felii de catavenci cu catavence


noroc cu amintirile din epoca Medien Holding, altfel n-as fi ajuns prea curand sa cumpar Academia Catavencu SI Catavencii, doua numere la rand!! Mi-a atras atentia scandalul iscat in cazul acestei vanzari-cumparari cu iz politic si m-a amuzat copios preluarea dezastruoasa. Cat si aerele de victima a noii echipe AC. Smiorcaielile si vaicarelile: vai, ne-au parazitat pagina de FB. Vai, nu stiu ce nu ne-au dat si nu ne-au facut. Da, sigur. Scrie undeva ca trebuiau sa va dea, da’ am uitat unde. Catavencii au fentat ca la rugby si au inscris ca la baschet. Peste capul tuturor. Academia a ramas cu hartia.  Sa se considere sponsorizati. De moi. Macar atata sa fac si eu pentru ei, daca nu pot sa le cant: „amintirili ma chinuiesc, amintirili ma rascolesc …”. Ca nu ma rascolesc, ce sa fac. Doua numere la rand!? Moamaa … ce de bani aruncati!

*

totusi amintirili isi fac de cap prin subconstientul meu, pentru ca azi-noapte-n vis ii spuneam uneia care a fost avansata redactor sef la douaj’ de ani (caz real) ca daca vrea sa-mi fie sefa sa invete mai intai sa faca acordul intre subiect si predicat. (Nu era o conditie, acolo.) Afurisit si Freud asta. Omisiunea prin inlocuire, sau cum se numeste asta … Era de fapt Funeriu deghizat de gandul meu ascuns care-mi interzicea sa gandesc asa ceva despre el. Halal basista.

*

Catavencii au plecat sa se plimbe o ora pe afara, cu imprumut, iar eu, am ramas pedepsita sa citesc Academia. La prima vedere, totul e cum stiu. Hartie proasta, glume confuze, fara umor. Mai rasfoiesc, in lipsa de alta ocupatie. O reclama (interna) a revistei Caminul. Din ciclul: pă ăsta micu-l fac camion, pardon, avion. Coperta albastra, cu un monoplan Ikarus C42, mare, pă ea. Si scrisu’ citet, pă fuselaj. Fain. Vintage, asa. Langa el, un fotel. Parca. Nu? Seamana, oricum … Din cuprins: euroluce (foarte sugestiv. Aveti 3 incercari: ce inseamna?), trei interioare cu stil (de avion???) si Dragos Bucurenci (o fi vreun pilot cunoscut).  Langa coperta, pozat articol cu titlu magistral: „relaxare in zbor”. Wow! Stai! Parca am lucrat acolo! Nu era revista de design interior? Hm … or fi facut-o de aeroplane. Si asa nu se vindea. Mai bine.

*

Inainte sa dau foaia remarc ca pe coperta au uitat motto-ul de anţărţ: „arta si design pentru casa ta”.  Hm? O fi vreo casa in avion si n-am vazut-o io, cum am ochii inecati in pizma si tastele mustind amar – de la cafeaua fara zahar de ieri dimineata – a rautate.  Vezi, daca mai lucram acolo iar trebuia sa ma iau la tranta cu ei pentru coperta asta, sa le spun ca n-are legatura cu specificu’ revistei, ca transmite mesaje confuze, ca ce-are sula cu prefectura, ca insiruirea avion-fotel-Bucurenci ma poate duce cu gandul eventual ca acesta din urma a aruncat fotelul din avion si s-a apucat de chilotat avioane pilotat, ca trei notiuni din astea ametite, insailate prost, nu-s lifestyle, nici design interior, ca nu-i bine ce fac, ca o sa se cocleasca tabla avionului pe tarabe vara asta si tot n-o sa intrebe nimeni de ea – vaz ca-i numar dublu – ca-s neprofesionisti, câr-mâr-hâr, iar ne certam, iar aveam palpitatii si mai faceam o vizita la cardiolog … iar ei iar trebuiau sa-mi raspunda ca vin prea nervoasa la servici’, sa ma intrebe daca m-am maritat in sfarsit, si sa concluzioneze ca am o atitudine nasoala, mai ales cand nu-i aprob pe ei. Mai bine ca ne-am despartit. Cu aceasta ocazie ii invit sa-mi recicleze si alte titluri (oricum o fac deja) si de acum sa titreze cam asa: arta in zbor, dupa arta ma omor, Bote’ si arta frecatului de menta (la rubrica culinara) …. Nu prea l-am vazut pe coperte, apropo … sa nu fi fost interesat? da’ acu’, ca ati pus avionu’, sigur vine.

