nemuritorii no.2


accident dupa accident, un numar tot mai mare de morti si raniti pe drumuri, sosele, trotuare, treceri pentru pietoni, toate primite inca, INCA, cu un fel de stupoare de romani.

De ce va mirati?

mai bine mirati-va ca scapati cu viata de cate ori iesiti din casa. Nu-i zi in care sa nu vad 20 – 30 – 40 de persoane care incalca flagrant, periculos, fatal, reguli de circulatie stabilite in codul rutier, sau pur si simplu oameni care sfideaza instinctul personal de conservare. Cu ranjetul pe buze. Caci altfel ce pot sa cred despre vreo babuta care se trezeste in mijlocul strazii, exact pe unde nu exista treceri de pietoni, uimita ca e inconjurata de masini, ca si cum e prima oara in viata cand le-ar vedea, sau de vreo adolescenta care, chicotind sugubat, alearga prin fata masinii tale, evitandu-te nu stiu cum, in ultima clipa, doar pentru a ajunge cu cateva secunde mai devreme la prietenele care o asteapta pe trotuarul celalalt. Ce pot sa cred despre cei trei pietoni, o familie cred, care, acum cateva zile, au inceput sa alerge in intersectia Unirii, o imensitate pentru cine n-o cunoaste, exact dupa ce masinile au primit verde? I-am ocolit in ultima clipa, cu o manevra urata si fortata, care i-a incomodat pe toti cei din spatele meu, urandu-le toate cele: vesnice chinuri in iad, pojar si varicele, bube puturoase si inca multe altele. Daca nu puteau astepta sa se faca verde pentru ei, 2 minute pe lumea asta, de ce sa nu alerge vesnic in iad, urmariti de masini cu botul in flacari? Ce pot sa cred despre parintii care cumpara masini de lux, puternice si foarte, foarte scumpe, plozilor ingamfati si idioti, si le dau pe mana lor ca sa le poata conduce beti si drogati … niste jucarele cu care sa poata spulbera mai eficient oamenii de pe trecerile de pietoni, de pe trotuare? Cati ai mai facut praf azi, mama? doar doi, mama, vezi daca nu mi-ai luat un porse caien? … ce sa zic despre soferii care se opresc brusc pe sensul tau de mers, pe singura banda disponibila, obligandu-te sa intri pe contrasens, despre cei care-si parcheaza microbuzele, camioanele, masinile de transport la colt obturandu-ti definitiv perspectiva strazii pe care vrei sa intri, despre cei ce sfideaza si incalca in fiecare zi regulile de circulatie? Timp de 6-7 saptamani, atat timp cat o strada din apropiere a fost in reparatii in aceasta toamna, circulatia a fost interzisa intai pe ambele sensuri, apoi pe un sens de mers. In fiecare zi,  zeci, sute de  masini au intrat pe interzis, trecand pe langa semnul mare care indica acest lucru, trecand peste valul de nisip si pietris inaltat la intersectie tocmai pentru a-i opri. Cu mult tupeu chiar pe langa o masina de politie, care, o vreme a incercat sa opreasca aceasta invazie absolut de neinteles. Cand valului de nisip i s-au adaugat pietre mari, imposibil de trecut, soferii au intrat pe trotuar si apoi pe strada in reparatie. Cand a fost interzisa circulatia doar pe un sens, te trezeai cu 2-3 masini care iti blocau circulatia o data la 5 minute numai si numai pentru ca se incapatanau sa nu respecte regulile de circulatie. Nu exista nici un motiv real pentru care sa nu respecti interdictia temporara. Ocolul care trebuia facut putea adauga maxim 3-4 minute drumului tau.

Mda, incapatanarea. Incapatanarea tampa, idioata, neinsotita de niciun gand. Si incapacitatea romanilor de-a mai intelege ca regulile, interdictiile chiar sunt facute pentru a te proteja. Pentru a-ti proteja viata, siguranta, sanatatea. Incalcam regulile cu un fel de stupizenie surda, imposibil de corectat. Incalcam regulile ca si cum ele ar fi instituite ca sa ne ia noua ceva, ca sa ne deposedeze, sa ne priveze de cine stie ce. Regulile simple de viata ne par a fi facute doar sa ne incomodeze. Asa se pare ca gandim.

Desi, incalcarea lor permanenta a dus a la un haos total, la morti nenumarate, la un trai absolut inconfortabil si absurd … la umilinta, low self-esteem (cati va mandriti cu adevarat ca locuiti in Bucuresti, de exemplu?), la o calitate a vietii egala cu cea a celor din Burkina Faso, probabil … redusa doar la satisfacerea catorva instincte primare. Nici alea pe deplin.

Ne obliga cineva sa traim asa? vreun dictator? vreu nenorocit? un partid pervers, un regim absolut? NU. Categoric nu. Si totusi … in fiecare zi avansam in directia ASTA.

Pana cand?
Pana cand ne vom purta asa?
Pana cand vom alege stilul asta de viata cretin?
Nu suntem nemuritori … desi asa ne purtam in fiecare zi.

Nota: am scris toate astea nu pentru ca as fi in nu nush ce dispozitii macabre, doamne fereste, ci, pentru ca, mai nou, ne trezim in fiecare dimineata cu breichin niuz, breichin niuz, un minibus si un tir s-au ciocnit in Ungaria si uite asa au mai murit ics oameni. Zau! Helau! Nu vi se pare nimic gresit in imaginea asta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s