cîinii noștri


m-am abținut să comentez pînă acum pe tema cîinilor maidanezi, așa, ca să-mi mai treacă stările extreme. Și bine am făcut, bineînțeles. Căci timpul aduce și o imagine mai clară a situației de față.
*
Problema cîinilor e veche de zeci de ani, poate sute, nu s-a născut cu post-comunismul. Pare-se că n-a rezolvat-o nimeni niciodată. Și nici acum n-o s-o rezolve. Nu există, în București cel puțin, ÎN INSTITUȚIILE STATULUI, capacitate logistică pentru adunarea lor urgentă de pe străzi, eutanasierea lor și mai urgentă și cu cît mai puține chinuri. Nici voință. Dacă exista, cîinii se puteau aduna de mult, dacă sînt doar 60 000; deși eu cred că e o cifră optimistă. Pe încercatelea!! În 2006 am făcut voluntariat pentru asociația Zdreanță așa că știu că 5 muieri și 3 bărbați cu 3 mașini pot muta 400 de cîini în 3 ZILE și construi adăposturi, improvizate ce-i drept. Deci, se poate. NU SE VREA.

S-a dat în schimb liber la omor. La sadism. Acum e cool să omori un cîine în chinuri. Să-i dai foc sau pana mea știe ce poate mintea ta chinuită și bolnavă să mai imagineze. Liber la sînge. Că și așa am strîns atîta ură în noi. Pe cineva trebuie să ne răzbunăm. Undeva trebuie să se ducă furia asta. Așa că cineva s-a gîndit bine ce și cum să facă, și și-a adus aminte că uite, cîinii de exemplu sînt sub oameni, integritatea noastră fiind garantată chiar prin Constituție. E adevărat că și un incident extrem de nefericit a ajutat problema să fie pusă astfel pe tapet.
*
așa că, oamenii s-au apucat să omoare. Pe hingheri nu prea i-am văzut pentru că, ați auzit, adăposturile sînt DEJA pline. ȘI AUTORITĂȚILE NU VOR SĂ SE BAGE ÎN PROBLEMA ASTA. CĂ E CU DUS ȘI ÎNTORS. COSTĂ LA ALEGERI. ORICE OPȚIUNE. DE AIA O LASĂ LA NOI. În schimb, nebunul care trăgea cu pușca de la geam înainte să apară legea care proteja animalele, și-a scos-o de la naftalină. De cînd scriu articolul ăsta a tras de două ori. Vînează, dragă. E vînător. Avem un vînător amator în cartier. Ce bine, asta ne lipsea. Păi nu? Face un bine copiilor. Face lumea mai bună. Mai curată. Mai liniștită. Give piss a chance!

dar, după ce se vor plictisi de omorît animale, oamenii se vor uita la ei. Unii la alții. Ia uite-l și pe ăsta ce moacă are! Ce caută printre noi? Dar chiar, CE CAUTĂ PRINTRE NOI? Deja babele nebune care hrănesc cîinii sînt în vizor. Și încă într-un vizor autorizat de tembelizor. Mama și-a luat flegme și cartofi în cap în vremurile bune, iar acum, de cînd a început isteria și mai e și legală, era să o ia un tînăr într-o zi la omor. Pentru că-și plimba bichonul. Și pe Tzuka, adoptată, spălată, sterilizată. Păi nu? Păi da. Ce baba mă-tii faci p-aici? PE LA MINE PRIN CARTIER? Cine ți-a dat voie să ieși din casă? MARȘ! Un copil nu puteai să crești? A crescut mama un copil, dar cu cine să vorbească? A ajutat alți copii cînd a putut, a dat de pomană ce-a avut. A și sterilizat cîini pe banii ei, a căutat stăpîni pentru alții. Umblă cu punguța în geantă să strîngă răhățelul. Și ce? Credeți c-a observat cineva? Dar și mai curios, cine a văzut-o, a avut așa, o senzație de vomă ȘI mimica aferentă. BLEAH, uită-te la baba aia ce face! Strînge căcatul de pe jos? Vai, dă-te de aici că-mi vine să vomit! Ce greață!! (Și mie îmi vine să vomit în fiecare dimineața cînd îmi amintesc că m-am trezit tot în România). Vă spun eu. Măcar la atîta mă pricep. La mimică. Deci, de fapt, s-a dat liber la omor. Că oricum de cînd te scoli și pînă te culci tot îți vine să omori pe cineva. DE CE N-AI OMORÎ UN CÎINE? Doar că … va ține? Schema asta făcută de cineva care se crede tare isteț? Cîți cîini poți omorî pînă te liniștești? 1? 100? 150? Și cît o să te bucure schelălăiturile și sîngele lor? 1 zi? 2 zile? 3 săptămîni? O să ai după aia cu ce-ți plăti întreținerea? RATELE LA BANCĂ? O să fii cu adevărat mai fericit? După ce o să îneci străzile în sînge de cățel o să-ți fie cu adevărat copilul mai siguranță? Dar dacă-l violează cineva ziua în amiaza mare pe Ștefan cel Mare și nimeni n-o să facă nimic? O să se uite ca la un thriller cu scene sexi? Văd că fata violată în văzul tuturor n-a impresionat pe nimeni. Dă-o-n paștele mă-sii, nu putea trece pe partea ailaltă? Mi-a zis o deșteaptă aseară că a citit în click că violata se ținea cu violatorul de mînă. Asta da revelație. Hei! Liniște puțin! Vorbesc cu violatorii: apucați-le dragă de-un picior de acum, să nu mai avem confuzii și dileme d-astea. Deci ne-am înțeles? Da? Cît despre ea, nefiind un băiat de 4 ani ci o fată de 22 de ani probabil și-a cerut-o, nu? Sau cum judecați faza asta? Dacă tot sînteți la capătul puterilor, de ce nu vă ocupați de toate? Deci, ai omorît zeci de cîini. În chinuri, javrele naibii. Ce faci după? După un timp o să te gîndești că și vecinii, colegii, amicii sau chiar familia te deranjează. Că ai alte probleme, la fel de grave, ba mult mai grave, pe care nu știi cum să le rezolvi.
*
Pentru mine, mulțimea de cîini de pe străzi e reprezentarea fizică a problemelor noastre psihice. Ne raportăm la ei cum ne raportăm la mulțimea de probleme care ne înconjoară, la viața noastră, plină de bube pe care ori încercăm să le ascundem ori să le dăm jos. Nu știm să le rezolvăm așa că le lăsăm să se înmulțească. Ne apropiem de ei cu emoția, nu cu rațiunea practică și cu soluția. Unora ne e milă, cum ne e milă și de noi și de viața pe care o trăim, de cum am ajuns să trăim, și de aia îi și ocrotim, măcar să facem un bine și așa să ne simțim și noi un pic altfel, altora le e frică, alții îi urăsc, îi urăsc visceral, isteric, cum urăsc multe altele pe care nu le pot controla și în niciun caz domina. Sînt mulți, foarte mulți cîini. Adevărat. Dar multe sînt … multe. Multe, proaste și inutile. Uitați-vă în jur. Ce-am adunat în ultimii 24 de ani? Ce e cu mulțimea asta de nenorociri, frustrări, nimicuri și rahaturi pe care ni s-au dus viața și sănătatea? Toți banii. Ce e cu mulțimea mașinilor proptite-n trotuare, a caselor nelocuite, a imobilelor de patrimoniu părăginite … a gropilor. Totul e la superlativ. Prea mulți cîini dar și prea multe mașini, prea multe borduri, prea multe gropi, prea mulți politicieni, prea mulți hoți, prea mulți parlamentari, prea multe bîrfe, răutăți, prea multă isterie. Prea multă prostie. Excesul ne caracterizează în toate.
*
O să mai omorîm niște cîini, SIGUR nu pe toți, că și isteria, ca toate celelalte ține cît ține. Și otrava e scumpă și mai avem și altele de făcut.

