ultima noapte de vara


Fluturi in stomac. Fluturi in stomac. Mai bine s-ar chema broaste in stomac, un firiz care trece prin stomac, un concasor care s-a mutat acolo, fara sa te anunte asupra intentiilor sale. Si, pe cand te pregateai sa pasesti serena pe betoanele orasului tau, spre inca o noapte fierbinte de vara ce se scurge istovita pe paharul de bere (fara alcool, iar fara alcool! Asta-i blestemul automobilistilor, sta-le-ar frana de mana in … mana), deci, pe cand faceai tzoc-poc pe caldaram, cu eleganta din dotare (aia nativa) sau invatata de prin filme vechi, sau cumparata de prin mall-uri, in ultimele zile de sales, cum mergeai tu asa tinand capul sus, peste privirile iscoditoare ale celor asezati la mese, peste masuratorile facute pervers de rapid din ochiometru: „90 cm, cupa C, ba nu, D, cat or fi de lasate?, putea sa fie mai slaba, are talie subtirica totusi, deci, cu ce treaba pe aici?”. Privirea sus, da, dar nici prea sus sa nu dai cumva in vreo groapa-capcana plantata de primarie si sa cazi, lata si lunga cata esti, cum ai mai facut in cazuri de jalnica amintire, si sa te faci de ras iremediabil (concetatenii tai sunt ai naibii de cruzi, parc-ar fi venit direct din Evul Mediu, ii stii bine, i-ai testat, nu-s deloc sensibili la necazu’ altuia), deci tocmai in momentul acesta pregatit in a-ma-nunt, repetat si corectat pana la sange, Susnumitul, Paratul, incepe sa sfarme piatra. Da, daa, mai bine i-ar zice Sfarma-Piatra. Sfarma-Piatra-Statu-Palma-Barba-n-Cot, caci de dureri si de opinteli pe care incerci sa le ascunzi, doar asa ajungi sa te mai proptesti in masa (la care ai ajuns sfarsita, de parca seara a-nceput cu susu-n-jos. Adica cu sfarsitu’, in loc sa-nceapa cu-nceputu’.). Ai ajuns, bine c-ai ajuns intreaga, acuma ce sa-ti zic. Ai ajuns. Si stai. Ca’ de asta ai venit. Si stai. De ce-ai venit? Si stai. Cu barba-n palma si palma-n cot. Si cotu-n masa. Intre pata de cafea si aia indefinita cu amintire de alcool. Aaa …ah … lcool! Asta te-ar ajuta. Da’ tu n-ai voie. Astazi n-ai voie la nimic din ce te-ar putea ajuta. Descurca-te fara proptele. Descurca-te cum poti. Printre buzele botite de atata framantat intre degete (vezi daca nu fumezi? Daca fumai, dadeai gata juma’ de pachet de slim-uri in primele cinspe minute si nu mai pareai asa dez-ocupata), printre buzele botite (si bine ca nu te dai cu ruj, ca ti-l intindeai pe toata fata, iti dai seama cum aratai dupa aia?), printre buzele botite ii zambesti aluia din dreptul tau care ii tot spune ceva ce pare interesant celei din dreapta ta.

–         pe bunee? Chiar asa?

Te bagi in vorba crezand ca asa maschezi cele 5 minute in care ai lipsit complet din ecuatie, din conversatie, din grup, din lumea asta. Tipul se uita la tine (ingaduitor? confuz? ce se baga si asta in seama? of …) si continua ce-avea de spus, tu oricum ai pierdut sirul, n-are rost sa incerci sa mai intelegi, ca n-ai sa poti, oricat ai incerca. Bine ca te-a iertat de un raspuns care oricum nu te interesa. Si, intoarce-te la ale tale …
*
dar ce-o fi cu noaptea asta? Ca parca n-aveai nimic cand ai plecat de acasa?
*
sau aveai?
*
aveai tu ceva-n cap si-n suflet, si chiar si-n minte. Dar, pana ai ajuns aici, Statu-Palma-Barba-ala-Sfarma-Tot chiar a facut praf tot. Nimic nu e cum ti-ai imaginat. Nimic. Nici oamenii parca nu-s aia dinainte. Locurile, scaunele, masa, paharele. Berea fara alcool nu mai are gust de bere fara alcool. Poate-i alta bere. Dar nu-i.

