epoca neo-securista


pe paginademedia.ro, unde se anunta toate cele din mass-mediile romanesti, unde se spala rufele foarte imputite din industrie, unde, in zona comentariilor, vorba lu’ Plesu, poti sa asisti la un spectacol al punerii poalelor in cap, maaaiculitaa, mai ceva ca-n Prelungirea Ferentari; aparu un anunt: Dinescu s-a intors la Catavenci pe post de presedinte, care – ei, Catavencii – au plecat burzuluiti la Patriciu, din curte de la Adamescu, care nici n-a apucat sa-i vada bine la fata. Sau mai bine zis cand l-au vazut ei pe el, s-au speriat atat de tare incat si-au pus poalele la spinare – de data asta, in loc sa si le puna in cap. In cap si le-au pus inainte si dupa – si au tulit-o in directia altui mogulash, mai prietenos, mai osanzos, la fel de gretos.
*
Da’ cui ii pasa? Poate lu’ Adamescu, care nu stiu pe ce-a dat 800000 de euro. Moama, 800000 de euroi? Pfaleo! Cum sa arunci asa, 800000 de euroi pe garla, mama?  Oricati bani ai avea. Dar chiar asa! Cati bani ai, si cum reusesti sa-i cheltuiesti atat de prost?  Credeai ca se bate lumea sa se angajeze la firma ta? Ei, iete nah, ca-i taman invers, vi s-a dus buhu, ce fel nashpa sunteti, ca lumea asta-i mica-mica. Opt sute de mii de euroi pe un brand aflat intr-un dramatic picaj, o firma plina de probleme si, in plus, toata redactia ti-a dat cu flit si a plecat la altu’ in gradina? Si astia, batuciti si trecuti prin toate alea, cu mult mai multa experienta decat a tuturor oamenilor tai x 22, scot poimaine una noua. Deci, esti praf, dupa parerea mea. Nu stiu cum ai putut sa ti-o iei in halul asta. Antart ti-a mai tras-o si Mario Garcia ala sau cum l-o chema,  cand ti-a trasnformat RL-ul intr-un cearceaf atat de mare incat enerveaza pe toata lumea care face prostia si-l mai cumpara. Macar de-i dadeai cu un parfum vintage, si-l vindeai la promotie cu niste fiare de calcat, sa aibe buna cu ce sa-i calce ziaru’ lu’ bunu, cand i l-o mai cumpara. E bun de hartie de impachetat, ca e mare, asa. Acum ti-ai facut format cat o vitrina, cand reperele citibile sunt ecranele mici, cat palma? Undeva intre iPhone si iPad. Of, la nimic nu te pricepi. Stiu, stiuu, stiuuu, oamenii tai iti spun ca fac ei revista in 3 redactori, un fotograf amator si un student la arte plastice care vrea s-o dea pe caricatura. Ca au ei oameni buni, oameni elastici, cu creier de guma, pe care poti sa scrii orice. Fara personalitate. Personalitatea e o problema. Stiu schema si problema. Am lucrat acolo. Dar nah, nu tine. Si nu iese. Treaba ta. O vreme o sa mai manariti cifrele alea de la BRAT, pana o sa vi se taie de tot. In fond, mi se rupe. Miercuri ies pana la taraba, sa vad noul numar. N-o sa-l cumpar, stati linistiti. Mi-l da nenea sa-l citesc, ca-i pretenaru meu. Sper ca ati ramas asa cum va stiu si ca o sa-mi oferiti un prilej maxim sa rad toata ziua de voi. Promit ca fac si o lista de perle scoase si o public aici, pe blog. Ca-ntre cunostinte vechi.
*
Cui altcuiva sa-i mai pese ca Dinescu e din nou la Catavenci. Lor, desigur. Dar cum sa umfli aluatul tuflit cu o drojdie stricata ca Dinescu? Pe vremuri daaa, era mistoo, vorba’ lu’ Irinel, ma uitam si eu la el. Dar de cand l-am vazut plangand in batista dupa poetul Vantu, inchis pe nedrept de nenorocitii portocalii, sa stiti ca … aproape nu-l mai pot suferi. N-am pierdut bani la FNI, dar, domnul Dinescu nu era vreun parlit care sa n-aibe cu ce-si hrani cei 7 copii ca sa trebuiasca sa faca asa ceva. Era ajuns bine, indestulat si indopat cand a facut asta. Daca de atunci si pana la finele vietii ‘mnealui n-ar mai fi produs niciun ban, nu cred ca ar fi murit de foame. Asa ca venirea lui ma indeamna mai degraba sa nu caut revista, decat s-o. Oricum n-am mai cumparat-o in ultimii 10 ani. Nu mai are umor.
