patimile românilor. versiunea 2014


Selecția informațiilor și interpretarea pur subiectivă. Pe an ce trece observ că anumite trăsături ale românilor se accentuează (și, evident, altele pălesc). Românii citesc sau ascultă selectiv. Informațiile pe care le primesc de la celălalt (autor, interlocutor), trec printr-o sită. La ei ajung numai anumite informații – ce au ei chef să audă, în general puțin și meschin – și pe alea le interpretează fix cum vor. Le scot din context. Geaba încerci să le spui că tocmai!, n-ai spus ce pretind ei c-au auzit. Să le mulțumim pentru asta ”formatorilor de opinie”, opiniologilor de serviciu, apăruți după ’89 ca o variantă post comunistă a activiștilor de partid, de la tartori (Cristoiu, Tinu, CTP) în jos (Badea, Banciu)? Că ei fac așa. Filtrează informațiile, faptele, le scot din context și le interpretează subiectiv. E posibil să se modeleze mintea unei nații după o schemă simplă de genul ăsta aplicată de TOȚI opiniologii, indiferent de culoarea politică?

Am tot mai multe cunoștințe care nu mai pot ”ține” o conversație. Nici măcar 10 minute. Nu sînt atenți la ce le spui, te întrerup în mijlocul frazei, sar de la una la alta. În general toți au probleme, țin să ți le spună și au nevoie să faci tu ceva pentru ei. Dacă vrei să le spui că și tu ai probleme, dau din umeri și-și amintesc că-s ocupați. Și te mai sună ei, da, da… Același lucru se observă în comentariile postate la diverse articole, de la reportaje, jurnale de călătorie sau simple articole de opinie: nu se încheagă o dezbatere după. Cei mai mulți postează un comentariu care n-are decît o legătură firavă cu articolul la care, chipurile, face referire.

Comunicarea. La pămînt. Răspund tot mai greu la telefoane și mesaje, și așteaptă ”să-i cauți”. Să ”insiști”. Chiar și-ntr-o relație profesională. Asta-i face în sfîrșit, să se simtă speciali, tari, ”cineva”: ”sînt căutat băh, sînt pe val, dar acum n-am cum sau n-am chef să răspund la telefon”. Și să auzi ce epitete-ți trag cînd îi suni în legătură cu o problemă pe care o aveți de rezolvat în comun… mai bine nu auzi, de fapt. Și tu suni. Și ei nu răspund. Nu, nu răspunde, de ce să răspunzi. Că de aia ți-ai luat telefon mobil. Să te dai mare că ești căutat și nu răspunzi tu la mesajele oricui. Și oricînd. O atitudine perfectă. Sigur o să iasă ce ne-am propus împreună dacă faci așa.

Agresivitatea tip mahala. Aia izvorîtă din plictiseală și lipsă telenovele interesante. S-a terminat Suleyman? Că parcă s-a intensificat în ultima vreme, țîfna asta. Oricum, în mahalalele care se formează în România acum, în favelele noastre made in RO, sînt telenovele care bat toate filmele românești sau străine. Bine, pe alea românești e și ușor să le bați. Nu reflectă decît realitatea unor oameni cu orizont foarte, foarte îngust și foarte plicticos. Mai nou (sau mai vechi, poate nu știu eu), agresivitatea e foarte vizibilă și la femei. Agresivitatea. Da, ați auzit bine. Se te ferească cine te-o feri să te atingi de ”ceva” al lor că jihadul se va dezlănțui asupra ta. În forma unor matracuci uneori surprinzător de tinere, care vin la ușa ta cu o falcă-n cer și cu alta-n pămînt și nu ascultă nimic din ceea ce le spui. Dar își dau ochii peste cap: ”ce băă, pînă și eu știam asta, eu care n-am… carnet”, să zicem. Nu rezolvă nimic, tu poate ai crezut că ăsta era scopul: să rezolvați presupusa problemă, dar ai greșit, nu era, căci ele pleacă satisfăcute acasă doar pentru că ți-au zis-o. Adică ți-au urlat-o la ușa ta. Presupun că-n lumea lor asta înseamnă că ele – alea de se dau în spectacol – sînt cineva, pe cînd tu, care te-ai ținut cu dinții de bruma de educație care ți-a mai rămas după atîtea mototoliri post-comuniste și ai răspuns politicos ești varză. Poate chiar ești.