Fetele-ti par cunoscute, dar nu recunosti nimic. Nu te recunosti pe tine in toata situatia aia. Ai emotii. Desi, astea-s niste chestii …. ce ti s-au mai intamplat. Doar ai crezut ca ai scapat de ele. De fapt … nimic nu s-a schimbat. E la fel. La fel ca atunci cand … bati la o usa necunoscuta, o deschizi, privesti pe cineva pentru prima oara cu adevarat in ochi, pe cineva care-ti place, spui te iubesc fara sa stii ce-o sa auzi dupa aia … ti se spune te iubesc si nu te-ai asteptat …. da, da. Dar, asa e?, nu e asa? – uite asa te freaca indoiala, si iar ai niste crampe ciudate, ori cineva drag e bolnav sau e pe moarte si … te uiti la cainele tau si te gandesti ca el imbatraneste de 7 ori mai repede ca tine … si ca va veni o zi … Da. Da. In toate cazurile astea. Asa e de inteles, dar restul? In restul zilelor banele? Ca acum. De ce simti acum ceva? O zi ca multe altele, penultima zi de vara calendaristica, ultima noapte de vara pe care te-ai gandit s-o petreci in oras. Asa ca, la ce-s bune emotiile astea … venite aiurea-n tramvai, cu trepidatie ametitoare de ciocan in stomac? Bum-bum-bum! Pana-n inima-l simti. Bine ca ai, ce mai!, ai la ce sa faci tahicardie, altii nu mai au nici atat, hahaha – iti spui singura glume sinistre in gand, poate te mai inveselesti si iesi din starea asta aiurea in care ai intrat. Emotiile, ce-s emotiile? Sunt, bune, sunt rele? Both. Trebuie sa inveti sa le recunosti. Sa le cunosti. Sunt ale tale. Independente. Pleaca si vin cand vor ele. Doar locuiesc in propriul tau trup. Pe care-l folosesc cum si cand vor. Si totusi, daca stii sa le asculti, intotdeauna iti semnalizeaza ceva (bineinteles intr-o alta limba, ca de ce-ar invata ele romaneste?). Tic-tic-tic. Bum-bum-bum. Ta-ta-ta. Intelege si tu ceva daca poti. Poti? Ce-ti spun ele acolo? Cateodata dinainte de-a se intampla. Tie asa ti se intampla. Oare si altora? Oare altii cum simt? Ce gandesc? Ce ocupati si integrati par toti cei din jurul tau. Sunt in lumea lor. E lumea lor. E ca si cum tu n-ai avea ce cauta aici.
*
hai, gata. Nu, ca s-a terminat. N-o sa lasi tu asa, ca o emotie sa-ti strice seara. Te muti pe un scaun, apoi pe un alt scaun, apoi la toate mesele la care cunosti pe cineva. Pacat ca nu-s mai multi, doar vreo 5-6. Vorbesti cu toti. Ce? Nu stiu, ceva acolo. De fapt nu vorbesti cu toti. Aha. Exista o exceptie. Asta e, dar nu recunosti nici in ruptul capului. Ba recunosti, dar dupa ce Barba-n-Cot ala te-a-ntors de tot pe dos. Si stii. Stii foarte bine. Nu mai negi. Admiti. Accepti. Cu cine-ai vrea sa vorbesti, nu vorbesti nimic, nu, deloc, ba te feresti, nici nu te uiti intr-acolo. Nu, nu spui nimic. Ce poti sa spui? Ce ai putea sa spui? Ce pot cuvintele face pentru tine? Nimic. Lasi emotiile sa vorbeasca. Poate se descurca mai bine. Pai nu? Pai da. Ca de aia le-ai adus atata drum de acasa.
*
si fluturele din stomac, bate din aripile lui mari, albastre, pudrate cu pulbere fina de safire, si tremoloul ala ce acolo abia se simte, se amplifica pana ajunge ca o cumplita avalansa. Ca un bulgare imens. Bulgarele ti se opreste in gat, in limbaj uzual i se spune nod, e al naibii de greu de inghitit sau de scuipat si te intrebi, fix a mia oara, daca si ziua de azi o sa treaca, banala ca toate celelalte.
*
sau va fi ultima noapte de vara si prima noapte de dragoste, nu de razboi.

Anunțuri

5 gânduri despre „ultima noapte de vara

  1. Atatea juvaeruri sant
    Utate-n bezna si-n mormant
    Dormind in veci necercetate.
    Atatea flori dau in zadar
    Parfumul lor subtil si rar
    In taina si in singuratate.
    C.Baudelaire-NENOROCUL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s