolari, să dea lovitura peste noapte, să-și construiască o casă fără autorizație, oriunde și oricum, să taie pădurea din spatele casei, să se îmbogățească peste  noapte, să-și cumpere un merțan sau un beamveu, fie și la mîna a doua, mulți cred și azi că mai bine la mîna a doua, că… (multe teorii și motive), să călătorească, să fie bine văzuți în străinătate fără să facă nimic pentru asta, să se îmbogățească, să mult televizor, să cîștige cupa mondială la fotbal fără să se antreneze și fără un plan, să se angajeze la 22 de ani fără experiență la un job cu un salariu de minim 1000 de euro și să avanseze într-un an, să-și cumpere numai mobilă nouă, să slăbească fără efort, toți să ne cunoască istoria pe de rost, pînă și teoriile care spun că dacii sau triburile dinaintea lor sînt de fapt ză madăr and ză fadăr of Italia, Spania și a întregii lumi latine, deci a jumătate de glob ce mai încoa-încolo, să-și ia o plasmă de un km în diametru, să iasă la pensie la 40 de ani, să se îmbogățească peste noapte, să mici și bere și grătare și tort de grătare cu glazură de mici și bere pînă crapă și ajung la spital, să le scadă colesterolul și trigliceridele de la sine, să se lase de țigările pe care și le-au dorit acum 25 de ani fără efort, să revină bula imobiliară pe care au ratat-o, să se îmbogățească, să ia bacul fără să învețe, să intre la facultă fără să învețe, să termine faculta fără să dea pe la facultate, să se îmbogăească de cum au terminat faculta aia, să-și dea masteratul și doctoratul fără să-și scrie ei tezele de disertație și lucrările de doctorat, să se îmbogățească fără efort și repede, cît mai repede, să-și pună cîte-o plasmă în fiecare cameră și unele mai mici în băi și bucătărie, să-și mai ia niște mașini la mîna a doua, să se îmbogățească, să se îmbogățească, să vîndă și să cumpere apartamente și să se îmbogățească peste noapte, fără efort, să bage-n ei pînă se sparg tot ce găsesc în hipermerketuri fără să le crească colesterolul și trigliceridele, să-și vîndă casa imensă și inutilă cu cel puțin 10 camere, făcută în afara orașului, la capătul unui drum neasfaltat, fără canalizare și gaze, cu un generator de rezervă pe bază de motorină în caz că se întrerupe curentul pe cel puțin juma’ de milion de euro, să se îmbogățească peste noapte, să asculte muzică la maxim și vecinii să se obișnuiască cu asta, să arunce gunoaiele pe geam și să vină altcineva să le strîngă, să-și ia o nevastă mai tînără și cu carnea mai tare ca a femeii care le-a fost alături în ultimii 15-20 de ani, un bărbat plin de bani care să le plimbe la Monte Carlo și pe Coasta de azur, să se îmbogățească peste noapte……………………………………………… să se întoarcă 1989 înapoi și s-o ia de la capăt cu furatul și delapidatul că de data asta n-au făcut-o cu suficient spor.

eu cred că le-am făcut și le avem pe toate astea.

doar că toate astea nu duc nici la prosperitate, nici la fericire.

ci la ceea ce vedem astăzi în jur.

 

Reclame

nebunul sobaru


există o teorie foarte interesantă despre nebunie care spune cam așa: ”nebunul, (sau cel care face pe nebunul), este de fapt curajosul. este cel care preia asupra sa nebunia familiei din care face parte, a grupului social, a orașului sau a țării sale. este cel care are curajul s-o accepte și s-o arate public, nu numai s-o țină în interior. este cel care le dă celorlalți o șansă la ne-nebunie, la un fel de normalitate. el ia asupra sa dezechilibrele profunde care-l înconjoară și-i afectează pe toți, și-i face pe ceilalți să se simtă mai normali”. (Citez în rezumat din cîteva cărți citite pe acest subiect, din cîteva discuții avute cu psihoterapeuți…)

sobaru

așa și cu sobaru. el să de cu oiștea-n gard și noi ne simțim mai normali discutînd despre asta. uitînd în secunda 1,2 că pînă să-l vedem făcînd asta și noi fantazam la fel: ce-ar fi dac-ar fi și dacă le-am dat foc la toți politicienii ăștia, că uite că niciunul n-a făcut nimic pentru țară.

