– ţineţi post?
– ţin cu sufletu’, don’şoară.
verzi și uscate s.r.l.
"Stiu ca exista un viitor pentru mine, dar nu pot sa-l mai astept." Marilyn Monroe
– ţineţi post?
– ţin cu sufletu’, don’şoară.
Da, dacă ar fi „pe bune”, nici nu-i chiar aşa de scandalos. În general, prin post se înţelege să te abţii să mănîci „de dulce”. Dar mai aproape de un post adevărat este ca, pentru un timp, să ne abţinem de la orice dăunează atît trupului, cît şi spiritului (nu sufletului, că suflet au şi alte fiinţe vii, animalele. Anima – suflet, în latineşte). Spirit (sau duh) au doar oamenii. Aşa că, dacă postim, să ne abţinem şi de la păcate, că doar nu e valabil postul alimentar dacă mai scăpăm cîte un păcat, două. Am văzut oameni care beau vîrtos, înjură trivial, îşi terorizează familia sau subordonaţii, dar ei „ţin post”, Doamne fereşte să îmbuce ceva „de dulce” pînă la Crăciun sau Paşti. Creştinul împleteşte postul cu rugăciunea, cu o viaţă curată, fără a face caz de asta (fără să se laude cu asta). Ca să închei, am văzut o mamă foarte evlavioasă, care-şi forţa copila să postească! (post alimentar). Cred că acest lucru e mai scandalos decît declaraţia din perla de mai sus.
nu era pe bune :). Si eu inteleg prin post o curatenie spirituala, morala in sens crestinesc, impacare cu tine, cu altii, cu Dumnezeu …