de ce ne-ar decide soarta teleormănenii, doljenii, constănțenii…


Pentru că pot. Nu vă vine să credeți că-i așa simplu, nu? Eu cred că e așa simplu. Din păcate. Oamenii fac lucruri pentru că pot. Apoi pentru că așa vreau. Dar cum am ajuns la mîna unora ca ăștia? Păi… Păi construind o societate (am construit-o singuri, hai să fim sinceri: SINGURI, de 25 de ani), o societate care se bazează pe… doar pe niște neostoite dorințe consumeriste: case, mașini, țoale, concedii, crăpelniță și cît mai multă liniște-n cap. Să nu ne deranjeze vreo îndoială, vreo rușine, vreun gînd de viitor.  Românii s-au crezut nemuritori în sfertul ăsta de secol, nemuritori, așa că și-au permis să n-aibe niciun gînd, nicio problemă în afară de cea a grătarului de mîine, a micilor de poimîine, a gustului tare și amărui care ne face bărbați, a unei plaje murdare vara și a unei pîrtii prea aglomerate iarna. Românii au testat pe ei înșiși cum e să trăiești oricum, așa cum îți vine. Cum îți vine acum, pe loc. Au testat pe ei înșiși gratificarea absolută și imediată: vreau acum zece mici și acum îi și mănînc indiferent de. Vreau acum un merțan. Vreau acum o casă. Vreau acum o femeie, un copil, nu-i mai vreau, să se ducă, vreau să-mi trăiesc viața. Vreau o amantă tînără și siliconată, n-o mai vreau că e petardă, vreau o petardă, vreau o femeie serioasă, vreau un bărbat cu bani, vreau un job unde să nu muncesc, să țip la cei din jurul meu și să iau foarte mulți bani. Și cum s-au încîlcit în toate aceste dorințe, multe meschine, și nu și-au construit o plasă de siguranță din meritocrație, principii, valori, competiție, acum cad în gol și sînt la mîna celor mai disperați: cei mai săraci care depind de cei mai corupți. E bine așa?

N-am construit o societate bazată pe meritocrație.

Me-ri-to-cra-ție. Meritocrație… ce-o fi meritocrația? Pe principii, valori… Ce valori? Ce principii?

N-am construit un capitalism românesc. Am construit o societate rudiementară, consumeristă. Care încă se hrănește cu o colecție de fantezii împrumutate din filme și cărțile răsfoite în copilărie, din miturile despre etnogeneza poporului român și despre cum umblă cîinii cu covrigii-n coadă prin alte țări și cum cresc banii în pom fără să facă nimeni nimic.

Băă, ca acolo băă, să fie și la noi. Și-a mai luat o gură de vin contrafăcut sau coniac unirea nu mai puțin original.

Dorele, măi Dorele… ce ne-ai făcut, măh?

Nu județele cele mai bogate, mai bine gospodărite, mai socotite, mai îngrijite, mai cinstite dau conducătorii acestei țări ci tocmai cele unde sărăcia și hoția sînt cronice, sînt un fel de viață. Acele părți din țară în care oamenii sînt convinși că e bine să furi, mai bine decît să muncești, corupția e bună, conducătorii pot fi hoți, obraznici, mincinoși, chiar așa ar trebui să fie conducătorii: hoți și mincinoși și cine nu se pricepe la asta nu poate fi conducător, da?, dar să le mai dea și lor ceva. Și ei să nu facă nimic. Nu, nu sînt hiperbole astea, nu. Istoria ne spune că oamenii pot fi făcuți să creadă că nazismul e bun, că evreii sînt răi, că tătuca Stalin a iubit poporul, (citeam odată fascinată cum oamenii au plîns la moartea lui), că pui bani la Caritas azi și mîine iei de 8 ori mai mult, că doar Caritasul are o drojdie specială pe care o pune pe bani și gata, banii crește. Oamenii au crezut de-a lungul timpului că e bine și gustos să mănînci alți oameni, că e moral și creștinește să-i torturezi, să-i arzi pe rug. Se pare că nu sîntem o specie chiar atît de evoluată, after all…

Județele unde lumea iese la gard să-i vadă pe dragnea și ponta cum se dau cu barca pe uliță în apă de 2-3 palme, alea în care mazăre e ziua primar și noaptea faraon, faraoane, faraoane, nu ne-aduci niște-amazoane?, alea dau parlamentul, președintele. De ce?