unde ești tu, Țepeș Doamne
ca punînd mîna pe ei
să-i împarți în două cete
în nebuni și în mișei.
Și în două temniți large
cu de-a sila să-i aduni,
să dai foc la pușcărie
și la casa de nebuni.

nu? NU? NUUU? nu gîndim mai toți așa?

doar că, în cazul lui sobaru, bariera dintre fantasme și gînduri de genul ăsta, negative în cazul nostru, nu mai există. văd că el își pune în acord interiorul cu exteriorul, ceea ce pe el îl face nebun și pe noi, care doar gîndim și fatasmăm, dar nu ne ducem la îndeplinire fanteziile, niște oameni sănătoși, normali, echilibrați.

hm… cum e? cum e judecata asta? unde e adevărul? care e adevărul? care e nebunul dintre noi? cel care mimează disperarea, o afirmă dar o înăbușe sau cel care o trăiește fix atîta cîtă e?

*

public, după a doua ispravă publică a lui sobaru, cea de ieri cînd a rupt bariera uneia din intrările guvernului cu mașina și a intrat în curte pare-se și îmbibat în ceva combustibil, toată lumea s-a îmbulzit, cum e obiceiul la noi, să-l declare nebun. toată lumea pe la teveuri, pentru că aceea e singura lume care ”pare” că există. mai ales lumea ”bună” de la teveuri a strîmbat din nas, primii fiind foștii săi pretini de la antene și rtv, apoi, încet și realitatea și b1tv. unii chiar au fost ușurați să poată face asta, ba poate chiar toți. cei de pe dreapta pentru că uite așa s-a mai dărîmat un simbol al antibăsismului, cei din stînga pentru că avea prea multe pretenții și nu se mulțumise să rămînă un pion comod.

masina_sobaru_62472300

paranteză: oh, am văzut aseară șoul plictisit și plictisitor al lui Rareș Bogdan de la realitatea, care l-a avut invitat pe prietenul lui Cozmin Gușă. Cozmin Gușă a vorbit la rîndul lui despre prietenii lui din politică și televiziune, despre oameni pe care-i cunoaște bine, suficient de bine încît să-și dea o părăre. un șou de părerologie și bîrfă, bîrfă nene, doar bîrfă, decît bîrfă cum e la modă să faci azi mișto, decît bîrfă, înețelegeți?, ca la scara blocului, doar că făcut de doi bărbați chelioși, bine între două vîrste, plini de impresii despre ei, dar plini de dau pe-afară, îmbrăcați în costume mai scumpe ca tricourile și jeanșii șoferilor de autobază care sparg seara o sămînță lîngă un pet de timișoreana la discuții cu vecinii, cîteodată mult mai interesante ca șourile astea de doi bani de televizor. fac pariu că are o audiență mortală, adică mortală pentru rareș bogdan așa o emisiune. de ce este el acolo? nu știu, întrebați serviciile, partidele… despre toți ăștia care n-au nimic de zis, dar au prieteni care au prieteni și vorbesc mereu de prietenii lor, de prietenii prietenilor, sau care citesc doar pe bloguri, sau doar se comentează pe ei și prietenii lor puteți întreba serviciile. pentru că ăsta nu-i jurnalism. asta-i bîrfotecă televizată, chirăială și isterie de mahala. ăștia nu-s nebuni, maică, ha? îs oameni culți, din elite, nu-i așa? am închis paranteza.

sobaru are mari probleme, mari-mari probleme – au tras, pe rînd toți, concluzia de data asta suspect de unanimă. în 2012 gestul lui a fost aplaudat la scenă deschisă de unii. de cei ce-și doreau demiterea guvernului boc – să le spunem pe nume. ieri a fost blamat de toți cei ce apar la televizor. repet televizor, pentru că, nu știu ce e de fapt în sufletul oamenilor.

unanimă pentru că sobaru a devenit de ieri, periculos. cît a jucat doar într-o tabără era simplu: erou pentru unii și caraghios pentru alții. acum, cînd iese din schemă și dă în toți, e nebun, posibil un nebun periculos. și asta pentru că, evident, nimeni nu mai știe din ce tabără face parte sau cum l-ar putea controla.

