un top, de-a valma


in top au ramas cativa din anii trecuti, dar exista si new entries. De pilda:

1. Truman Capote – a ramas scriitorul favorit si dupa „Mic Dejun la Tiffany”
2. … si e secondat de prietena lui din copilarie, Harper Lee, new entry, cu unicul si irepetabilul „Sa nu ucizi o pasare cantatoare”. In aceeasi idee, Philip Roth, sustinut entuziast de o mare multime de critici – chiar si de la noi – pentru premiul Nobel,  n-a intrat in top cu Nemesis. Chiar deloc. Mai incercam, sa vedem
3. „The Grapes of Wrath” – a lui John Steinbeck, vad ca fiecare lectura are timpul sau.
4. … iar Cormack McCarthy m-a surprins cu romanul sau western, „No Country for Old Man”, desi vazusem deja filmul fratilor Cohen, asa ca, pentru acest lucru, capata un meritoriu loc in acest top foarte zgarcit.

5. Film? …. Uzak / Departe – scenariul si regia Nuri Bilge Ceylan, ab-so-lut genial. Si The Tree of Life a lui Terence Malick. Pe la coada listei ar incapea si Copii din Diyarbakir, iar un film turcesc, facut de un fel de Woody Allen local – scenarist, regizor, montaj si mai stiu eu ce – , si, The King’s Speech, ca sa-i fac in ciuda unuia ca Gorzo si cronicilor lui din ce in ce mai ciudate si parca, inciudate.

6. Teatru? Nope. Din pacate. Dar Andrei Serban, da. L-am si cunoscut anul trecut, a fost o experienta din categoria: „super tare, nemaipomenit, aaa!”. Daca va e dor de ceva bun, atunci dati o raita pe la Londra sau urmariti transmisiunile in direct de la Royal Theater. Loco, unica descoperire decenta si datatoare de ceva sperante a fost Godot Cafe. Unde poti consuma intre doua cocktailuri si teatru. In cantitati mici dar invigoratoare.

7. Vernisaje, expozitii? Una singura m-a impresionat, facuta intr-o sala mica a MTR. A unei doamne absolut modeste, pensionare, care traieste din cate spune legenda urbana din ajutoarele copiilor si care a creat o lume absolut breathtaking, sensibila si impresionanta din nimicuri. O necunoscuta …

8. Opera – recomand MetOpera, transmisiunile in direct. L-am vazut si pe domnul Arbore pe acolo. Hm … poate, cine stie … credeti ca mai poate invata ceva?

9. Concerte? Nu-s genul, dar totusi, datorita Irinei, am vazut/ascultat unul memorabil la MTR, cel al Laviniei Raducanu si al tarafului Rromak. L-am vazut in sfarsit si pe Goran Bregovic, inconfundabil, imbracat in alb, plin de draci pe sunetistul care nu intelegea nimic dar si de chef de cantat, stiti ce-as vrea? sa-l vad la o petrecere, relaxat, cu un pahar de vin in fata, ah! mi-am promis ca anul asta o sa fac lucruri extraordinare, Волим те, Горана! Da, as vrea sa-mi cante asa cineva, asa ceva, la inmormantare ….

10. Critici? Cronici? Nu prea mai am ce recomanda de cand a murit Alex Leo Serban (parca nu-mi vine nici acum sa cred ca a murit).  Pana acu’ vreo 2-3 ani il citeam pe Gorzo, dar zau, de cand a cazut pe spate de admiratie in fata ne-consumabilului „Marti, dupa Craciun”, de cand serveste la dejun doar banalitati si mediocritati de tip nou val mocirlos romanesc si le ridica la rang de trufe, de cand a inceput sa-i displaca tot ce-i facut, asa, corect, mestugaresc, si cu scop cinematografic, nu-l mai citesc.

LATER EDIT: dar mi-am făcut eu un blog care se ocupă fix de așa ceva: mycultevets.wordpress.com

………. Iar anul asta a inceput bine, promitator chiar, pe 1 ianuarie, cu Moneyball … Brad Pitt, my darling, sa fie el, nesperat, in carti pentru o nominalizare la Oscar? Filmul sigur va fi …

asa ca … va doresc tuturor un an bogat in satisfactii culturale!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s