Pentru că ei sînt cei mai disperați. Pentru că ei au cea mai mare nevoie să se perpetueze viața nocivă și sordidă în care trăiesc. Sună incredibil, nu-i așa? Și totuși, experiența ne arată că așa e. Cum să vrei să perpetuezi o viață nocivă, sordidă? Păi dacă alta nu cunoști? Și nici nu-ți poți imagina c-ar putea exista? Există plăcere și-n lenevie, și-n prostie, și-n văicăreală. ȘI-N PĂCAT, OHOO, CE PLĂCERI! Și-n isterie, și-n a fi o țață sau un papițoi. Și-n a-ntinde mîna. Și-ntr-un interminabil dezastru e o plăcere: plăcerea de-a fi permanent victimă, de-a apărea o dată pe an la televizor ca grup compact de victime de serviciu: săracii, cum i-au inundat apele, ce rele sînt și apele astea, cum li s-au dărîmat casele, ce săraci sînt, mvaai! Dacă atîta e orizontul lor? Dacă pînă acolo au involuat? Omul e o specie care are nevoie de constantă îngrijire și educație altminteri se degradează pînă la cele mai abjecte forme.

Cum să le spui unora care trăiesc din ajutoare de 10-20 de ani, în case de chirpici, cu buda-n curte da’ cu lcd-ul pe masă, cu sticla legată de gură, fără bani de pîine dar care vorbesc non-stop la telefon, că de mîine trebuie să tragă de ei și să-și schimbe viața? Păi schimbările majore în viață sînt cele mai grele perioade și pentru oameni relativ echilibrați: cînd te muți, cînd îți schimbi serviciul, cînd te hotărăști să te muți cu cineva, cînd divorțezi, cînd se naște un copi, cînd mori… Schimbările se fac cu un foarte mare consum de energie, de resurse interioare. Cum convingi milioane de oameni care s-au învățat să subziste într-un sistem finanțat de un stat corupt să-și schimbe viața pe care o duc cu alta? Cu alta în care există competiție, dar și stres, în care există bani dar și muncă? Mda, cum? Păi cum? Păi nu s-a gîndit nimeni la asta. Și uite unde s-a ajuns.

De ce nu ne-am gîndit la asta pînă acum, pînă nu ne-a ajuns cuțitul la os?

Pentru că sîntem încă încrezuți și superiori, pentru că încă avem ce mînca: pensiile părinților, că de aia votează românii cu ponta, pentru că încă ne pemitem să avem fantasme și fantezii.

Păi pentru că avem o falsă libertate, o falsă egalitate și o falsă democrație. Pentru că în România nu există încă o competiție reală, pentru că încă n-am ajuns în capitalism. Sîntem într-un limbo postcomunism, care, tare frică mi-e, ne poate duce oriunde. Pentru că n-avem valori.

Pentru că nu avem valori.

Poate ne trezim odată. Ce ziceți de chestia asta? O să fie cam ca un duș rece trezirea, un duș rece, iarna, într-o casă neîncălzită, dar poate tragem de noi.

Nimeni nu vine să facă asta pentru noi, români. Nimeni. Noi trebuie să facem ce e mai bine pentru noi.

*

O să ne decidă soarta tot cei mai corupți, mai stricați și mai săraci cu duhul atîta timp cît nu o să ne-o decidem noi.

One thought on “de ce ne-ar decide soarta teleormănenii, doljenii, constănțenii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s