1200adrian-sobaru-1

*

dar oamenii ce cred? cred la fel despre sobaru? oare ce s-ar întîmpla dacă sobaru ar fi și x și y și z, dacă sobaru ar fi mai mulți, dacă sobaru am fi aproape toți? ar mai fi sobaru un nebun? nu cumva cel de-al doilea lui gest chiar creează nițică frică? dacă se molipsesc și alții? dacă oamenii și-ar face curaj să-și exprime cu adevărat nemulțumirea generalizată? dacă ar ieși cu răzmeriță? cu deranj? cu judecăți generale, nu doar particulare și partizane? dacă toți guvernanții ar fi judecați după ce-au făcut, cu dreaptă măsură? ar fi chiar iritant. ar fi nasol. ar fi chiar primejdios pentru mulți dintre ei. așa ceva, deci, s-a spus pe toate goarnele politicii în unanimitate, nu poate fi încurajat.

“Eu cred că acest caz nu trebuie mediatizat. E vorba de un om care are nevoie de ajutor, de un caz social. Genul acesta de gesturi, amplificate si mediatizate ii stimuleaza si pe altii sa faca la fel”, spus Radu Tudor.

Ca părere personală, gesturile astea nu rezolvă nimic. Lucrurile nu s-au schimbat şi, după părerea mea, nu se pot schimba. Sărăcia din România este sărăcia unei colonii şi asta nu se poate vindeca”, a declarat Ilie Şerbănescu.

Adrian Sobaru, electrician iluminare filmare în cadrul Serviciului Energo-Tehnologic al Televiziunii Române, se afla în afara programului de lucru în timpul incidentului de la Guvern în care a fost implicat, au declarat miercuri, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii TVR. „La fel ca şi ceilalţi angajaţi ai Serviciului, Adrian Sobaru are program de lucru fracţionat şi, conform programării, era în timpul liber”, au mai spus reprezentanţii TVR.

 

eu nu sînt robert turcescu


– eu sînt robert turcescu.
– eu sînt robert turcescu, eu, nu el
– eu sînt adevăratul robert turcescu.
– ba eu sînt robert turcescu.
– ba eu.
– ba eu.
– fariseilor, EU sînt robert turcescu.
– nu-i adevărat.
– ce nu-i adevărat?
– eu sînt robert turcescu.
– eu sînt originalul.
– eu sînt robert turcescu.
– bine, eu sînt robert turcescu, am fost deghizat pînă acum în ofițer sub acoperire.
– eu sînt robert turcescu.
– și eu sînt robert turcescu.
– și eu sînt robert turcescu.
– noi sîntem robert turcescu.
– și noi sîntem robert turcescu.
– toți sîntem robert turces……
*
nici chiar așa.
eu nu sînt robert turcescu.
și nu semăn deloc cu cei ca el.
cu cei ce au parvenit ca el.
mințind.
înșelînd.
manipulînd.
vînzînd.
VÎNZÎNDU-SE ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL.
trădînd.
bleah.
unii n-avem nimic în comun cu el.
sau cu țara asta în care ne-am născut din întîmplare.
cu acest popor.
cu obsedații de servicii, spioni, spionite, lovituri, cacialmale, cu ochii și mintea și sufletul lipite de teveu. obsedații de combinații și îmbîrligătorii, de scenarite și turnători. de sforari și păpușari. adepții unui sistem în care poți reuși ca robert turcescu: nu prin propria valoare ci prin propria curvăsăreală și aia penibil mărturisită la o oră de maximă audiență pe propriul tău post tv. care ți s-a făcut aproape cadou, la un moment dat, ca să ai și tu unde lucra.
robert turcescu n-o să demonstreze nimic, în final, în afara faptului că niciun job de doamne ajută nu se obține în țara asta fără un gen de prostituție. fără să te vinzi, fără să te mînjești.
asta a demonstrat CLAR, aseară.
robert turcescu demonstrează prin toată activitatea lui că a sta pe bară, fără bani și fără notorietate e un lucru de laudă. în țara asta. să nu faci nimic a ajuns în țara asta ceva mai valoros ca orice demers. pentru că măcar nu te mînjește. ești sărac și bolnav dar undeva într-un for interior mai sănătos ca restul.
în țara asta.
unii doar ne-am născut aici, dar nu ne mai recunoaștem în nimic din ce ne înconjoară.
sîntem niște apatrizi cu pașaport și cu țară.
o țară pe care-am da-o pe oricare altă țară.

alegerile prezidențiale și ”cartea” războiului


Monica Macovei și echipa ei pot și ar trebui să joace cartea războiului cu toate încrederea și cu toată convingerea, fără șovăieli, fără menajamente și fără bravadă – evident – la aceste alegeri prezidențiale. De cînd sînt oameni pe pămînt, organizați în grupuri mai mari sau mai mici, supraviețuirea grupului și apărarea lui a fost asigurată de cel mai bun lider cu putință. În funcție de ev, acel lider a fost ori cel mai bun la lupte fizice, ori cel mai crud, ori cel mai rezistent la cine știe ce încercări. Azi, însă, cel mai abil jucător, cel mai hotărît și convingător conducător, ne-ar putea duce ori spre vest ori spre….. haosul din est.