*

Insist, poate totusi gasesc ceva. Si rabdarea-mi fu de data asta ras-platita. Desi nu vad ce legatura are cu satira politica (nici una, va spun tot io, că pe blog adminu-i un fel de zeu. Singurul zeu. Ha.), articolul despre documentarul Metrobranding m-a uns pe suflet. Uimitor, dara adevarat, cineva din redactia AC mai are ceva sensibilitate si chiar s-a dus sa-l vada. Si nu numai ca l-a vazut dar a inteles si marsavenia ascunsa sub chipurile palid-post-juvenile ale „tinerilor” realizatori. Se pare ca n-a ras prosteste cum a ras trei sferturi de sala la premiera. Ba chiar a fost indignat. Mai sa fie si sa fie!

*

Nimic nu m-a indignat mai tare ca acest documentar, anul acesta. Am venit fiarta de furie acasa, dupa ce, exact cum se spune in articol, am vazut vreo ora si juma’ cum neshte tineri ce se cred foarte dashtepti au luat la misto, dindaratul camerei de filmat, nu stiu cati fosti angajati ai unor fabrici de prin centrul Transilvaniei. Si au ales in special oameni care au muncit mult intr-un domeniu, daca se poate, toata viata. Mai ales de acestia au facut misto. De toate amintirile lor, de toata viata lor, de tot timpul ( 30, 40 de ani) investit intr-un loc de munca unde s-au dus cu seriozitate si au invatat ceva. Sa faca masini de cusut, saltele, tenisi, becuri. Mobre. Din varful celui mai fin si superior dispret, Ana Vlad si Adi Voicu, isi rad cu mana la gura, de ce-au avut oamenii aia mai demn si poate mai bun la viata lor. Asa cum a fost. Acompaniati de hohotele de ras – intr-adevar, tot cum se zice in articol – „fasciste” ale salii. Foarte superiori, deh. Oameni cu carte. Teleectuali, probabil.

*

articolul are si o incheiere apoteotica, care-mi place. Drept pentru care o redau aici: „… daca, asa cum ar trebui, veti pleca din sala inainte de sfarsitul filmului, trantati usa cat puteti de tare. Atentie, unele sali n-au usi, ci perdele groase de plus. Sfasiati-le. Va veti simti mai bine. Parol.”

*

Parol.

*

au venit si Catavencii de la plimbare. Dar acum, cu gandul la oamenii aia de care si-au batut joc niste tineri si foarte de succes realizatori de documentare, chiar nu mai am chef de glume deocheate. De inclinatiile politice absolut stravezii. De Dinescu care atungi cand se straduie sa fie sluga, n-are umor. Si-n Academie e tot asa. Minus articolul asta.

*

pe langa profesionistii batjocoriti in Metrobranding, cei ce fac ziarele si revistele de astazi sunt niste ieftini si meschini impostori.

*

chiar nu mai am chef de citit.

Anunțuri

2 gânduri despre „felii de catavenci cu catavence

  1. Cam toate revistele de arhitectura si design de la noi sunt mediocre si scrise prost de nespecialisti. Ce cautai acolo TU, nu inteleg?

  2. Pingback: impas | Laurailica's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s