o tînără de 22 de ani a fost violată pe stradă și nimeni n-a făcut nimic


… și pe mine nu mă miră deloc acest lucru. Ba, mi se pare rezultatul firesc a două decenii de nesimțire, nepăsare, agresivitate și lipsa oricăror limite morale, principiale impuse, educate, naturale. E rezultatul firesc a ceea ce vedem în fiecare zi în jurul nostru, a ceea ce auzim la televizor, la radio chiar …
*
îi mulțumesc încă o dată, pe această cale, lui Mircea Badea, care a susținut încă de acum cîțiva ani, în mod public, de la înălțimea catedrei lui de la Antene, în nenumărate emisuni de-ale dînsului, că NU trebuie să reacționăm cînd vedem că altcineva e agresat pe stradă. Că nu trebuie să facem nimic pentru celălalt. Că cel mai bine pentru toată lumea e să ne băgăm privirea adînc în asfalt, ce bine că au mai lăsat ăștia și niște găuri, să avem pe unde o strecura dacă nu avem forță s-o înfigem din prima, și să n-o ridicăm de acolo pînă nu ieșim noi din zona periculoasă. Predica lui a dat rezultate. Iată-le. Românii îl ascultă. Exact așa au făcut. Au trecut pe lîngă viol, cu ochii-n-vînt sau în pămînt și acum sînt indignați virtual. Bravo. Felicitări. Reparați-i virtual și mintea fetei ăleia. Ce, nu puteți? I-aș spune din nou acestui guru al tinerei generații ce i-am spus acum cîțiva ani, pe acest blog, i-aș face aceleași urări dacă n-aș ști, chiar și așa indignată cum sînt că n-aș face decît să contribui la nebunia generală.
*
Mircea Badea, ești un laș ahtiat după bani dar ăsta nu-i cel mai rău lucru. Cel mai rău lucru este că și tu, ca și alții, ai contribuit CÎT AI PUTUT TU la atmosfera asta otrăvită, isterică, periculoasă care ne îneacă în București.
*
… pe de altă parte, am descoperit Bucureștiul în anii ’90 într-o stare … asemănătoare. Premergătoare. Obrăznicia, impertinența, vulgaritatea și agresivitatea erau la vedere. La purtător. La fel ca hoția la scară industriala. În sfîrșit oamenii erau liberi. Liberi să se poarte cum vor. Și s-au purtat. S-au purtat și se poartă cum le trece lor prin minte. Și simplul fapt că AȘA le trece prin minte și nu altminteri e în sine o garanție că ce fac e bine, OK, îndreptățit, întemeiat. Agresiunea verbală, îndreptată în special împotriva tinerelor m-a izbit din prima zi și a rămas cu mine ani de zile pînă am găsit un sistem lung și foarte complicat de-a mă apăra. Un sistem care include, de pildă, și locul pe care mi-l aleg într-o mașină, sau faptul că încerc oricît ar fi de incomod și scump și ne-ecologic să merg doar cu mașina mea, felul de-a mă îmbrăca, care de multe ori nu-mi e specific, cum mă tund, cum vorbesc despre sau despre, cum privesc sau nu în ochi un bărbat, cum zîmbesc. Ați observat că femeile NU zîmbesc pe stradă? V-ați întrebat vreodată de ce? Sînt ele nașpa și morocănoase, nu? Ele sînt neplăcute. E vina lor. Cam așa se gîndește.

Sistemul meu de apărare include un fel de-a reacționa la glumele stupide care se fac în continuare în jurul meu. Mi-am construit pe cît a fost posibil un radar interior, pe care nu-l aveam înainte, cu care încerc să detectez în permanență gradul de pericol care plutește în aer. Nici acum nu sînt apărată pe deplin, cu toate zidurile pe care le-am creat, doar că flegmele și pumnii se opresc pe geamurile și în caroseria mașinii mele. Și nici nu mai am 20 de ani ca să par așa ușor de manevrat. Dar, încă n-am scăpat și bașca, mama m-a asigurat că nici la 60 de ani nu ai ieșit din raza lor de interes.

