Roland Garros, versiunea ”intuitiv proiectivă”


Simona-Halep-s-a-calificat-în-optimi-la-Roma

Aseară părea că toată lumea s-a uitat la finala feminină de la Roland Garros s-o vadă pe Simona și a văzut-o pe Sharapova. Și domnii, mă rog, să le zicem așa, discutau aseară pe febe și pe anumite bloguri, oare cum face Sharapova cînd…, dacă pe teren face așa. Părerea mea e că dacă aplică aceeași tactică și-n dormitor, și ați fi acolo printr-un noroc colosal – ați dat de peștișorul de aur, de lampa lui Aladin, ceva gen, altfel n-o să ajungeți niciodată nici măcar să-i faceți patul sau să-i curățați tenișii de praf – ați aflla ce-nseamnă să fii femeie în fața unui killer maniac. Și sînt delicată. Sînt delicată pentru că altfel m-aș întreba: cum naiba se face că vă gîndiți doar la astfel de lucruri în astfel de momente. Nu cum de v-a trecut prin cap, probabil e inevitabil să-ți treacă, (ne-a trecut prin minte tuturor, doar ne-a trecut, n-a și rămas), dar cum de-ați insistat pe gîndul ăsta și numai pe el? Ce-a rămas din mintea voastră? O masă instabilă de hormoni? Aveți preocupările unor adolescenți de 13-14 ani și vă mîndriți cu asta? Sînt mîndru că sînt un român necopt la minte și mă mîndresc cu asta?? aaah, baaah! Nu găsiți nimic interesant de povestit din viața voastră adultă? Maturitatea nu v-a adus nimic? Niciun alt gînd, nicio altă preocupare,niciun alt punct de vedere? PĂCAT.

sharapova

*

Altminteri și eu am văzut-o pe Sharapova. Mai mult pe Sharapova. Tot mai mult pe Sharapova. Jocul ei l-am văzut, l-am înțeles și l-am reținut deși nu joc tenis. Dar era clar, simplu, concis și pentru Simona imbatabil. Într-un final, n-am avut cum să nu-l admir. Pe al Simonei nu l-am prea văzut. Dorința ei am văzut-o, auzit-o și simțit-o, pe a Simonei…. mmm… Am văzut că Simona poate ceva, mai știe cîte ceva, a mai scos-o din ritm de cîteva ori pe Sharapova, că are anumite talente, dar multe din punctele pierdute Sharapova au fost pe greșelile ei, un număr considerabil de greșeli neforțate cum tot repeta obsesiv din studio un Țopescu complet ieșit din formă atît fizic cît și profesional. (Vai, ce urît îmbătrînim! Groaznic. Ne-au lovit acest 25 de ani mai rău ca un tren. Pe toți, indiferent de vîrstă și numărul zerourilor conturilor din bancă). Mi-a fost milă de el, cînd l-am văzut, după meci, în studio și am și închis televizorul. Și oricît de tare m-a deranjat Hădăru, celălalt comentator, pe care m-am străduit să-l ignor în permanență…… închipuiți-vă: mă uitam la meci, ascultînd și urmărind cu încordare jucătoarele și încercînd să nu aud ce spun comentatorii care mai bine tăceau de tot – printre multele idioțenii pe care le spunea, el, cititorul în body language – românii, dacă nu se pot lăuda cu ceva calități normale, au capacități extrasenzoriale, ați observat? – a zis ceva în final, ce merita analizat: ”Sharapova joacă intuitiv. S. își închipuie cum va fi următoarea lovitură, își proiectează asta în mine apoi joacă fără să gîndească. Se spune că prin intuiție se pot accesa (nu știu cîte) milioane de informații”. Cam așa… Sharapova a jucat dincolo de statistici, dincolo de greșeli. Nu s-a concentrat să NU greșească, s-a concentrat SĂ CÎȘTIGE. Nu a zăbovit deloc asupra greșelilor personale, asupra amenzii primite de la arbitru, asupra momentelor în care părea că pierde controlul. Nu. Mintea ei era cîteva mutări înainte, parcă, într-o altă realiatate pe care o forța să devină prezentă. Multe se joacă astăzi altfel. Pare un secol care vrea să lase rațiunea din brațe în favoarea a altceva. A intuiției, a accesului spre o ”bază de date” mai mare decît poate oferi rațiunea omenească care este limitată. Într-un fel am văzut un Roland Garros unde statisticile n-au mai funcționat. Un Roland Garros varianta ”intuitiv proiectivă”.