Am încercat noi să ne convingem după 1990 că nu vor mai fi războaie, că gata și cu războiul rece și cu înarmarea și cu bombele atomice, dar uite că nu e chiar așa. Trebuie, văd, să uităm repede bunele intenții pacifiste, nesfîrșita toleranță și să începem să ne închipuim războiul.

Iar cum președintele României devinde extrem, EXTREM de important în caz de război, cartea războiului poate deveni atuul unui prezidențiabil sau al altuia în toamna aceasta.

Nu e nicio rușine, nu noi ațîțăm lucrurile, nu noi aprindem conflictul. Noi, în schimb, putem suferi de pe urma lui.

Nu e nicio rușine, rușine ar fi să picăm de proști din nou în plasa rusească sau să ne milogim penibil pe la curți mai mari, pe unde ne-am milogim toată istoria noastră, să ne dea un ajutor.

Nu e nicio rușine să privești cu hotărîre un viitor posibil în față. N-are rost s-o dai cotită sau să vorbești cu subînțelesuri. Putin a spus-o clar: Rusia e o superputere atomică și el, dacă vrea, în două ore cucerește Kievul. Nu e ca și cum un vecin îți aruncă o corcodușă-n cap, sînt ditai amenințările la granița noastră. N-are rost să ne ascundem într-o poziție neutră, AMINTIȚI-VĂ!, de cîte ori am încercat neutralitatea am eșuat lamentabil și a fost și mai rău pentru noi.

Timpul poziționărilor călduțe a trecut, nu mai putem și cu stînga și cu dreapta, și la est și la vest. De data asta va trebui să alegem o tabără și mă tem că va fi cam definitiv pentru noi.

Sînt două alegeri, la est ne așteaptă Rusia cu îmbrățișarea ei de fier, să ne picurăm într-o societate nebună, nebună, nebună, în degringolada, dezmățul și isteria pe care o practică mai toți sub masca imobilă a lui Putin. La vest ne așteaptă o societate în care trebuie să ne afirmăm: n-o să primim nimic de-a gata, n-o să ne ia nimeni în brațe, n-o să ne mîngîie nimeni pe căp(uț), n-o să ne laude nimeni iar dacă vrem să fim egali cu ei trebuie să luptăm, să arătăm, să demonstrăm. Dar măcar avem o șansă. În Nuova Rossia nu e decît disperarea și goliciunea sufletească a unui popor care și-a perdut identitatea, nici el nu mai știe cînd și cum, un popor în stare de cele mai mari grozăvii cu putință. Căci dacă ar fi să compar naziștii cu rușii, naziștii au atacat alte popoare, rușii și-au trimis în gulag propriul popor. Cu toate miile de biserici reconstruite după 1990 nu cred că Rusia are ceva sfînt pe lumea asta.

Monica Macovei, ce ai de gînd? Vreau și eu să știu dacă mai rămîn pe aici. Sau plec.

”este un război, prostule” – garry kasparov către obama


cînd îi aud pe români cum se înfășoară ei în mantia confortabilă a gîndului că o să ne apere UE și NATO de invazia rusă, devin altă persoană, vorba reclamei ăleia: cînd ți-e foame nu ești tu. cînd văd atîta prostie și indolență în jurul meu nu mai sînt eu. nu mai sînt femeie, nu mai sînt o doamnă, nu mai predic non-violența, nu mai am simțul măsurii, nu mai am răbdare, uit că-l disprețuiesc profund pe badea pentru ura și veninul pe care le împroașcă în jur, uit că n-am mușchii atît de bine dezvoltați și mă dezlănțui, cel puțin în imaginație: mă văd dîndu-i cîțiva pumni în cap invidului care spune rînjînd satisfăcut: ne apărăăă UE, doar sîntem membri.