Reducerea discernămîntului la reflexe simple, de tip Pavlov. Exemplu: dacă zice cineva Băse, altcineva va urla Ponta. Și invers. Iar mă gîndesc la teveuri și acei nici prea tineri nici prea neliniștiți care ne vorbesc seară de seară de acolo. Se mai gîndește cineva că ei au creierul spălat și atent selecționat? Că fac doar propagandă? Că da, televiziunea poate fi un instrument de manipulare? Că mai bine ar fii să culegi fapte și informații din jurul tău, singur, și să le mai și analizezi?

Lipsa nuanțelor. Tribalizarea. Ori băsist ori uslamist. Ori cu noi ori împotriva noastră. Ori intelectual ori teleectual. Ori ortodox ori nimic. Ori sfîntă ori curvă. Și mai adăugați și voi.

Întruparea problemelor personale în ceva exterior. Pe sistemul biblic: scoatem dracii din om și-i băgăm în porci. În prezent, în cîini. ”Da’ un copil nu puteai să crești, fă? – și îi mai dau un ou sau un cartof în cap mamei mele cînd își plimbă bichonul. Cîini nu prea mai sînt pe străzi, dar atitudinea a rămas. Și furia. S-au măcelărit niște animale, uneori pe stradă, altora li s-a dat foc, au bătut la ei de-au rupt, recent am văzut un cîine cu nasul tăiat, mi s-a făcut rău, ce contează, dar… n-ajunge. N-ajunge atîta să compenseze frustrările acumulate în 25 de post comunism + aprox 50 de ani de comunism ratat. În curînd, oamenii, vor căuta noi ”diavoli” pe care să se poată răzbuna pentru neputința lor. Să vedem pe cine va cădea beleaua.

PREJUDECĂȚILE. My God, și eu care credeam că m-am născut prea devreme? Că am trăit între niște bărbați cam înapoiați și prea legați de fustele mamelor lor? Unii care sufereau profund dar niciodată conștient de complexul madonna/prostituată? Și că dacă mă nășteam în mileniul trei poate prindeam mai mult o societatea mai evoluată?? Păi să-i auziți pe tinerii de azi cum vorbesc… ce PREJUDECĂȚI au, cît a renăscut misoginismul, ANTIfeminismnul, homofobia, greața de bătrînețe și bătrîni. Toți cei ce sînt trecuți de 35 de ani sînt ”moși” și ”babe”, homofobia este virulentă, toți vorbesc urît unii despre alții și se poartă urît pînă și între ei. Recent, o tînără mi-a povestit de agresiunile fizice și verbale de care are parte în București… m-am îngrozit. Și eu am avut parte de multă agresiune de tipul ăsta, dar acum s-a ajuns la cazuri tip Roxana Babenco, cu pagini întregi pe feisbuc, care o umilesc și o miștocăresc public fără ca feisbucul sau oricine altcineva să ia vreo măsură.