simona-halep

Simona… ah, în Simona, am văzut din nou, o mare parte parte din galeria noastră de clișee de neputință. Da, Simona a ajuns foarte, foarte sus, a făcut o dublă masectomie, a muncit. Indubitabil. De necontestat. E numărul 3 ATP, cu puțin noroc, da, dar e nevoie de noroc în toate. Da, se vede. Am văzut și eu, am văzut toți. S-au văzut însă și tarele naționale: ”dă-mi un motiv ca să mă întind pe jos și să mor și așa am să fac”. Lua-o-ar naiba de Miorița, zici că-i sădită în genele noastre. S-a scos din programa școlară? Știu că a fost o companie acum cîțiva ani, dar nu știu ce rezultat a avut. A fost îndeajuns un singur moment la finalul meciului în care arbitrul să-i consteste o minge și să i-o dea Sharapovei, ca Simona să depună armele. După meci a recunoscut asta într-un interviu. Sharapova era în avantaj dar meciul nu era cîștigat. După faza aceea cred că Sharapova a căștigat în 5 minute. Se poate? Se poate ca după atîția ani de cînd vedem, conștientizăm buba asta națională, slăbiciunile astea ale noastre să nu facem nimic să le îndreptăm? Nici la un nivel atît de mare? Înaintea acestei finale Sharapova a avut o perioadă foarte proastă, cu multe înfrîngeri, cu o accidentare, dar a tras de ea, a schimbat două seturi de antrenori și a învins. DIN NOU! Primul trofeu de Grand Slam l-a cîștigat la 17 ani, la Wimbledon, acum 10 ani(!), deci nu vă mai amăgiți că Simona este foarte tînără. Pentru acest sport nu este.

*

1401475324000-Maria-Sharapova

 

AND THAT KILLER LOOK! Imposibil să n-o fi remarcat. Eu o țin minte de acum cîțiva ani, de cînd Sharapova i-a făcut semn unei chinezoaice, pe teren, că-i ia gîtul. ”Te tai, te omor, te distrug!” – și a cîștigat, firește. E un joc, da, dar nu-i o joacă. În timp ce Sharapova m-a convins că era gata să moară pe teren pentru cupa asta, Simona, deși nu s-a lăsat ușor, nu părea prea convinsă că merită să moară. Nu, nu merge cu sîntem mîndri că sîntem români, bravo, ai pierdut frumos, uite, toate ziare au scris cît de frumos ai pierdut – chiar au scris! – NU CONTEAZĂ. AI PIERDUT. Sper, Simona, că n-o să cazi în clișeul tîmp românesc, repetat azi pînă la îngrețoșare, care confundă realismul și analiza punctelor slabe și a celor bune cu pesimismul. ”Să fim optimiști, e o campionă în devenire” – o să fi o campioană în devenire pînă la 50 de ani dacă n-o să fi și mai severă cu tine de acum încolo. Ce mai poate fi îndreptat? Ăăă… Totul?

2104014511

of. Înainte de setul 3 am căutat pe internet date fizice despre cele două jucătoare, pentru că ceva îmi dădea cu rest. Surprinzător (pentru mine), Sharapova este cu 20 de cm mai înaltă ca Simona și la fel de grea:  Sharapova: 1,88 / 59 kg, Simo: 1,68 / 60 kg. Sharapova e foarte, foarte rapidă. Poate după meciul ăsta ar trebui să slăbești? Să cari după tine 5,10 kilograme de care poate nu ai nevoie, pe teren, 3 ore, în timpul celui mai mare efort posibil probabil e foarte greu. Și inutil. Sharapova, la proporțiile ei lovea mingea mai tare ca Simona. Sharapova se mișca ușor stînga-dreapta, Simona nu. În afara expresiei faciale, Sharapova avea grația unei balerine, Simona nu. Poate e ceva ce ar trebui regîndit. Dacă ai mers atît de departe încît să-ți faci o dublă masectomie, mergi pînă la capăt. Nu cumva greutatea aia musculară nu-ți folosește atît de mult? Nu cumva ar trebui să-ți schimbi antrenorii, care, deși o știau pe Sharapova, și tu o știai, doar ai mai jucat cu ea, n-au pregătit cu tine 3-4-5 variante de joc. Nu există sacrificii, există numai învingători. De învinși puțini își mai aduc aminte. Și numai luzării se laudă la nesfîrșit cu finalele pe care le-au pierdut.