Dar atîta timp cît am avut 18, 19, 20 și 20 + de ani, am fost neîncetat ținta glumelor proaste, a vulgarităților, gesturilor obsecene, a curiozităților lor … tactile, a încercărilor de agățare brutală, forțată, și asta, ani de zile, în centrul Bucureștiului.
*
Nu trăiesc cu frica-n sîn. Nu îmi mai e frică de mult, ba dimpotrivă am evoluat dintr-o fată mai degrabă timidă și introvertită, care pur și simplu nu înțelegea unde nimerise și ce și de ce, într-o femeie în stare să iasă la bătaie dacă e cazul. Și dacă nu e cazul și ar putea să și-o ia zdravăn, dat fiind raportul inegal de forțe. Și pînă și asta e o evoluție firească în condițiile date.
*
Am locuit la început în zona Universității și în general, singurele drumuri pe care le făceam erau pe distanțe de cîteva sute de metri în jurul casei, de la și pînă la Teatrul Național. Cinci – șase ani am făcut numai asta: casă – teatru; teatru-casă. Erau puține zile în care scăpam. Fără o obscenitate șoptită la ureche. O mînă strecurată pe sub fustă. Printre sîni. M-au luat în toate felurile. Unii strigau la mine că i-am provocat pentru că m-am uitat la ei. Că asta înseamnă că vreau. Alții se apropiau prin spate și-mi șopteau toate visele lor porno la ureche. Unuia i-am rupt o umbrelă în cap. Altuia o poșetă. Dintr-o mașină m-am dat jos aproape din mers. Prima oară cînd am fost pipăită, știți voi, în locul acela, acolo!, într-un autobuz, într-o înghesuială în care nu te puteai mișca, am crezut că sînt eu nebună. Că am halucinații. Mă uitam în ochii tipului și el în ochii mei și nu-mi venea să cred. Nu știu dacă aveam 19 ani. El a coborît și eu am mai mers trei stații pînă am reușit să mă adun cît de cît și să cobor. Cam așa. La un moment dat am ajuns să povestim despre asta într-un grup de fete și așa am descoperit povești la fel ca ale mele și chiar și mai rele. Unele mult mai rele. Ni se întîmpla tuturor. O vreme am ieșit în trupă, cîte 4 deodată,  și ori de cîte ori zicea cineva ceva, săream noi la el/ei. Și-i cotonogeam cu poșetele, plasele, rimelurile, fiecare cu ce-avea la îndemînă.

Doi ani aproape, în fiecare duminică, un exhibiționist și-a expus-o ziua-n amiaza mare pe o tarabă verde, în piața Universității, pe colțul dinspre palatul Șuțu. Doi ani nimeni nu a făcut nimic deși vedeam toți.
*
În toți acești ani de nesfîrșite agresiuni, doar două femei mi-au venit în ajutor. Două necunoscute. Mai în vîrstă ca mine. Care au înțeles prin ce trec. Una s-a apropiat de mine și mi s-a adresat ca și cum nu mă văzuse de mult și agresorul s-a îndepărtat. Alta a rămas lîngă mine pînă m-am liniștit după ce un nene mi-a verificat sutienul. Le mulțumesc. Au fost singurele persoane care au arătat o fărîmă de omenie, pe stradă. În toți acești ani.
*
Mi-e milă de Laura aceea care a ajuns plină de încredere, de speranțe, de vise în București acum atîția ani, plină de gînduri bune și de cărți albe pentru toți oamenii pe care-i întîlnea, doar ca să afle că trebuie să construiască o nouă persoană înauntrul ei ca s-o apere pe prima. Mi-e milă de fetița aceea care n-a înțeles ani de zile nimic, i-a ascultat pe toți și a făcut mai tot ce i s-a spus. Care credea că fiecare ființă chiar merită o șansă, merită să nu fie judecată rapid, și mai ales după aparențe, că există multă bunătate și iubire și generozitate dar că nu le găsește ea … N-a fost violată sau bătută, dar în doze mici, rînd pe rînd, sensibilitatea și candoarea ei interioară s-au pierdut aproape complet. Mda, toți ne maturizăm, dar … Dacă m-aș putea întoarce în timp aș ști ce să-i spun, aș ști cum s-o învăț să se apere. Cum să se apere fizic și cum să-și păstreze în ea nealterate: candoarea, feminitatea, bunătatea, fragilitatea, compasiunea … chiar și timiditatea. Pudoarea. Calități native neprețuite. Rare. Nu pot să mă întorc în timp. Pot doar să scriu articolul ăsta și să-mi mai pun o armură pe mine și încă un cuțit în geantă. În caz că.

*

Și să nu-mi fie în continuare teamă de nimic. Ceea ce, într-un fel, e unul din cele mai periculoase lucruri care ți se pot întîmpla în viață. Pentru că te dezumanizează. Și tocmai asta …

*

dar voi, nebunilor, omorîți cîinii. Ostoiți-vă isteria închipuindu-vă că animalele cresc din asfalt și că e vina lor că și trăiesc acolo. Și că dîndu-le una în cap, sau mai multe, o să vi se rezolve în mod miraculos toate problemele.

*

STIREA OFICIALĂ:

(prealuată de pe RL online)

O jurnalistă a fost violată, marţi, 10 septembrie, în centrul Capitalei. Se pare că incidentul s-a produs pe malul Lacului Floreasca.

