falimentul statului social (?)


citez dintr-un articol al lui Stefan Vlaston postat pe contributors.ro:

„Diferite guverne, nu numai in Romania, au profitat de statul social pentru a obtine voturi de la electorii prea naivi ca sa inteleaga ca li se ofera un cadou otravit. Altfel cum sa ne explicam situatia incredibila in care se afla Romania: se acorda, conform ministrului muncii, 12 milioane (!) de indemnizatii sociale unui numar de 6,7 milioane de beneficiari. (……..) Ar fi culmea ca USL,  jumatate liberal, sa mai scoata pe taraba conceptul de stat social, cand in jurul nostru se prabusesc statele sociale ca niste castele din carti de joc. Cand a devenit clar ca nu poti obliga pe cei vrednici si performanti sa-i tina in spate si pe cei care stau cu burta la soare sau prin carciumi. In conditiile in care au acces la o piata a muncii imensa, aceea europeana.

Ma intreb cum isi va schimba USL  discursul din mers, renuntand la toata propaganda cu redistribuirea de la cei care au la cei care stau, impozitarea progresiva, ajutoare sociale cat cuprinde. Ca doar nu se asteapta sa mai creada cineva balivernele astea, dupa ce se va fi produs falimentul in lant al statelor sociale.”

*

problema intelectualilor din Romania, mai ales a celor care se vor formatori de opinie, se vor a fi oameni influenti si importanti, este ca poarta – mai toti – ochelari de cal. Vorbesc ca din carti, ca sa folosesc un cliseu, si au discurs de biblioteca. Se vede de la o posta ca nu ies pe strada, ca nu discuta cu oamenii in general, ca se limiteaza la cercul lor mic si stramt care de obicei ii aclama si ii pune pe un piedestal.

*

Realitatea in Romania e alta.

*

Romanii de abia asteapta sa vina cineva sa le spuna ca le DA CEVA. Orice e bine, dar, cu cat se promite mai mult cu atat lumea e mai entuziasmata. ORICINE poate promite ORICE. Va fi crezut. Amintiti-va de fenomenul Dan Diaconescu, de care noi, intelectualii, oamenii superiori, radeam cu toti dintii la vedere, ca-ntr-o reclama cu dentisti, si intr-o deplina si confortabila superioritate: „auzi-l si pe ala, da 20 000 de euro fiecarui roman. Hăhăhăhăhă!”. Lozinca preluata si prelucrata – cu mai putin succes, ca deh, si pentru asta iti trebuie talent – de Geoana-Mihaela-dragostea-mea. Flacara violet e de vina.

*

principiile statului de drept, a statului democratic au penetrat foarte putin in mentalitatea romanului de rand. In primul rand nu le-au invatat in familie. La televizor se predica non stop ceva vecin cu nebunia unei mahalale in plina criza hormonala. Un maidan mai jalnic ca mass media romaneasca n-am vazut niciodata. Dictatura carlista + 50 de ani de comunism + 20 de ani de neocomunism desfasurat sub deviza „liber la furat” au ras din mintile romanilor orisice amintire a unei posibile democratii. Romanii nu cred ca se mai poate schimba ceva.

*

cei ce vor promite mai multe, vor castiga alegerile. Cei ce vor promite salarii mari in sistemul de stat, ajutoare, prime nesfarsite, aceia vor primi un numar covarsitor de voturi. Cei ce vor promite cele mai gogonate reforme economice menite sa imbogateasca romanu’ peste noapte fara ca acesta sa nu faca niciun efort, vor castiga detasat. Cine nu crede asta se bazeaza pe 2 lucruri care nu exista in zona politica romaneasca: legi morale si bun simt.

*

Nici nu e de bonton asa, printre precupetele si camionagii care apar la teveu sub forma de prezentatori si moderatori,  cum adica sa fii moral si sa ai bun simt?

*

Solutia: revolutie pe bune, dusa pana la capat. Asanarea morala a paturilor conducatoare. Plivirea institutiilor publice de buruieni securiste. Legea lustratiei aplicata la sange. Romania bazata pe principii corecte si potrivite cu acest spatiu geo-politic. Profesionalism. Educatie la inalt nivel. Investitii in cercetare. Degeaba asteptam ajutor din cer, din pamant. Nu va veni niciodata. Tot noi trebuie sa facem curat.

Anunțuri

Un gând despre „falimentul statului social (?)

  1. Nu se mai poate cu nimic. Ar trebui sa intelegem toti ca in orice multime de oameni exista unii predispusi sa se afirme, sa riste, sa iasa in evidenta, sa isi asume responsabilitati, sa fie vizibili. Dintre acestia au fost selectati si nomenclaturistii comunisti, si cei neocomunisti, si politicienii de nivel mic, si cei de nivel mare de acum si dintotdeauna.
    Paradoxal, dupa revolutie, presedintia, guvernul, judetele, localitatile, ministerele, spitalele, scolile, tot pe mana „fostilor” au incaput. Insa asta nu pentru ca „sistemul” era pervers. Ci pentru ca „fostii” aveau tipul de personalitate care le-ar fi permis ca in orice oranduire sa se afirme, sa iasa in fata, in unele cazuri chiar ca „păduchele”, in altele nu.
    Ne iluzionam daca vom crede ca o asemenea patura sociala poate fi ingropata spontan. Orice revolutie am face, tot acesti indivizi vor iesi in frunte.
    Partea proasta este ca scoala nu creste nivelul general de cultura, astfel incat chiar si acestia sa fie de o calitate superioara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s