*
iar despre Patriciu, ce sa va zic? Ca e egal cu Vantu, Adamestii si Voiculestii la un loc? Toata mass media asta neo-securista e atat de limitata, de lipsita de haz, de seva, de prospetime, de mojo, de ficati, de fler, de inima, originalitate, de suc (chiar si din ala gastric)! Orice apropiere de un personaj din asta, infectat, duce inevitabil la pierderea ireversibila a talentului. E ca un fel de castrare si pedeapsa divina – daca vreti – in acelasi timp. Un exemplu extrem de bun de INSTANT KARMA. Caci toti cei ce au facut asta – s-au inhaitat cu niste unii securisti si fosti turnatori – s-au prostit alarmant de repede si fara putinta previzibila de redresare. Nu doar Dinescu, ci si un Hurezeanu, alta data mare om, mare caracter, si chiar si complexatul plin de saliva, spagatistul Badea. Imi placea mai mult atunci cand se raschira pe doo scaune, in speranta ca vreo fata o sa se uite la el, si o sa cada in fund de admiratie: iote si la astaa, ce stie sa faca!? Atunci era un clovn cinstit si caraghios, care ma amuza. Acum e doar un trist cocalar ipocrit care nu poate respira fara sa-mi arate ce ceas si-a mai spanzurat la mana in timp ce-mi spune ce frumos toarce motanul.
*
asa cu mass-media neo-securista. Cine-o mai cumpara? Nimeni. Ea pe ea. Sa vada ce-a mai scris celalalt informator, celalalt coleg, celalalt turnator. Sa inteleaga care-i trendu’ in formatie. Inca traieste din impresia catorva firme ca ceva-ceva se mai vinde. Ca poate reclama in reviste pe care nu le cumpara nimeni o sa functioneze. Din lipsa de informare a unor marketing manageri. Din umorul de proasta calitate (vezi programele de pe Antene). Din relatii personale. Nimic nu mai merge dar, inca nu cedeaza. Nu le vine sa creada ca totusi, n-au prostit pe nimeni. Romanu’ a cumparat o vreme, a ras zeflemitor si apoi a facut economie la hartie igienica. Acum, pe criza asta, din socoteala iese ca hartia igienica e mai ieftina. La scoala lor de securisti, nu i-au invatat asa ceva.

*

cateodata stau si ma intreb: daca maine m-as muta la NY de exemplu, oare in cate zile, in cate saptamani as fi uimita de subiectele meschine care ma preocupau in tara? De tot acest … univers plin de personaje ieftine, de idioti fara personalitate si demnitate … cred ca, as fi alarmata gandindu-ma ca mi s-a putut intampla asta atata timp. Si totusi, cand esti aici, se poate.

Later edit: am cumparat Catavencii, am citit editorialul lui Dinescu si am ras. Tare, nu in gand. Tot nu-l iert pentru magaria ce-o facu. Dar ii recunosc talentul, vizibil cand nu se straduie sa linga un dos sau altul. Am mai ras si la alte poante. Cea mai tare (poate altii o stiau, eu nu) a fost aia cu Antonescu: „duduie, vrei sa culci cu mine? Ca-s mort de oboseala!”. Mi-au dat lacrimile de ras. Academia mi s-a parut asa cum speram: jalnica si confuza.

Later edit 2: da, am tot scos si re-afisat articolul asta. Am indoieli ca am reusit de data asta sa ma fac inteleasa. Am o teorie despre presa neo-securista si rezultatele ei, dar inca nu-mi iese formularea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s