celula de criză e la noi acasă


… îi răspunde o voce de femeie amărîtă, în care se aud lacrimile, jurnalistei care încearcă să smulgă de la ea o eventuală blamare a autorităților, și, mai mult decît atît, o colorare politică a acestui eveniment sumbru.
*
mda, celula de criză ESTE la noi acasă, aproape în fiecare casă din România. Sigur, de multe ore criza e mai acută în cîteva zeci de familii. Dar, în general, e valabil pentru 80-90 % din români. Celula de criză e la aproape noi toți acasă. E adunată gata. Și tot nu știm ce să facem. Cum naiba am ajuns așa?
*
– am sunat de mai multe ori și nimeni nu știa nimic. Ba mai mult, ultima oară ne-au răspuns exasperați: ați mai sunat și acum 10 minute – mai zice femeia aia și în clipa aceea îmi dau seama că nu mă miră deloc. Dar absolut deloc.

Nu vi se pare un scenariu cunoscut?
*
cînd ați intrat ultima oară în contact cu o instituție a statului român și totul a mers ca pe roate? Vi se pare chiar așa o surpriză lipsa de reacție a autorităților, atît de inexplicabil modul dezastruos în care s-au prezentat în această situație? Dar se comportă vreodată ALTFEL? Așa se comportă deobicei.

Și pînă în momentul în care șefii celulelor de criză guvernamentale n-au primit nume: (Ponta, Corlățean, ș.a.m.d.) nu a fost nimic politic în reacția lor. Oamenii aceia angajați ai instituțiilor statului n-au reacționat așa pentru că acum avem o guvernare și o majoritate uselistă în parlament. Cum e perfect posibil ca nici administrația pedelistă să nu fi reacționat mult mai bine. Nu. AȘA sînt oamenii din sistem. Îi știm doar, de atîția ani. Surprize, surprize – sînt tot români, ca noi. Și ăia morți, acolo-n rîpă și aia care răspund plictisiți la telefon sînt tot români. (Aia care au reacționat adecvat erau muntenegreni!) Români. Ro-mâ-ni! Mănîncă sarmale, mici, mămăligă, beau țuică și bere la pet, femeile se uită la Suleiman Magnificul, bărbații mai joacă o tablă afară că fotbal n-au unde și nici nu mai au chef … Îi știm doar. Sînt vecinii noștrii, prietenii noștri, rudele noastre. Ne-am obișnuit cu ei. Cu felul nepotrivit, nepoliticos și uneori chiar răuvoitor în care ne tratează. Cu geamul trîntit în nas, cu ușa trîntită în fața, cu cozile, cu lipsa unei informări coerente, adecvate. Cu lipsa de reacție a TUTUROR instituțiilor. În timpul tuturor guvernărilor. Îi judecăm doar așa puțin și de la distanță. Cu dubla noastră măsură: îngăduitori cu aproapele, intrasigenți cu cei departe de noi.

Ne-am obișnuit cu viața asta. Cu această viață nașpa. Cu descreierații din trafic. Cu șoferii care intră în curbe ac de păr cu 90 la oră. Cu ȘOFERII PROFESIONIȘTI care conduc ca niște retardați sau psihopați. Cu cei ce depășesc coloane lungi de kilometri întregi pe contrasens. Cu unii ca nevasta lui Păunescu, cu Huidu, cu americanul care a dat peste Teo Peter, cu cel care i-a omorît pe Nemescu, Tonciu și tînărul șofer care era cu ei, (și care nu pățesc aproape nimic pentru că au luat atîtea vieți) … cu accidentul de anul trecut parcă (?) din Ungaria, în care tot așa au murit mulți oameni, și care nici pînă azi n-a fost soluționat … ne-am obișnuit AȘA. Ne-am obișnuit să nu reacționăm, să nu cerem, SĂ NU CERCETĂM, să nu vedem găurile din asfalt, miile de cîini oropsiți, miile de clădiri care stau să ne cadă în cap, sărăcia, prostia, mizeria … Ne-am obișnuit. Și gata. Cu toate năpastele și idioțeniile care ni se întîmplă zilnic. Eu n-am cerut să fiu român, eu am avut noroc – repetă tîmp diverși, pe toate rețelele de socializare. Ce noroc să fie ăsta? – ne întrebăm mai mulți. Păi te puteai naște în Nigeria, Somalia … Și? – mă întreb. Era cu mult mai rău?
*
– și tu ce te agiți așa? Ce te interesează pe tine? Afară e soare, viața e frumoasă, care e treaba ta? – îmi zice unul, în fine, plictisit total de interesul meu pentru această tragedie și toate implicațiile ei.
*
Chiar așa.
*

D-aia. Pentru că fiecare clipă a vieții mele o trăiesc că vreau, că nu vreau, și între oameni din ăștia, idioți, iresponsabili și musai veseli, și, vreau, nu vreau, reacția mea la atitudinea lor a ajuns să mă definească.

*

Citiți și:

Nemuritorii

Anunțuri

2 gânduri despre „celula de criză e la noi acasă

  1. CHIAR ASA de ce va agitati ? Informatia e sublima dar nu se comunica, functionarii sunt cei din comunism in care le era oleaca frica de partid acuma ei sunt partidul si ii doare la basca ca vorba lui Rus ei au basca noi nu avem noroc ca locul de cetatenie e Romania , in timpurile de seceta, dau lacustele peste voda Crin, logofat copiuta si vistiernic turnator Dan V. cu sluga „ala micu” in actiunea CELULA DE CRIZA de la balamucul GUVERNUL ROMANIEI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s