Captură de ecran din 2014.04.13 la 13.34.23

Nici autoritățile în cauză – asistența socială – nu pare a se fi sesizat în cazul acestei fete de vreo 15 ani care, (se pare că), s-a îmbătat și drogat și s-a dus acasă cu 5 băieți de vîrste aproapiate de a ei care au violat-o, filmat-o și au postat totul pe internet. Nimănui nu-i pasă de nimic. Și oricum ea, violata, e de vină, în opinia multora. ”Și-a cerut-o, curva…”. Așa zic adolescenții, tinerii… O mare lume, asta care construiește acum. Mare de tot. O să trăim niște zile… nemaipomenite. O să vedeți. Pînă una alta, încă îmi dau cu părerea: eu nu i-aș învinui și condamna numai pe cei care au violat-o și umilit-o public. Părinții ei n-au scăpat cumva frîiele dacă fata aia a ajuns chiar așa? Apropo de ce ziceam mai sus, FETELE și FEMEILE sînt victime istorice și probabil sînt următoarele pe lista vînătorilor de vrăjitoare cu creierii mici și încinși.

MÎNDRIA. DUAMNEE, ce s-a mai umflat rînza-n români. Cu cît le merge mai prost cu atît sînt mai îngîmfați, mai agresivi și mai complexați, desigur. Pentru că sîntem în săptămîna patimilor, să vorbim de patimi. Și despre cele ale BOR, de exemplu. Aș vrea să le amintesc pe această cale că ei, angajații acestei instituții intens finanțate de stat ȘI DE OAMENI, care nu dă socoteală nimănui cică, numai lui Dumnezeu, că n-au terminat facultatea de construcții sau de arhitectură, sau și mai rău, de managementul finanțelor, ci pe cea de teologie, și că menirea lor nu e aceea de a strînge bani ca să construiască diverse clădiri, care vor fi în general goale și atît de inestetice încît nu vor putea funcționa nici măcar ca muzee precum catedralele din Occident. NU. Menirea lor e să se ocupe de sufletul omului și se vede cu ochiul liber ce treabă ”bună” au făcut și fac. MÎNDRIA, le reamintesc, e primul păcat. Ăla, a lu’ nenea Lucifer. De i-a dat Dumnezeu un bobîrnac de l-a țîpat din rai. Catedrala Neamului ne lipsește, a? Pe bune? Numa’ asta??

LIPSA SOLIDARITĂȚII. E cumva rezultatul a ceea ce am scris mai sus. Solidaritatea se manifestă numai extrem și numai în formații de tip gașcă, trib. Și unde presupune renunțarea la individualitate în favoarea personalității de grup. Foarte, foarte vizibilă la grupările politice, dar nu numai. În domeniul nostru, fiecare știm cum s-a format și cum activează gașca care e acum la putere. Lipsa solidarității există la toate categoriile de vîrstă dar e șocantă la cei foarte tineri care, cu mîndria mai gonflată ca oricine, și susținută doar de hormoni și nimic altceva, aplică toate cele descrise mai sus la extrem. Cu cei mai în vîrstă nu se înțeleg pentru că le-au lăsat o moștenire otrăvită, deși nici ei, ca și predecesorii lor pe care-i disprețuiesc, n-au chef să facă ceva s-o îndrepte, dar culmea, se vezi cum le sare țandăra între ei. Am văzut în discuțiile între foarte tineri (23-25 de ani) niște explozii de mîndrie și mînie urmate de plecări indignate de-am rămas cu gura căscată. Foarte interesanți ăștia care vin din urmă, buni de studiat. ”(…) să-i împarți în două cete (…)”. Pe ăia mai bătrîni măcar poți să-i împarți în mai multe cete, mai sînt și lașii, și leneșii și visătorii incurabili, sinecuriștii, sinucigașii ratați, comuniștii ratați, turnătorii rămași fără ob’ectul muncii…

ÎNGĂDUINȚA FAȚĂ DE APROAPE ȘI INTRASIGENȚA FAȚĂ DE CEILALȚI. Dacă e al tău, poa’ să facă ce vrea. Da’ ce mare lucru a făcut la urma urmei? A omorît pe cineva? Și dacă a omorît, n-a fost el de vină, sigur. Dacă e un străin însă… să dăm în el cu ce putem. Extrem de vizibilă în politică, massmedia… și tot mai aplicată și în societate. Dacă fi-tu îi dă un brînci copilului din vecini e ceva de mare hai prin casă: ”ia zi tată, deci cum ai făcut? și-a plîns? hahaha? i-au curs mucii? un mototol, ca și ta-su, nu ca noi…”. Dar dacă al vecinului îi dă un brînci puradeului tăi și-a dat foc la valiză, ăăă, ăsta, la mașină, nooo? De la un dublu standard s-a ajuns aproape la schizofrenie. Dar cine mai stă să numere, nu? Eu, uite.

