Pizma (nici pizma nu mai e ce-a fost)


sunt acuzata ca-s plina de pizma. Ca, acrita de strugurii acri la care n-am ajuns (sic), m-am umplut de invidie si venin si de aia critic in dreapta si-n stanga. Pentru ca aceasta acuza mi-a fost adusa pe paginademedia.ro si se refera doar la domeniul jurnalistic, trag concluzia ca nici pizma nu mai e ce-a fost.

*

Draga Doamna,

Nu e pizma. E o … realitate. Sa lucrez in televiziune sau presa n-a fost niciodata marele meu vis, totusi, nu pot sa am ganduri pozitive despre cei ce strica un intreg segment atat de important in societate, prin totala si crasa lor incompetenta si apetenta spurcata pentru lins … Cati credeti ca mai viseaza cu adevarat sa faca parte din astfel de colective, din haitele de latratori si gastile de caftitori imprastiate cam peste tot in media romaneasca? Din cardurile de gaste care se aduna si discuta pline de importanta despre ultima pereche de chiloti cu damf de şvarovschi pe care-a dat-o jos Simona Sensual. Chiar credeti ca asta mai poate fi visul cuiva? Sa-ti sufleci manecile seara de seara si sa latri si sa scuipi cum iti dicteaza un patron sau altul la telefon? Nu cunosc pe nimeni care sa isi doreasca asa ceva. Iar cei ce o fac, desi nu-i cunosc personal pe cei mai multi, fac pariu ca o fac exclusiv pentru bani si alte avantaje transformabile in banet (case ANL, imprumuturi fara dobanzi, bani din santaje, cadouri, mita). Nuu, nu spun ce spun din vreo credinta interioara in binele celor predicate de ei de la inaltimea pixelilor. Nu!

*

Nu e ceva de la care eu, sau altcineva, cat de cat inzestrat cu vreo aptitudine si increzator in ceva valori morale sa putem fi indepartati. Nici nu ne-am dorit vreodata sa ne apropiem de asa ceva. Nu e ceva la care sa aspiri, si nimeni cu mintea intreaga nu face asta. E doar bancul de nisip pe care esuezi cand nu mai stii si nu poti face altceva. Cand spagatul nu mai are farmec si altceva nu poti. Cand habar n-ai cum arata o activitate jurnalistica.

*

Si va mai intrebati de ce scad tirajele, audientele, de ce lumea se uita la Dansez pentru tine :))). Cat imi vine sa rad! Si cat rad!

*

Am lucrat in mass-media. Pasager, temporar, dar suficient cat sa stiu acum exact despre ce vorbesc. Pana am inteles ca nimic nu-i aproape de ce mi-am imaginat candva. Am vazut gastele semidocte cu aere de lebada care-s acum la putere. Am fost pe la sedinte unde se hotara ca pipitzele merg la Ateneu si ca cititorii vor fi interesati sa citeasca o revista de design interior care-l are pe Bote pe o coperta si pe Andreea Marin pe alta. Scrisa de nespecialisti. Au venit si la mine tzoapele de la sales si mi-au spus ca visul lor e Viva si in special paginile de bine imbracati/prost imbracati. Stiu cat de stupefiati m-au privit toti cand le-am spus ca eu citesc asa ceva o data pe an, cand nimeresc in vreun coafor mai prapadit. Stiu nivelul prostiei. Nu pot adera la asa ceva. Niciun om care are cat de cat calitate nu poate. Stiu si cat creste panica in randul idiotilor din astfel de medii, atunci cand, cineva cu adevarat talentat sau valoros se rataceste printre ei. Cred ca urletul imbecilizat si generalizat pe care-l auzim de peste tot din massmedia e urletul fricii incompetentei. In 80 % din cazuri, oricine, oricand le poate lua locul, atat sunt de incompetenti. Iar procentul acesta creste in fiecare zi.

