senatul si poporul roman …


scrisă aşa, fără diacritice, formula aceasta pare a se referi la poporul român. De fapt este o traducere a formulei romane: Senatus Populusque Romanus – folosită acum 2000 de ani ca un fel de semnătură guvernamentală care preceda orice decret (lege) emisă de către legiuitorul roman: Senatul.
*
Senatorii romani nu erau suverani. Ei puteau conduce doar împreună cu Poporul. În anumite perioade din istorie, Poporul Roman era considerat Unic Suveran. Cam la această formulă – Parlamentul şi Poporul conduc împreună – vor să se întoarcă şi politicienii de azi în frunte cu Ponta şi Antonescu, uitând cu desăvârşire că, de 2000 de ani încoa, omenirea, europenii în special – ca de ei suntem legați – au trecut prin niscaiva schimbări şi transformări ce au ca rezultat o democraţie ceva-ceva mai nuanţată.

*
Sigur, formula „Senatul și poporul roman”, (a se citi: Parlamentul şi Poporul Român), este seducătoare. Seducătoare e și istoria Imperiului Roman învățată din filme (!) și din câteva romane istorice. Şi din auzitelea pe la un pahar de șpriț. Politica și democrația învățată aşa este, însă, trunchiată. Pentru că poveștile ne sunt dintotdeauna spuse din perspectiva cea mai interesantă. Romanii conduceau împreună cu Senatorii lor, dar Romanii erau un grup mare de oameni întreținuți din jafurile ce urmau cuceririlor lor nesfârșite. Ca să-i întrețină pe locuitorii Romei, legiunile ajunseseră până în Dacia, până la Decebal, până la aurul Dacilor, până în Africa și Anglia de azi. Rațiunea Romanilor, Conștiința Romanilor erau adormite cu pâine și circ și cu demonstrații spectaculoase ale puterii lor formidabile. Erau tot timpul îmbătate de putere și seduse de intensitatea senzațiilor produse de măcelărirea a mii de animale sălbatice și a mii de oameni în marile lor circuri, în impresionantele lor Colloseumuri. Câteodată, când vreun „sălbatic” se rătăcea până la porțile lor, vreun sălbatic precum: Hannibal, Spartacus, Atilla, romanii schimbau beția de putere cu frica.

*

Noi nu avem nimic din toate astea. Nu avem puterea lor nici vreo şansă de a o obţine. N-o să ne apucăm să-i cotropim acum pe bulgari. Nu, nu din cauza UE, deşi ar fi şi asta un impediment ci, pentru că nu suntem suficient de înzestrați pentru a o face. Nici pe unguri n-o să-i invadăm mâine-poimâine, oricât le-am zice-n sus şi-n jos de bozgorimea lor şi nici ei pe noi. Suntem două popoare mici care ne mai consumăm din frustrările cauzate de mica noastră importanţă prin câteva scuipături care se duc tot mai adesea în sân.

Nu avem talentul arhitectonic sau ingineresc al romanilor. Când aud discursurile de azi, războiul epitetelor de la marginea cortului, mă îndoiesc că ne-am putea măsura cu anticii fie şi-n oratorie. Statul a încercat sa ne ţină acasă cu tot felul de ajutoare sociale dar a eşuat, televiziunile fac tot ce pot ca să înlocuiască spectacolul ororilor dintr-un circ colosal dar parcă nu e la fel. Nu e îndeajuns. Pur și simplu.

Dacă nu suntem nici mari, nici fioroşi – discursurile belicoase ale lui Antonescu mă impresionează fix cât lătratul indignat a vreunui pudel zbârlit pe care l-a trezit cineva din somn cu un ghiont neprietenos – dacă nu suntem nici mari, nici fioroşi, nici bogaţi, nici călare pe-un sac de petrol sau pe-o bulă de gaze … ce suntem atunci? Ce putem face?

*

Adevărul e că n-avem soluţii care să ne placă cu adevărat. Ca să ieşim la liman, cu fruntea sus şi mai ales cu nasul pe sus în Europa, aşa cum ne-am dori, dacă vrem să dăm peste nas nemţoteilor şi francejilor, englejilor ăia îngâmfaţi (că noi când vrem să le dăm peste nas, vrem aşa, din modestie, din smerenie muultăă, daa!), păi frate, trebuie să ne punem pe treabă. Trebuie să ne punem cu burta pe carteee … Trebuie să ne lăsăm de furat, de copiat, de şparlit, şterpelit şi şmecherit. Şmechereala românească nu prea e la mare preţ niciunde, trebuie că ne-am dat seama de asta până acum. Sau dacă nu ne-am dat seama, o să fie tare complicat.

(va urma …)

Anunțuri

2 gânduri despre „senatul si poporul roman …

  1. nu cred că noi românii ne dorim într-adevăr ceva, e suficient să privești în jur acum și în istorie, un popor de circumstanță, fără viziune, vrem sa ne descurcăm azi eventual și mâine, fără perspectivă, ici și colo o excepție, de conducător, pur si simplu nu ne preocupă problema, facă-se voia lor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s