Mai tineti minte …


… fotografia asta? A facut inconjurul lumii de cateva ori de cand a fost publicata pentru prima oara, pe 26 martie 1993, in New York Times. Ii apartine lui Kevin Carter (13 Septembrie 1960 – 27 iulie 1994), un fotograf sud-african care a si castigat premiul Pulitzer in 1994 pentru ea (Pulitzer Prize for Feature Photography). Kevin n-a supravietuit prea mult fotografiei in sine, s-a sinucis la cateva luni dupa ce a devenit faimos. Si din cauza acestei fotografii care, a starnit la vremea ei, o controversa uriasa ale carei ecouri nu s-au stins nici acum. Sute de oameni au sunat la New York Times dupa publicarea ei, sa intrebe de soarta fetitei. Mai apoi, Kevin a fost intrebat daca a facut ceva pentru fetita, dupa ce a facut fotografia. Daca macar a alungat pasarea. Raspunsul e nu.
*
Nu stiu daca cei ce s-au grabit sa puna atatea intrebari, s-au grabit la fel de mult sa doneze ceva pentru a-i ajuta pe sudanezi, cei ce treceau la momentul respectiv printr-o foamete cumplita (aceasta e povestea din spatele imaginii).
*
Si mai interesant este ca, el a facut parte dintr-un grup de fotografi specializati in fotografii in zonele de razboi, foamete, dezastru. Grupul a primit si un nume in timp, nume pe care l-a adoptat: Clubul Bang-Bang (Bang-Bang Club). Singurul membru in viata si intreg la trup (la minte, nu stiu), al acestui „club” select este Greg Marinovich, si el castigator al unui Pulitzer cu aceasta fotografie (dreapta), care, ne arata o alta grozavie … luptele inter-tribale din Africa de Sud si efectele lor: oameni arsi de vii, batuti, omorati, pe strada, in fata familiilor, a concetatenilor, a jurnalistilor care fotografiau, filmau …
*
Vazusem fotografiile … de cand a inceput era internetului le-am primit de cateva ori de la diversi … cu tot felul de mesaje atasate. Am auzit si de povestea fotografului care nu a rezistat remuscarilor si s-a sinucis. Nu faceam, insa, nicio legatura intre ei, intre ele. Si nici nu-mi imaginam cat de complexa e povestea. A trebui sa vad un film mediocru si banal, Bang-Bang Club, ( am recunoscut fotografiile, altfel nu ma uitam!) ca sa aflu mai multe despre ce si cum a fost … posibil.
*
Vi-l recomand. Nu recomand filme banale, niciodata, dar acesta, spune o poveste adevarata care poate,  n-ati avea de unde s-o aflati. Si, in fine, e posibil ca, in banalitatea lui, in felul in care a bagatelizat lucrurile, sa nu va raneasca atat de tare … sa-l puteti inghiti mai usor. Altfel, povestea unor tineri cam dependenti de adrenalina si, bineinteles de droguri (Kevin), care sunt martori aparent impasibili ai unor evenimente absolut, dar ABSOLUT ingrozitoare, evenimente pe care ni le transmit noua fara sa fi intervenit cu nimic in a schimba cursul lor, ei bine, cred ca povestea asta are suficiente nuante de horror; e prea socanta ca sa poata fi asimilata dintr-o data.  Filmul se bazeaza pe cartea scrisa de Greg Marinovich si João Silva (numita tot Bang-Bang Club). In 2010, Silva si-a pierdut ambele picioare, calcand pe o mina, in timp ce se afla in Afganistan.
*
Bang-Bang Club:

The Bang Bang Club (film)

The Bang Bang Club (film) (Photo credit: Wikipedia)

Ken Oosterbroek
Kevin Carter
João Silva
Greg Marinovich
*
Intrebarile raman.

Ei spuneau, credeau si sustineau ideea ca, au facut tot ce puteau ei sa faca, aducandu-ne aceste fotografii. Ca a fi un fotograf bun implica si a nu lua nicio parte in niciun conflict. Ei doar fotografiaza. NU intervin. NU schimba nimic. Adevarul e, ca din cauza lor scriu acest articol, azi.

Dar e … normal? Etic? Moral? Sa nu intinzi o mana? E omenesc sa incerci – cum incearca ei – sa stai impasibil la problemele ingrozitoare ale semenilor tai, sub palaria echidistantei unui jurnalist?

Ma rog, noi in Romania nu avem asa ceva, e deja un titlu de glorie, o floricica adaugata la epoleti sa iei partea fatis si cu multa saliva, unuia sau altuia; in genere a celui care te plateste mai bine (ca de aia s-au facut jurnalisti!); dar ne putem pune macar intrebarea …

Aceasta echidistanta si o anumita apetenta pentru senzatii tari, le-au adus celor patru fotografi premii multe, mari, faima … Atat. Din film (si din carte, cel mai probabil), intelegem ca Kevin a murit sarac si plin de datorii. Pe doi, fotografiile i-au costat viata (Kevin si Ken), pe al treilea ,(João Silva ) picioarele. Fotografiile si-au atins tinta, cum spuneam, scriu azi, aceste lucruri, pentru a ei le-au facut candva.

*

dar totusi … nu e … INUMAN?

Un gând despre „Mai tineti minte …

  1. Este. In primul rand ceea ce se intampla acolo este inuman. Chiar daca ei ar fi intervenit cu ceva, puterea lor ar fi fost aproape egala cu zero in comparatie cu forta si frecventa ororilor. Oricum ai privi chestiunea, este ingrozitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s