10 mai


citesc de dimineata articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche: „Vrem sa reformam clasa politica?”, fara sa realizez semnificatia zilei de azi. Si pe masura ce parcurg randurile, chiar inainte de-a termina de citit, un fel de raspuns la aceasta intrebare-titlu, se formuleaza in mintea mea.
*
Vrem sa reformam clasa politica?
*
NU.
*
Nu stiu de cand n-a mai „coborat” Domnia Sa in Romania anonima, comuna, nu stiu de cand nu a mai ascultat parerile oamenilor de rand, cei suspectabili ca-l pot sau ca-l vor vota pe DD din PPDD. Probabil ca a trecut un timp, pentru ca altfel ar fi realizat ca raspunsul e deja formulat in mintea celor mai multi. Romanii, marea masa, cea saracita, terfelita, umilita, ignorata de politica dusa in ultimii 23 de ani, NU VREA reforma clasei politice. Nu-i intereseaza asa ceva. Nu mai vrea politica in general. Oricat si-ar intinde memoriile afective sau dobandite prin educatie, raspunsul e acelasi: tot prost a fost. Si pe vremea impuscatului, si pe vremea lui Dej, si pe vremea legionarilor si a dictaturii regale. Daca cineva i-ar forta sa aleaga ceva, ar alege renuntarea la toata clasa politica. Exterminarea ei. Doar amintirea prea recenta a unui dictator, doar umbra amenintatoare a Ceausestilor,

Che Guevara

Che Guevara (Photo credit: Mohammad A. Hamama, A reflected version!)

ii impiedica sa ridice acum, un Salvator National pe brate, un Che Guevara neaos, romanesc, si sa-l duca la Cotroceni/Palatul Victoria/ Palatul Parlamentului. Si Revolutia – cu toata propaganda ei falsa si parca rau-vestitoare: 60 000 de morti, mii de raniti -, mineriadele, ultimii supravietuitori ai inchisorilor comuniste ii impiedica sa iasa in strada. Sa iasa in strada si sa faca ce? Sa moara pentru cine? Sa moara pentru ce? Sa-i dea jos pe unii, sa-i ridice pe altii care sa faca fix la fel? „Toti fura” – este pararea generala, care-i include si pe putinii politicieni cinstiti, „toti promit pana sunt alesi”. Lipsa rigorii, lipsa onestitatii, lipsa nuantelor, lipsa valorilor, toate aceste lipsuri promovate en-gross si pe toate canalele TV la moda, duc la radicalizarea parerii generale. Sau la aplicarea unui fel de copy-paste toxic: fura ei, furam si noi.

Doar n-o sa stam sa ne uitam la ei, nu?

Pe strada, in cartiere, in mahalale – si sunt destule in Bucuresti – legea o face politistul mai infipt, muschiul mai gros, individul obraznic si tupeist. Nu exista lege; doar o tocmeala de pe azi pe maine. Intre cei care fura si cei care inca nu s-au apucat de furat. Dar contempla optiunea asta cu destula seriozitate. Deasupra multor tineri sta taisul subtire al unei alegeri fatidice: un salariu mizer, de nici doua sute de euro, o camera sau un pat in apartamentul nerenovat de 20 de ani al parintilor, dar dotat cu plasme si frigidere noi, rate nesfarsite la banci cu nume pe care nu-l pot pronunta corect, un loc de parcare pe trotuar, perspective sentimentale sau/si erotice nule sau, sau, sau, o „excursie” pana in Irlanda, la furat de pe carduri, pentru ca acolo se face inchisoare pentru asta doar cateva luni.

La noi oricum, nu prea mai ai ce fura.
*
Ne mai putem fura singuri, caciula.
*
Eh da, daca Regele era mai tanar! Daca …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s