mai aproape, mai aproape (II)


… asa ca, desi cel mai inspaimantator lucru ni se pare a muri, pana atunci lucruri mult mai mici ne paralizeaza orice gand, orice miscare. Suntem morti pe dinauntru cu mult inainte de vreme. Sa te duci sa te asezi langa persoana care iti starneste curiozitatea, de care te simti atras, sa o privesti mai des in ochi, sa-i zambesti, sa-i spui doua, trei, cinci cuvinte, sa astepti un raspuns si daca nu-l primesti sa faci cumva s-o ajuti sa ti-l dea … perspectiva acestor actiuni simple te paralizeaza ca un venin mortal. Sa (-i) dai tu toate sentimentale tale pozitive, toate emotiile candide starnite de ea fara sa astepti o confirmare dinainte. Sa dai, intelegand ca ceea ce primesti in schimb se afla tocmai in gestul asta. Toate lucrurile astea ni se par de fapt imposibile. Tocmai atractia pe care-o simti ridica un zid de netrecut in fata ta.

*

iar cei doi sau trei metri care te despart de acel om interesant se transforma cu viteza luminii intr-un hau de netrecut. In cateva secunde, va aflati pe doua planete diferite, pe doua orbite ce nu se vor intersecta niciodata, doua entitati care vor privi cu un jind permanent nesatisfacut una catre alta.

*

ce ma fac daca … dar daca … Daca nu-s destul de interesant? De bogat, de inzestrat … De inalt, de frumos, de tanar sau de batran? Ce ma fac daca nu ma place?

*

si uite asa, ca-ntr-un ritual ancestral de magie neagra, prin intermediul acestor 4 cuvinte inofensive, ti-ai anulat tocmai sansa de-a intalni persoana care poate ti-ar fi schimbat viata. Si te-ai intors in tine imbufnat si ofticat, cu gust amar si gleznele incordate. Cu dorinta mototolita de teama. Zambetul fals multumit, ti-a mai sapat un rid pe fata. Intre umeri s-a mai pus un nod. Sansa a trecut. Nu te uiti dupa ea, stii ca ai ratat. Dupa ce-ti trece incordarea o s-o cauti mult si bine, si, poate, de multe ori, crezand ca o reintalnesti, o sa te napustesti asupra unor persoane nepotrivite, cu o hotarare oarba: „nu, de data asta o sa vorbesc, o sa-i vorbesc, o sa fac ce n-am facut inainte, nu, n-o s-o mai las sa-mi scape”, crezand, sperand nebuneste ca iti vei lua in felul asta revansa. Revansa nu vine aproape niciodata. Doar sansa aia ratata se razbuna intr-un fel atat de dureros pentru noi.

*

ne e frica sa murim, dar nu ne e frica sa NU traim in fiecare zi, in fiecare ora din  zi, in fiecare clipa din fiecare ora din fiecare zi.

*

stim atatea lucruri, invatam atat de multe, avem mintea atat de plina de informatii pe care aproape niciodata nu le folosim, si totusi, cat de rar invatam sa facem un pas, doi, catre ceilalti, catre tot ce-i mai important in viata noastra

Anunțuri

4 gânduri despre „mai aproape, mai aproape (II)

  1. Pingback: nevermind « Florigalbene's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s