INCAPACITATEA DE-A MAI FACE DEDUCȚII SIMPLE.

– ”Da, a furat Mazăre (și alții ca el) da’ uite, a făcut ceva pentru amărîții ăia.”
– Da’ de unde a furat?

Pauză.

– Nu tot din buzunarul nostru a furat?

Pauză.

– Dar de Becali ce crezi?
– Eu l-aș elibera.
– De ce?
– Păi ce, alții n-au furat? Ei de ce nu-s închiși?
– Păi pentru că alții nu-s încă închiși tu i-ai elibera și pe ăia care-s prinși, dovediți și închiși?

Pauză.
Pauză.
Pauză.

*

În mintea românilor se formează tot mai multe ”pauze”. Urmate de zvîrcoliri în general isterice. Ce să mai zici?

*

Eu o să mă scot cu scrisul din toate poveștile astea încîlcite, îngrozitoate și murdare, poate – dacă-mi ies – cu un film, două, am materiale pentru încă 5-6 piese de teatru și vreo 2-3 romane, dar restul nu știu cu ce vă alegeți din realitatea asta.

*

Gîndiți-vă la patimi și la ce fac din om, nu doar la cît o să mîncați și-o să beți de sîmbătă încolo. Mîncăm și bem în fiecare zi. Nu e nimic special în asta.

*

Paște… mai înțelept, vă doresc. Dacă se mai poate.

2 thoughts on “patimile românilor. versiunea 2014

  1. Laura, ai un spirit de observaţie extraordinar. O bună parte din lucrurile spuse de tine mai sus le-am indentificat şi eu, dar nu mă aşteptam să le văd expuse într-un articol. Câteva idei, aleatorii, dezordonate:

    1. Spuneai acolo de reflexe tip Pavlov, adică de condiţionare. E, eu o să îţi dau încă un exemplu în acest sens, oarecum mai tragic. Am umblate ceva vreme prin spitalele româneşti (nu-ţi doresc) şi am ajuns la concluzia că o bună parte din personalul medical se aseamănă foarte mult cu patrupedul lui Pavlov. Dacă nu le strecori mâna în buzunar, nu obţii nicio reacţie de la ei. Abia după ce văd bancnota sau măcar intenţia de a le oferi ceva, abia atunci reacţionează, abia atunci devi vizibil pentru ei.

    2. În legătură cu:
    – Selecția informațiilor și interpretarea pur subiectivă.
    – Am tot mai multe cunoștințe care nu mai pot ”ține” o conversație.

    Ai dreptate, dar asta e mai degrabă o trăsătură umană, nu specific românească. E ceva semnalat de multă vreme în psihologie şi lingvistică. Simptomele descrise de tine se întâlnesc, cel puţin aşa am observat eu, la oamenii simpli, la cei mai puţin cultivaţi. E ca şi cum i-ai cere lui nea’ Mitică, fost lucrător în fabrică, să nu mai uite la Badea şi să citească filosofie. Cam greu. Deci e o chestie ce ţine de mediu. Dacă vrei conversaţii coerente, trebuie să discuţi cu cei din cercul tău intelectual. Deşi chiar şi în cercul ăsta intelectual conversaţia tinde spre nişte derapaje şi urmează nişte legi specifice.