îmi vine să-i rearanjez puținii neuroni din cap, poate așa o să priceapă ce-i spun:

1. vă închipuiți că vreun francez, german, olandez, belgian, spaniol sau italian o să iasă din casă și o să se bată cu rușii pentru noi? n-au ieșit pentru cei 193 de olandezi morți în avionul doborît în zona separatistă din Ucraina, o să iasă pentru 500 de români morți? sau 1000? băbăieți, sînteți chiar idioți? NICIODATĂ în decursul istoriei noastre NU NE-AU APĂRAT ȚĂRILE ASTEA DIN VEST. Maaaxim am făcut parte, și o parte nebăgată în seamă, dintr-o coaliție care se lupta cu turcii. Ați auzit voi vreodată de vreo țară care să sară să lupte cu noi? PENTRU NOI?? Sau vă amintiți doar de lecțiile de istorie în care ne otrăveam fîntînile, dădeam foc la grîne, ne luam nevestele, copiii, bătrînii și vitele și fugeam în munți?
2. am făcut tot posibilul în ultimii 25 de ani să ne creăm relații proaste cu vecinii cu care ne-am putea alia. Pe sîrbi i-am vîndut în anii ’90 PE NIMIC, pe bulgari cică nu-i suportăm, DE CE?, ca să se ducă românii la Mamaia să-l vadă pe mazăre cum face circ??, pe unguri nici atît, deși Ungaria-i faină, are super legături cu Austria și va fi mai repede apărată în cazul unei invazii… iar ultrași naționaliști există în special la noi, întreținuți de politică, nu reflectă cu adevărat relațiile existente azi între cele două etnii (există și excepții dar în general lumea face eforturi să se înțeleagă și să trăiască în pace). Pe polonezi nici nu-i băgăm în seamă, ucrainienii ne put, deși uite, sîntem fix în aceiași găleată, iar pe moldoveni nu-i înțelegem de ce nu vin să se milogească de-o unire la noi. Cu cine ne vom alia și ne vom apăra? Doar ÎNTREB…
3. granița istorică și psihologică a Europei civilizate trece prin Țările Baltice, Polonia, Ungaria, Serbia, Croația, cu indulgență prin Ardeal și Banat dacă vor să se dezlipească din România și să se ducă la ei. Pentru confortul lor psihologic, vesticii o să accepte ca la est de Carpați, cam pînă la Nistru să existe o zonă de tampon, un no man’s land, un pămînt mitic al lui Dracula, care n-are decît să iasă din coșciug și să ne apere că altcineva nu ne va apăra. Cam ăsta e rolul pe care-l putem avea azi: un tampon între occidentali și Nuova Rossia. Nu ne-am zbătut deloc să însemnăm altceva pentru ei. A, cine sînt ei să ne zbatem noi să-i impresionăm? Chiar așa!! Ei n-au auzit de penicilină, de savarină de Tesla care nu-i român, nici aromân, nici meglenoromân, e croat de-a dreptul dar ce contează?? Au auzit. Și?? Păi bine, lasă, o să-i impresionăm pe ruși atunci. De sub bocanc. România va fi ultima redută pierdută de UE (după aia se îngroașă gluma și pentru ei) și Rusia se poate mulțumi pentru cîțiva zeci de ani cu o graniță aproape de Ungaria.
4. vă mai amintiți lecțiile despre al doilea război mondial? fără propaganda ceaușistă care am senzația că se predă și azi în școli? compromisurile îngrozitoare pe care le-am făcut, dansul haotic ba cu nemții, ba cu rușii, ba așa, ba invers? alianța cu germania nazistă, dictatura legionară, pogromurile și apoi trădarea aliaților germani ne-au costat și atunci și ne costă și azi. Vă mai amintiți oamenii de stat care au trebuit să-și ia asupra lor decizii infecte, da, la Antonescu mă refer, păcate abominabile, ca să salveze cumva ce mai putea fi salvat, oameni pe care i-am executat fără milă și rușine și pe care nu i-am re-evaluat cu bune și rele niciodată cu adevărat? Vă mai amintiți de toate compromisurile pe care le-am făcut și încă le mai facem ca să… ca să ce? Cu toate compromisurile astea nenorocite n-am ieșit cu teritoriul întreg din război, plîngem și azi după regiuni istorice pe care nu cred că le vom mai recupera vreodată, după tezaurul care în veci va rămîne în alte visterii, după demnitatea noastră, după imaginea noastră ingrată și pătată  în lume. Sîntem poporul care nu știe ce vrea, pe care nu te poți baza și care s-a aliat cu cine nu trebuie cînd nu trebuia, poporul care nu are discernămînt, nu ia decizii bune, poporul care s-a dezis în ultima clipă de aliații lui ca să se alieze cu dușmanii de acum o oră și asta fără să clipească și apoi nici nu s-a căit pe bune vreodat’ ci s-a lăudat zeci de ani cu asta. Poporul care nu și-a asumat nimic din ultimul război mondial: avem imbecili ca șova care cred că holocaustul n-a existat, oricum, sigur nu la noi. Credeți că istoria asta s-a uitat în vest?? Atunci n-ați vorbit niciodată cu occidentali normali. Înainte să te întrebe de rromi, pe care și ei îi au, și ai lor se poartă cam ca ai noștri, occidentalii medii cu ceva școală te întreabă de partea cui ai fost în al doilea război mondial. Pentru că asta spune multe despre tine.
5. vin americanii să ne apere? pe bune? rîd cu lacrimi. Auziți? În ce țară din lume ambasada Americii mai e construită de la zero, ca o cazemată cu ziduri de 1 metru și cine știe cîte buncăre sub pămînt, pe un cîmp, ÎN AFARA ORAȘULUI, LÎNGĂ DOUĂ AEROPORTURI? Și dacă o iau la fugă prin bălării, tot ajung la prima pistă în juma’ de oră americanii. Asta dacă nu aterizează enșpe mii de elicopetere pe cîmpurile virane de lîngă, să-i ducă și mai repede afară din zona de conflict. A, și cei ce lucrează la ambasadă sînt cazați într-un complex rezidențial din pădurea Băneasa. CE COINCIDENȚE, dom’le, ce coincidențe.

