Cărțile pe care le-am tras …


„Astăzi, te lupți cu mizeria, cu mediocritatea, cu asemenea întîmplări stupide ca cea de acum, cînd învinge ori o masă proletară și fanatică, ori Siguranța Generală. În amîndouă cazurile, noi sîntem excluși din acest proces, din această actualitate. Noi, care încercăm să gîndim și să simțim pe proprii mijloace, nu folosim niciunei partide, nici celeilalte. Nu mai vorbiți de proletariat și burghezie. Fapt este că în amîndouă cazurile există mase și interese de grupuri pentru care noi, intelectualii, nu prețuim nimic.” – Mircea Eliade, „Întoarcerea din rai”, 1934220px-Jeni_Acterian
*
Anul trecut pe vremea asta citeam „Jurnalul …” lui Jeni Acterian (n. 22 iunie 1916, Constanța – d. 29 aprilie 1958, București) și mi se părea că sînt contemporană cu ea. Cu gîndurile ei, cu preocupările ei, cu problemele ei. Mă gîndeam la ea în timp ce citeam ca la o posibilă prietenă cu care aș putea discuta lucruri pe care poate nu le discut cu nimeni azi. Acum 2 ani citeam articolele pline de revoltă scrise de Eugen Ionesco înainte să plece din țară, revoltă împotriva înțepenirii în proiect a intelectualilor din vremea lui, și simțeam că împreună cu el fac parte din generația încă tinerilor furioși că se risipesc aici. Acum 15-20 de ani îl citeam pe Cioran cu gura căscată …
*
Nu cred că sînt eu defazată. Cred că pur și simplu unele etape din istorie nu pot fi sărite ci poate doar parcurse mai repede. Cred că reinventăm roată, plini de spume, pentru că asta e, nici nu exista alt drum. Intelectualii din România preiau căruța de unde a rămas în drum, more or less, cu cîteva excepții ce-i drept notabile (Preda, Nichita …): adică din anii 30. Este de-a dreptul exasperant, enervant, năucitor, dar asta este viața care ni s-a dat aici și alternativele sînt puține. Auto-exilul, ca-n cazul lui Eliade, Cioran și a lui Ionesco, dar de data asta via schimbat niște pamperși, sau … nu știu.

Astea-s cărțile pe care le-am tras. Trebuie să jucăm cu ele.

Ce altceva am mai putea face?

*

P.S.: Citeam azi pe linkul pus pe Google Doodle că Rembrand a fost trimis de familia în 1620 la Universitatea din Leiden. Ăăăă … Poftim? Rembrand s-a dus la Universitatea din Leiden în 1620. Ce? Cînd? În ce an? În 1620. 

Ce făceam noi în 1620?

Anunțuri

2 gânduri despre „Cărțile pe care le-am tras …

  1. pana pe la 1620 fusese Stefan cel Mare, Vlad Tepes, se pregateau sa vina Vasile Lupu si Brancoveanu, domnitori care au pus baze cultu(r)ale, in special la nivelul arhitecturii, dar si in ce priveste intemeierea bibliotecilor manastiresti, cu adevarat existente dupa Mavrocordati..
    Si eu am trecut prin aceleasi stari, citindu-i pe cei ..citati de dvs., tafna si mitocania, coroborate cu o lipsa acuta de caracter si de verticalitate, calate pe structura celei mai nemernice categorii de imbogatiti – ciocoii comunisti, ne aduc azi intr-una din cele mai negre etape ale peisagismului etic romanesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s