    3. Mândria – da, asta chiar e o problemă! Eu o să îţi vorbesc de mândria naţională. Ai observat cum au început să apară tot felul de indivizi care încep să abereze despre dacii care erau vizitaţi de extratereştri, despre cum erau ei mai evoluaţi decât romanii, despre inteligenţa românilor, despre Tărâmul Făgăduinţei care va fi ocolit de Apocalipsă etc.? Nu ştiu de unde au apărut oamenii ăştia şi cine i-a spălat pe creier.

    4. Zeflemeaua ca un fel de autoterapie. Ai observat cum românul face haz de necaz oricând se află într-o situaţie rea? O dă pe glumă, pe batjocoră, pe las’ că aşa ne trebuie. Asta mi se pare o altă problemă gravă a noastră. În loc să luăm atitudine, băgăm o glumiţă care parcă ne mai vindecă de frustrare şi ne absovă cumva de responsabilitate. Atunci când iei la mişto ceva, înseamnă ce te distanţezi de el, îl vezi ca pe ceva nelegat de tine, deci care nu e responsabilitatea ta. Baudelaire spunea că cel mai bun mod de a răspunde atunci când se râde de tine, este să râzi şi tu, nu să te enervezi. Am observat că englezii au un tip de umor asemănător, numai că la ei funcţionează constructiv, nu distructiv. (nu am fost în Anglia, vorbesc din auzite, văzute…)

    5. Mândrie + zeflemea. Am observat că atunci când românul vorbeşte despre români, se exprimă tot zeflemitor, suntem praf, nu suntem în stare de nimic, las’ că merge şi aşa. Dar ăsta nu e un simptom al lipsei de mândrie, e un fel de a spune: „eu de fapt nu vreau să fim aşa; cred că e ceva de capul nostru şi aş vrea să fie totul altfel.” Sigur, după ce spunem chestia asta, gata, ne-am autoterapizat şi nu mai luam atitudine. Rar am văzut român cu adevărat furios pe românitate, adică să urască românitatea, aproape să se urască pe el însuşi, să fie în stare să tragă cu arma pe stradă.

    5. INCAPACITATEA DE-A MAI FACE DEDUCȚII SIMPLE. – eh, te-ai exprimat eufemistic; de fapt se numeşte îndobitocire!

    6. Solidaritate… sigh. Eu cred că lipsa solidarităţii e un simptom al fricii. Avea Nicolae Prelipceanu o poezie în care vorbea de nişte români care parcă ar fi vrut să se facă din ce în ce mai mici, să nu îi mai bage nimeni în seamă. Românul se teme în mod inconştiet de colaborarea/contactul cu alţi români. Să fie ăsta un simptom al terorii comuniste? O reminiscienţă transmisă de-a lungul istoriei în inconştienul colectiv al generaţiilor, de pe vremurile alea când românii îşi vindeau fraţii, iar domnitorii ţara? Hm, dar stai! Asta se întâmplă şi acum. Nuuuu, nu e posibil să trăim încă în Evul Mediu, nu! Sau poate că mental încă o facem… (exagerez)

    Gata, nu mai continui, Aş mai avea n pătrat lucruri de zis, dar mi-ar lua până mâine.

    Ca să te mai laud încă o dată. Scrii foarte bine. Nu ai dreptate în tot ce spui, dar subiectivitatea şi patosul cu care expui problemele sunt foarte charmante, atrăgătoare. Ai talent de scriitoare!

    P.S. Nu am corectat şi nici recitit ce am scris, aşa că îmi cer scuze cititorilor pentru greşelile gramaticale şi erorile de logică.

  2. și eu am umblat prin spitale, cu mama. Și fix mi-am încălcat o tonă de principii, dar știi cum, așa într-o milionime de secundă am trecut de la: iooo nu dau șpagă, da? țeles?, nu fac aia, țeles?, ailaltă, la fac orice numai să o faceți bine. Pentru mama, tata, copii, soți, faci de toate. Faci. Ca să-i scapi. Și apoi te apucă greața.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s