AH! Avem atîta nevoie să ne schimbăm starea de spirit! La finalul acestui meci, Sharapova a devenit modelul meu, nu Simona. Pentru că Sharapova și-a depășit condiția și ”miorița” din genele ei: nu are emoționalul instabil al rusului de rînd și din moștenirea ei genetică a ales doar sadismul. Ăsta-i folosește. Bravo ei.

*

Hai, Simona, mai sus, mai departe! Sîntem tot alături de tine. Avem nevoie de tine. Avem nevoie disperată să vedem măcar în altă parte că cineva, un român poate să-și învingă tarele naturale și să facă un salt reușit în imposibil. Nu ca să ne mîndrim tîmp cu tine ci ca să ne mai recîștigăm încrederea în noi. Tot cu tine o să țin și data viitoare, poate reușești tu în locul nostru, al tuturor. Dacă tu reușești, AM SĂ ÎNCEP SĂ CRED CĂ AM SĂ REUȘEȘSC ȘI EU!! În orice! Dar îmi scot pălăria invizibilă în fața Sharapovei. Un om de la care am de învățat!

Anunțuri

11 gânduri despre „Roland Garros, versiunea ”intuitiv proiectivă”

  1. Din cate imi dau seama, e primul meci de tenis pe care l-ai vazut. Analiza tehnica a meciului pe care incerci s-o faci aici e foarte slaba, dar evident ca nu despre tenis ai vrut sa ne povestesti, ci despre mentalitatea romanului. Dar nici asta nu prea ti-a iesit. Vezi, si asta e problema mare a romanului: superficialitatea. Daca ai vazut un singur meci de tenis, nu inseamna ca ai priceput tot fenomenul.

  2. E umitor cum o finală de tenis poate duce la asemenea generalizări și filozofeli despre întâlnirea mioriței cu genele rusului de rând, despre tarele naturale ale românului (cum sunt naturale?), clișee (contează doar să câștigi – în sport sau la nivelul modelelor umane?) și sfătoșenii inutile („mergi pînă la capăt”).

    A fost un meci de tenis, să păstrăm proporţiile, nu s-a jucat mântuirea poporului român:)

    • să păstrăm proporțiile, articolul ăsta n-are pic de filozofie în el, nici măcar de fete de salon de cosmetică care l-au citit pe Dan Brown și Coelho. Filozofia e altceva, am mai citit și eu mai citesc. Aici sînt niște observații și niște gînduri de-ale mele. Dar mersi pentru complimente, dacă dumneavoastră vi s-a părut o filozofie…

      • Am spus de „filozofeală” şi generalizări inutile (de la un meci de tenis la Mioriţa, la moşteniri genetice şi vicii naţionale).
        Sunt alergic la modul cum întâlniri sportive (fotbal, handbal, acum tenis) sunt folosite ca prilejuri de mândrie națională, de critică națională și de lamentări, pierzându-și astfel mizele sportive și umane (care, apreciez, au fost atinse în articolul de faţă)

        În rest, pentru că am mai citit articole de pe acest blog, apreciez munca depusă aici. Cele bune!

      • nu e o generalizare, e cel mult o metaforă, mai degrabă o comparație cu fițe și pretenții dacă vrei. S-a dat bătută ca ciobanu’ din Miorița înainte de finalul meciului și-a invocat și motivul național cu arbitrul furăcios, cum tot văd că se practică în sportul românesc, indiferent de generație. Țin la proprietatea termenilor că altfel nu ne mai înțelegem.