Tânăra a fost acostată de un individ, în zona Perla (în apropierea intersecţiei dintre străzile Dorobanţi cu Ştefan cel Mare). Bărbatul a dus-o de mână, sub ameninţarea unui cuţit, până pe malul Lacului Floreasca, unde a obligat-o să întreţină relaţii sexuale orale.

Incidentul s-a produs în jurul orei 17.00.

Jurnalista a spus anchetatorilor că cel care a supus-o la perversiuni sexuale avea un lanţ gros la gât şi avea tenul măsliniu.

„Suntem consternaţi să descoperim că această odioasă întâmplare a fost posibilă pentru că, în plină zi, la ora 16, pe un bulevard central al Capitalei, între zona Perla şi Lacul Floreasca, trecătorii au asistat impasibili la agresarea unei femei, care a fost ameninţată cu un cuţit în zona feţei că îşi va pierde ochiul dacă strigă după ajutor. Deşi colega noastră plângea, era în mod evident ameninţată şi a fost împinsă sute de metri, nimeni nu a intervenit sau sunat la numărul de urgenţă 112. Constatăm cu mâhnire că, din cauza pasivităţii opiniei publice, suntem tot mai des martorii unor atrocităţi de stradă”, susţin reprezentanţii Radio 21 într-un comunicat de presă.

Potrivit jurnaliştilor de la Radio 21, nu este pentru prima dată când una dintre reporteriţe este agresată în plină stradă. În urmă cu trei săptămâni, o altă jurnalistă a fost atacată în zona staţiei de metrou Aurel Vlaicu, dar a scăpat nevătămată fizic.

„În condiţiile în care două angajate ale aceleiaşi companii devin victime ale agresiunilor de stradă într-un interval atât de scurt de timp, ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu un individ obsedat şi dacă nu cumva multe alte femei au fost victimele unor violenţe de stradă, dar, în urma traumelor fizice sau psihice suferite, au ales să păstreze tăcerea şi să nu anunţe autorităţile”, spun reprezentanţii radioului.

LATER EDIT:

Acum cîteva ore în spatele blocului, o baabăăăă, care într-adevăr își merită numele și viața de rahat:

– păi am citit în click că se țineau de mînă.
– așa. și?
– păi se țineau de mînă.
– și ăsta-i un motiv s-o violeze? sau să scuze violul?
– păi dacă se țineau de mînă?

nu vreți să eutanasiați înaintea cîinilor oamenii ăștia retardați?

Anunțuri

8 gânduri despre „o tînără de 22 de ani a fost violată pe stradă și nimeni n-a făcut nimic

  1. lipsa de solidaritate in romania e cea mai grava criza. e atit de evident ca ma enerveaza sa scriu asemenea platitudine… dar asta e. si asta nu se schimba odata ce romanii se transplanteaza in alt mediu. sint la fel si in spania, si in italia, anglia, franta, america … e ceva genetic, probabil. oricum, e de neinlaturat.

    • mda. asta ar explica intr-o oarecare masura nostalgia pe care o au unii pentru comunism. In comunism si mai ales in cele citeva zile dupa comunism am fost mai uniti ca niciodata si cei mai multi au trait o stare de extaz pe care n-au mai trait-o niciodata dupa aceea. si nu stiu cum sa se intoarca la ea.

    • mb e o otrava nenorocita. l-am auzit de nenumarate ori insistind ca lumea nu trebuie sa faca nimic in cazul in care asista la o agresiune, in timp ce, uneori in aceeasi emisiune instiga la violenta. cit despre 112 … ai sunat vreodata? eu am sunat. se intimpla ceva in … cit sa zic sa nu fiu negativista? 5 minute? crezi ca e nevoie de mai mult pentru un viol? nici un act sexual consimtit nu tine uneori mai mult. cit timp e nevoie pentru un omor? cam in cite secunde moare cineva de un sis? citeva secunde? pentru ce mai suni la 112? sa vina legistii? mersi.

  2. mircea badea nu merita amintit. cit despre comunisti, era doar invidie si satisfactia de a sti ca toti sint in aceeasi stare proasta ca tine,,, solidaritate in invidie si resentimente.

  3. Pai boratura aia de tigan ce a omorat-o pe tanara japoneza, mai avea la activ o crima si 7 violuri si era bine mersi in libertate. Cand te gandesti ce oameni avem in jurul nostru te apuca groaza.
    Daca mircea badea are atatia oameni care il urmaresc si il venereaza, atunci sa nu ne mai miram ca am ajuns in ultimul hal.
    Trist, trist, trist!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s