trofeul calitatii pentru cea mai proasta regie


o hiper-telenovela ruleaza de zile in sir pe multe posturi TV din Romania: „despre marirea si decaderea unui neo-comunist: Adrian Nastase”. Are absolut toate ingredientele acestui gen de serial: intorsaturi bruste de situatie, surprize, rafuieli, arme care apar din paginile unei carti, arestari care nu-s arestari, ambulante, pseudo-sinucideri, isterie, minciuna, tradare, prefacatorie, viloaie si masini de lux, si cel putin un brand cu nume greu de pronuntat pentru cei ce nu vorbesc nicio limba straina: Burberry. Hiper – din cauza duratei si a obsesiei cu care este difuzata si discutata. De catre unii. Altii, ca si in cazul telenovelelor obisnuite, isi intorc privirea si inchid televizoarele dezgustati si superiori. Politica facuta astfel le face scarba. Sincer, si mie. Doar ca scarba asta nu ne foloseste la nimic.

Povestea, pe scurt, este urmatoarea: ultima mare pitzipoanca a Romaniei, Adrian Nastase, nu vrea sa se duca la inchisoare. Desi a fost condamnat definitiv la doi ani de detentie. Punct. De fapt nu, nu punct. De fapt condamnatul Nastase tipa, urla, da din maini si din picioare, face scandal, trezeste toata ulita Zambaccian, si, cand nu mai stie ce sa faca altceva, apeleaza la reteta „tine-ma tzatzo de maini, ca altfel ma omor! Ma omoor!”. Nastase e o pitzipoanca autentica, probabil ultima mare pitzipoanca a Romaniei, pe care putem face si un studiu de caz. Are vocea potrivita: aerata si pitigaiata mai ales pe vocale, vibrante si siflante, vorbeste mereu ca si cum ar fredona ceva in falset, are aerele de superioritate necesare, stie sa se dea lebada, si, mai presus de orisice, stie sa faca mahala. Asa cum se face pe aici, pe la Bucuresti. Cred ca calitatea principala a unei pitzipoance, principala ei trasatura este aceasta abilitate de a monopoliza atentia celor din jur cu ajutorul unui scandal si a unei aplecari serioase catre dramatic si teatralitate.

Pitzipoanca nu are alte calitati in afara celor insirate mai sus. Aceasta lipsa a unor virtuti sau calitati pozitive si consistente este o alta trasatura obligatorie a pitzipoancelor. Ele sunt suficiente lor insele si, printr-un efect temporar de orbire, pentru o vreme, aceasta lipsa a calitatilor si virtutilor este suficienta si altora. Nu degeaba lui Nastase i se spunea in vremurile lui bune „el insusi”. Pitzipoancele stralucesc, intr-un fel arzator; te seaca de energie si, daca te lasi, te tampesc. N-au mama, n-au tata, nu pot exista intr-un spatiu social care nu le cade invariabil la picioare. Depind de atentia celor din jur ca de aer. In general, pitizipoancele autentice se considera deasupra tuturor legilor si regulamentelor. Sunt fascinate si interesate doar de propria importanta si postura sociala. Iar viata lor trebuie musai sa contina macar o falsa tentativa de sinucidere.

*

Ca mai toate pitzipoancele pe care le-am cunoscut, cand a ajuns la capat de linie, pitzipoanca Nastase a pus mana pe ceva ce putea sa-i fie fatal. Femeile apeleaza deobicei la folii intregi extraveral, diazepam, sau, in fine, orisice seamana cu o pilula. Cunosc o pitzipoanca care a inghitit vreo 4 folii de paracetamol. By the way, tot la Floreasca a ajuns, pentru 24 de ore. Masochistele se cresteaza, eventual cu lama (au senzatia ca e mai interesant asa, au vazut ele ceva prin filme). Cele care la un moment dat trec granita dintre prefacatorie si realitate si se ating de viata concreta, inghit furadan. Mult. Barbatii, iata, pun mana pe un pistol. Daca pitzipoanca e profesionista, va agita arma in fata unui spectator important. Nastase a excelat aici; el a facut recurs la arma in fata politistilor si, totodata in fata a zeci de jurnalisti si camere de luat vederi si a sute de mii de spectatori.

*

Niciodata o pitzipoanca adevarata nu incearca cu adevarat sa se sinucida. Ea doar creeaza un urias scandal al carei personaj principal, fie ca mai apare pe parcurs sau nu, este ea. Miza acestui scandal este recapatarea pozitiei pe care a avut-o si este, iata, in pericol sa o piarda. Ani de zile, aceste tactici au mers la fix, pitzipoancele ramanand ferme conducatoare in topul atentiei si chiar a preferintelor. Un numar incredibil de mare de oameni pun botul la asa ceva. Daca azi aceasta strategie pare sa esueze, este pentru ca societatea a mai evoluat si ca epoca pitzipoancelor e pe sfarsite.

*

Nastase a fost o pitzipoanca excelenta. Si un prim ministru odios, dar despre asta in alt articol. Si-a jucat toate cartile perfect pentru lumea pitzipoancelor.

*

De aceea am vrea astazi, sa acordam trofeul calitatii pentru cea mai proasta regie celor care au regizat aceasta „intamplare”. Aceasta hiper-telenovela. Prin toate gafele de 2 lei pe care le-ati facut, ati afectat jocul magistral al acestei gonflabile nepretuite, ultima, cum am mai spus, in lungul sir al pitzipoancelor, ce-ncepe chiar cu un personaj vestit: Zoe, a lui Trahanache si a lui Tipatescu. Si a lui Caragiale! I-ati distrus iesirea din scena, sau reintrarea in scena, cum vreti s-o luati. N-ati luat in calcul ca publicul s-a mai schimbat. Degeaba ati angajat aplaudaci, ati fost fluierati la premiera. Nasol!

*

De aceea mai vin o data si spun: Pitzi, fufi, asta, cum ii zice? asa, Nastase!, fii barbata!, mama, se poate? Te vede lumea la TEMBELIZOR!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s