  3. Hm, mi s-a parut infecta rusoaica. Nu stiu altii cum sint, dar icnetele alea sint de fapt un ‘turn-off’. Si sincer, sorry daca-s mirlan, insa ca sa-ti raspund la intrebare: n-as vrea sa „i-o pun” si nu e vorba de vulpea care n-ajunge la struguri, nu. Pur si simplu ramai cam ‘puzzled’ in pat daca o femeie face asa. Si „that killer look” – hai sa fim seriosi. Sharapova joaca muult teatru si ok, ceva tenis. Da, ai ce invata de la ea: actorie, marketing, vrajeala. Sharapova are 27 de ani, Simona 22. E de fapt jalnic sa trebuiasca sa recurgi la asemenea mizerii ca sa cistigi.
    Ah si inca ceva: sint complet in dezacord cu Banciu, care e un mirlan. A facut-o pe Halep „tarancuta” si ca ce mare lucru a realizat. Pai bine bre dobitocule, Bombonel nu e „taran”, e sofisticat (case, tablouri, fular, carti etc), si?

  4. Sunt de acord ca in orice domeniu,” istoria este scrisa de invingatori” insa „cel mai greu te invingi pe tine insuti” al lui Confucius duce la „fii schimbarea ce o doresti in jurul tau” a lui Gandhi iar in opinia mea nu trebuie criiticat ceva (orice ar fi acel ceva) daca nu poti face mai bine.,Ca o remarca: nu trebuie folosita scuza ca poporul roman(ca natie sau individ) nu reuseste pentru ca nu are modele.Modele exista la tot pasul doar ca valorile noastre nu sunt respectate si in final devin valori a altor tari. Succes in ceea ce iti propui! (indiferent de rezultatele Simonei sau a altor valori care te-au dezamagit 🙂 )

    • nu m-a dezamăgit, m-a enervat într-un fel. Mai ales atitudinea de după, atitudinea de: ”am cîștigat, nu am pierdut”. Nu mi se pare de bun augur, dar vom vedea. Mai vorbim peste 5 ani.

  5. Nu pot fi de acord cu acest articol. Urmaresc tenisul de o buna bucata de vreme si Simona s-a autodepasit. Spuneti ca a abandonat mioritic insa a luptat darz pana la capat. Daca nu ar fi facut-o, meciul se termina in 2 seturi scurte. Sharapova a muncit ptr fiecare ghemulet.si toti specialistii din domeniu(ne-romani) au spus ca a fost cea mai frumoasa finala de RG din 2001. Asta arata ca majoritatea jucatoarelor din WTA ar fi luat-o scurt de la Sharapova si nu cred ca toate aveau mentalitate mioritica.

    Spun ca Halep s-a autodepasit ptr mai totul a fost in favoarea rusoaicei: experienta,forta loviturilor,inaltimea,serva. Simona a avut tineretea si faptul ca se misca rapid pe teren(aici o ajuta fizicul minion ca in rest…), plus publicul in anumite momente. Si mai are un lucru foarte important, nu cedeaza, sau macar cedeaza mult mai tarziu decat majoritatea WTA-ului. Asta e un lucru FOARTE ne-romanesc. Daca era mioritica atitudinea ei, pierdea 6-2,6-2 si era multumita de asta. Indiferent de ce scuze sau declaratii s-au dat dupa meci, a contat atitudinea ei IN TIMPUL MECIULUI ptr ca asta arata adevarata stare a sa.

    O laudati pe Sharapova ptr tenacitatea ei (si nu incape dubiu ca e o luptatoare pe teren) insa aceeasi Sharapova se transforma intr-o pisicuta cand intalneste o anume Serena Williams, care rade de tenacitatea ei si o umileste des pe unde o prinde. Devine Sharapova mioritica cand o intalneste pe Serena? Ce se intampla cu acel sadism rusesc? Sau oare pateste ce pateste ptr ca Serena e pur si simplu o jucatoare mai buna? Acelasi lucru pot spune despre Sharapova in meciul cu Halep, pur si simplu a jucat mai bine decat Simona IN MOMENTELE CHEIE, pe care le-a gestionat tocmai datorita experientei sale. Da, Sharapova a castigat de foarte tanara un grand slam dar asta este EXCEPTIA, majoritatea jucatorilor, de sex masculin sau feminin, incep sa castige slam-uri pe la 22 de ani sau chiar mai tarziu. Omul cu cele mai multe slam-uri din istorie, Federer, a castigat la 22 de ani primul slam.

    Inteleg tendinta asta de generaliza despre atletii romanii cand vezi atitudinea multora dintre ei pe campul de lupta dar Simona Halep este o rara exceptie. Fata asta era pe locul 47 in lume acum doi ani. Nu a ajuns pe locul 3 in lume abandonand mioritic in momentele grele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s