*
sîntem în prag de război, nu vreți să vedeți asta. și o să plătim scum pentru nesăbuința, nesocotința și indolența noastră. cum am plătit și în trecutul din care n-am învățat nimic. în funcție de cît de grave vor fi lucrurile în viitor, se poate ajunge pînă la absorbția poporului român în diverse alte imperii.

ceea ce unii din români chiar și vor. decît să se străduiască ei, mai bine ne predăm prințului Charles. desigur, nu ne întrebăm dacă chiar ne vrea cineva. în afară de rusia.

**

”este un război, prostule” i-a transmis garry kasparov lui obama. vedeți și voi cît îl ia în serios, cît îi ia europa și america pe ucrainieni în serios.

*****

LATER EDIT:

”și tu ce vrei” – mă întreabă cineva. ce-aș putea să vreau? să ne gîndim cum ne-am putea apăra singuri?

și mai vreau ceva.

O declarație de la fiecare candidat la președenție legată de situația din Ucraina. Ce crede despre ce se întîmplă acolo și ce are de gînd să facă. În caz că.

cum își rezolvă problemele românii


cînd îi faci un pocinog cuiva, mai ales unui coleg sau amic, îi faci un rău voluntar și după aia, cînd îl vezi, te simți tu de căcat, nu ezita, dă vina pe el. băi, ce te-a enervat! nu? ți-a stat în cale, ți-a ieșit din cuvînt, și-a permis, din astea. i-ai îndoit mașina, te-ai dat la femeia lui, la bărbatul ei, l-ai nedreptățit, l-ai încurcat, l-ai bîrfit, i-ai luat ceva al lui, un contract, un proiect, l-ai plagiat, l-ai furat și acum nu știi ce să faci cu senzația aia de disconfort cînd îl vezi sau îți amintești de el? fii bărbat adevărat, dă vina pe el, nu ezita, sigur a făcut ceva de merita ce i-ai făcut. să nu cumva să faci tu primul pas să rezolvi problema, lasă-l pe fraier să vină la tine și atunci uită-te prin el, eventual nici nu-i răspunde la salut. anofelul, te faci să te simți foarte nașpa doar prin prezența lui, deci, dacă ai fi mai barbar, dar nu ești, ai trece la singura măsura potrivită în acest caz: l-ai extermina. ce noroc pe capul tîmpitului că nu mai trăim în evul mediu!

din păcate, dai nas în nas cu el în diverse locuri pe care le-ați frecventat oricum împreună, și atunci ai următoarele variante:

1. treci pe partea celaltă ca să-i arăți că nu poți sta pe același trotuar cu un om căruia ar trebui să-i ceri scuze, de fapt oamenii ăștia ar trebui omorîți, dar în fine, ești tu milos și-i lași să trăiască
2. îți bagi capul sub braț, sigur nu te vede, o să creadă că prin fața lui trece un om fără cap.
3. dacă vă nimeriți pe aceeași terasă, la wc nu te mai duci sau dai un ocol de trei străzi, timp în care te rogi să plece. dacă trebuie să pleci și nu vine chelnerul, pleci fără să plătești, dă-i încolo de bani, nu te fac ei pe tine, decît să treci pe lîngă ăla, mai bine nu te mai duci pe terasa aia ever
4. dacă rîde și e bine dispus rîzi și tu să nu cazi de prost. de fapt de ce rîde prostul ăla? sigur rîde forțat că n-are de ce să rîdă. cu siguranță e devastat și trăiește doar cu amintirea a ceea ce i-ai făcut tu
5. dacă te ai bine cu patronul, te duci și-i spui patronului să-l dea afară
6. îl bîrfești tuturor cunoștințelor comune și inventezi povești despre el: de fapt e o ființă îngrozitoare și tu n-ai făcut decît să lupți împotriva unui rău social
7. transformă-l în mintea ta în inamicul tău, așa totul începe să aibe sens: el e abuzatorul și tu ești o nevinovată, inocentă și virgină victimă

și GATA, totul s-a rezolvat 🙂

Să vină cineva, să facă ceva


poate pentru că nu ne amenință nimeni cu o armă pe stradă, chiar fățiș, pentru că nimeni nu ne dă o palmă, nici măcar metaforică pentru cîte reguli încălcăm zi de zi cu credința fermă că totul ni se cuvine, avem senzația, mulți dintre noi, că putem să trăim viața noastră oricum. Suferim de un complex de imortalitate, invincibilitate și ceva ce numim libertate dar e de fapt o defulare a tot ce ne-a fost sau ni se pare interzis să trăim. Și cînd vreo întîmplare din viață ne arată că nu sîntem chiar așa, ne prăvălim în valea plîngerii de unde se aude tare: SĂ VINĂ CINEVA, SĂ FACĂ CEVA!

IMG_6017

Cine credeți că o să vină? Și o să facă ce?

*

de cînd au scăpat de ceaușescu, românii se comportă ca și cum ar fi nemuritori. Am mai spus asta. Și invincibili. Mănîncă și beau pînă crapă ficatul și toate alea prin ei, nu fac sport, nu fac nimic pînă devin bolnavi și atunci brusc, au revelația că-s niște bieți neputincioși care au neapărată nevoie de mila statului și a noastră. Sînt nemuritori și invincibili pînă nu mai pot da nicio ”lovitură” și atunci fac un salt către cealaltă extremă: devin sclavi incompetenți, incapabili și indolenți, dependenți de stăpînii lor: niște oameni murdari și corupți, aflați într-o poziție de putere. Devin brusc cerșetori. Veșnic văicăricioși. Sînt niște moși și babe începînd de la 30 de ani și se pensionează pe caz de boală înainte de 40. ÎNCĂ SE MAI PENSIONEAZĂ PE CAZ DE BOALĂ ÎNAINTE DE 40-50 DE ANI. Doar în blocul meu sînt cîțiva pensionați pe caz de boală sub 50 de ani. De fapt unul are sub 25 de ani și are pensie. Are într-adevăr o problemă la un picior, e mereu bandajat și cred că a suferit cîteva intervenții chirurgicale în ultimii ani, dar restul membrelor sînt perfect sănătoase. Își petrece viața în spatele blocului jucînd table, mîncînd semințe și bînd bere la pet. Pentru asta n-are handicap mental, pentru muncă are.

Românii mai sînt nemuritori, liberi și invincibili pînă sînt condamnați și atunci toți plîng, sînt grav bolnavi și evident niște îngeri nevinovați condamnați pe nedrept și viitori subiecți în memorialul durerii. Și devin cel puțin bloggeri, dacă nu scriitori. Cu cele două cărți scrise prin pîrnaie cred că Adrian Năstase poate intra și-n Uniunea Scriitorilor dacă vrea. NU?

IMG_5935

Românii sînt nemuritori și invincibili pînă se duc în vacanță all-inclusiv la Albena și-i lovește o catastrofă naturală. Atunci devin instant niște debili maltratați fizic și psihic de vecinii răuvoitori: 24 de ore au stat fără hrană caldă, o nenorocire în condițiile în care acasă mănîncă doar de la o stea Michelin în sus. TOȚI și-au adus minte că-s bolnavi, TOȚI copiii lor sînt bolnavi și, în general: SĂ VINĂ CINEVA, SĂ FACĂ CEVA! Suferă foarte grav de lipsa oricărei compasiuni: UNUL n-a spus că a pus și el mîna să-i ajute pe nenorociții ăia care totuși s-au mobilizat și i-au mutat repede prin alte hoteluri. Doar se văicăreau necontenit pentru că o zi au mîncat doar pîine cu brînză, salam și roșii. Asta pentru că ei nu s-au dus în rezervația naturală Bălțata – în care se află Albena – la plajă, la explorat împrejurimi. Mă îndoiesc și c-au observat că se află într-o rezervație naturală.