ȘI APOI?

*

ĂȘTIA NE FAC SĂ NE OMORÎM ÎNTRE NOI.

CÎND O SĂ VEDEȚI ASTA?

Anunțuri

13 gânduri despre „cîinii noștri

    • Problema cainilor vagabonzi nu a existat dintotdeauna, ci de cativa ani incoace, de cand au aparut tot mai multe femei „inimoase”, unele cu niste interese precise, care erau in stare sa-i omoare pe hingheri, doar ca sa nu le duca „catelusii” din cartier. Le pasa mai putin de oameni, de nepotei dacat de niste javre, pline „de boli si suferinti”, gata sa-si ceara SINGURI eutanasierea, decat sa se chinuie pe strazi sau in… adaposturi pe care le platim tot noi, contribuabilii. Ca putin bani ni se iau pentru diferite alte taxe. Pentru oameni fara adapost ce ati reusit sa faceti, doamnelor „inimoase”? Mai ganditi-va si la oameni si chiar la copiii vostri care pot deveni oricand victimele unor animale salbaticite din cauza voastra, a „inimoaselor”! Cu atatea intamplari tragice, tot nu va treziti! Mai mare rusinea!

  1. Acum vreo săptămână mama a văzut pe drumu național 18 , adica prin oras, sau sat, ce o fi si localitatea asta, , un câine care avea legat piciorul cu o bucată de sârmă. Probabil fusese legat de cineva de un gard. Acum era liber, dar nu putea merge , evident, pe toate 4 picioarele, era o imagine de aia, trista, și probabil îl durea sârma, piciorul, dracu stie ce il mai durea si pe el. . Mă rog, am luat o bicicleta, un patent și am mers la locul faptei, unde am încercat să îl desfac, dar n-am putut să-l prind și oricum, mi-era frică să nu mă muște. Evident, era ceva câine așa, nu prea mare, nu prea mic, de ăla de pe stradă. Ideea care e? Am făcut o adresă la primărie, și a doua zi am primit și eu un plic de la primărie, cum că echipa s-a deplasat la locul faptei dar nu a putut rezolva problema pr că nu a găsit câinele. Asta e tot ce a ramas, o hirtie cu 3 rinduri scrise. Acuma, lumea a făcut ce a putut, ciinele o fi murit sau nu… da senzatia e de … nici nu stiu ce senzatie am avut. ceva neplacut, in orice caz.

  2. De mine au ras toti taranoii din satul unde stau, pentru ca am plans dupa catelusa mea lovita de masina. M-au si luat la misto:”pai, draga, ia tine-o tu in curte, sa nu o calce nimeni”. Ea, saraca, s-a jucat, a gasit un drumulet si a iesit, eu nu eram acasa. O fi simtit ca in ziua aia mi-a fost tare rau(fac naveta la oras si ajung pe la ora 15-16 acasa). Dar oamenii-s rai Un vecin mai milos m-a chemat la el sa-mi dea un pui de la cateaua lui, iar acel pui e la mine-n curte, s-a facut o catelusa grozava. Alt om mi-a facut cusca pt caine. Dar, per total, si acolo, oamenii-s rai cu cainii, spun ca ei au porci si vaci, cainii pot sa si moara. Daca le mananca gainile, e tragedie. Le-as spune ca un caine u e un gandac daunator de Colorado, ci un prieten. nu omori un caine pt o gaina, cand tu mai ai 10 gaini pe langa aia si tot tu le faci fripturica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s