*

„Nu-i frumos, Laura, ce faci …” parca-i aud pe fostii mei colegi … „ce?, nu suntem in aceeasi barca?”. Mi-a fost intinsa si mie aceasta mana, am fost invitata in gasti, in grupuri de interese, care de care mai sugubete. Valoarea mea ar mai fi adus ceva aparenta de competenta mediocritatii deciziilor lor. „Zice si Laura ca asa e” – ar fi fost un argument cu greutate. Doar ca eu n-am vrut sa fac asta. N-am vrut sa se zica ca eu i-am aprobat pe ei. N-am putut sa ma combin asa. „Baa, ne trebuie oameni care sa n-aibe figuri din astea in cap, oameni care inteleg cum merge treaba acum …”, am auzit si eu racnetul directorului disperat, care nu mai pricepe nimic din viata, n-a mai deschis o carte din liceu dar nu crede ca asta ar avea vreo influenta, vreo legatura cu ce face sau ce nu mai poate face,  si care spera ca, vanzandu-si ultima picatura de suflet o sa mai ingrase cumva conturile stapanului sau care-l ameninta constant cu ejectarea.

*

Si tot nu le iese. Tot ce mai pot face e sa se tina strasnic de maini si sa angajeze in permanenta altii si mai prosti decat ei. Tot mai prosti daca se poate, in asa fel incat sa-i spuna patronului ca altii mai buni nu se gasesc. E o spirala descendenta, foarte clara, explicabila in cel mai mic amanunt. Prostii fara minte s-au inhaitat, si-i spun in cor patronului ca altceva mai bun nu se exista, ca nu se poate face ceva mai bun, c-asa-i in toata presa, toti cad si scad, ca uite, ei cauta solutii, oameni, dar nici aia nu pot face nimic. Ca ei e cei mai buni. Doar karma-i rea.

*

Come’on! daca ati lucrat cat de cat intr-o companie mai mare, stiti ce putere poate avea un grup din asta, unit, ce canta la unison, „noi facem tot ce putem, vedeti, dar oamenii e de vina, nu citeste, se uita la oteve si asculta manele, e inculti dom’le cititorii astia, nu vrea sa citeasca despre Bote si cum il injuram noi pe Base si pe Boc si pe Udrea” :)))))))

*

O alta greseala majora, capitala, este vesnica si obsesiva impartire pe culori, galben-ros-portocalii-vezi-albastre-etc, atat a jurnalistilor cat si a telespectatorilor / cititorilor / chiar si a comentatorilor de aici. Nimic mai fals si mai prostesc. Am cunoscut foarte, foarte, foarte putini oameni cu adevarat inregimentati politic. Restul isi schimba parerea si nuantele la fel de repede precum ii dezamagesc cei ce ajung la putere. Sau dupa cum bate vantul. Adica foarte repede. Iar jurnalistii si jurnalismul ar trebui sa fie INDEPENDENT/I. Asa stiam eu. Sau gresesc?

*

Pizma? Nu. Satisfactie. Cand vad, de pe margine, cum iau decizii din ce in ce mai proaste, catastrofale, cum angajeaza ultimele jeguri, cu care, prin comparatie spera ca o sa mai castige ceva credibilitate. Astept sa-i vad cum cad si ma pregatesc de un lung hohot de ras. Trebuie sa radem, cand totul se va termina. A fost lung si obositor pentru multi dintre noi sa vedem asa parada nesfarsita de scursori. Pizma? Nu. Cateodata manie.

*

P.S.: In timp ce scriu, la teveu se discuta despre rezultatele dezastruoase de la BAC. Unul n-ar spune-o pe a’ dreapta: ca un sistem de supraveghere mai sever a scos la iveala nivelul real (sau mult mai apropiat de realitate) a tinerilor nostri invatacei. „Iemu Funeriu” a scris un elev frustrat pe un perete (ce sa-nvete de la Badea? alta sursa permanenta de educatie, o lichea frustrata scoborata dintr-un cartier, care da lectii in fiecare seara: de aparare, de atac, de valori, de legi si legislatie, de politica, de femei, de sport, de vestimentatie, de ceasuri, de vacante si calatorii, despre ce si cate tatuaje sa-ti faci, care-s pentru pitzipoance si care-s pentru aia din gashti periculoase; stie de toate baiatu’) si pe asta se bazeaza toata spuma lor de la gura. „Sa-si asume el rezultatele astea, dupa un an de mandat!” – zice alt prost, pe un canal TV. Adevarat canal.

*

Asta sa pizmuiesc eu? Zau 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

Anunțuri

3 gânduri despre „Pizma (nici pizma nu mai e ce-a fost)

  1. Mie nu-mi pari deloc o fiinţă plină de pizmă… cred că dimpotrivă …

    P.S. Să nu te supreri, dar când am citit la inbox că a apărut acest subiect am belit nişte ochi… nu mă aşteptam… (citisem Pizmă cu d în loc de m 😀 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s