IMG_5995

 

Nu, ei s-au dus la mîncat all inclusiv, fiecare cu cîte 8-10 farfurii pe masă de persoană și nimic altceva. S-au dus să se bată pe lîngă tăvi pentru ciosvîrta cea mai mare, pentru cea mai mare bucată de tort, pentru întreg tortul. Pe care l-au mociorlit și l-au lăsat pe masă. Că nu l-au putut mînca pe tot nici cu o cutie de colebil. Am văzut scenele astea în Bulgaria. De mai mule ori, în mai multe locuri, nu numai la Albena.

IMG_5963

Românii suferă cumplit și de sindromul nebăgatului în seamă. ”NU NE-AU BĂGAT ÎN SEAMĂ CA PE RUȘI ȘI PE GERMANI.” Pentru că singura voastră grijă era să vă puneți cît mai mult în farfurii n-ați observat că rușii dau tipsuri generoase și nici că germanii își cumpără pachete de vacanță cu mai multe opțiuni – tratamente-chestii-trestii -, deci mai scumpe ca voi. Și nemții se poartă altfel, mult mai ordonat și civilizat. Și uite așa ați aflat că descurcăreți sînteți numai la furat în rest, nu vă descurcați singuri. Nici să ajungeți singuri în țara vostră, aflată la 60 d ekilometri depăratere.

”Nu ne-a ajutat nimeni cu nimic, a trebuit să ne ajutăm între noi. 

Asta a fost declarația sezonului. A anului. A deceniului.
Cît adevăr spus inconștient.
Păcat că nu vă dați seama că ĂSTA-I ADEVĂRUL: NIMENI nu ne ajută, NIMENI nu are de ce să ne ajute, trebuie să ne ajutăm noi pe noi și între noi.
”Nu ne-a ajutat nimeni cu nimic, a trebuit să ne ajutăm între noi. 
HAHAHAHAHA!
Groaznic.
Și eu aș fi îngrozită dacă ar fi să rămîn la mîna conaționalilor mei.

IMG_3245

SĂ VINĂ CINEVA SĂ FACĂ CEVA. Ăsta ar trebui să fie primul vers al noului imn național.

e așa o iluzie asta în care trăim. Deși vremea analizelor a trecut de mult și e nevoie urgentă de FAPTE, mai bune, mai proaste dar să se întîmple ceva, aproape nimeni nu vrea să privească adevărul în față. Mai toți am greșit, fie și prin inacțiune sau prin naivitatea nesfîrșită în care am crezut că o să vină CINEVA și o să facă CEVA. Să vină Charles, Isus, un tiran luminat, oricine, să facă ceva. Că noi stăm călare pe țara asta frumoasă și nu știm ce să facem cu ea.

Au venit rușii nah, odată, și-au făcut ceva… mai vreți? Și minerii… Mai vreți să vină cineva?

Să vină CINEVA, să facă CEVA! – e o sintagmă care ne caracterizează. Un motto, un principiu călăuzitor… SÎNTEM TOȚI COMPLICI ÎN EA, DE AIA NU PUTEM LUA ATITUDINE, DE AIA NU NE REVOLTĂM.

să vină cineva, să facă ceva……….
dracu o să mai vină, cine credeți că o să vină?
NU VINE NIMENI. NOI trebuie să ieșim SINGURI din mocirla în acre tot SINGURI ne-am băgat.
of, m-am plictisit,aș vrea să mă uit în jur și să pot scrie despre altceva. Să pot trăi altceva. Aș vrea să văd și contraexemple, eroi și nu dătători din gură, ceva cu care să mai echilibrez avalanșa asta de articole negative.
Poate în altă țară. Poate în Bulgaria.

IMG_2960

P.S.: Toate fotografiile sînt făcute de mine la Albena, o stațiune foarte frumoasă unde m-am simțit minunat. Și unde i-am evitat în permanență pe toți românii. Bulgarii mi s-au părut mai interesanți. Și nemții. Oricine altcineva.