oare cine mai iubeste Romania


stau asa si ma gandesc – un efect, desigur, si-al vremii de afara, innegurata si la propriu si la figurat – cine mai iubeste azi Romania? Imi pun intrebarea asta de cand am vazut filmul „Portretul luptatorului la tinerete”, despre care am scris in articolul anterior. Pe vreeemuuri, haat, parca intr-un trecut mitologic, pe aici traiau niste oameni care iubeau Romania. Isi dadeau viata pentru ea (auzi! ce grozavie!)! Azi, nu stiu pe nimeni sa mai poarte in suflet asa simtaminte deosebite. Intrebati in jur cine s-ar inrola intr-o armata imaginara intr-un ipotetic caz de razboi cu un dusman ce ne ataca granitele tarii? Mai mult decat atat, azi, e un efort de vointa sa iubesti chiar si un om.
*
Bine ca ne-au mai ramas macar cainii.
*
Iar aceasta neiubire se simte-n tot si-n toate. E apocalipsa inainte de-a veni. Chiar si pentru atei.
*
Eu nu pot spune ca iubesc Romania. Pentru ca nu-i iubesc pe romani. Constiinta lor tip macaroana imi repugna. Mentalitatea de turma idioata si dezordonata la fel. N-am auzit vreodata vreun om scolit realmente (se cuvine precizarea asta pentru ca tot AZI, in acest AZI de care vorbesc, orice ‘lipsa neuroni”, orice agramat abia ingaimat, isi poate da absolut usor un master. Pana la ora asta tre’ sa aibe si Vanghelie vro’ dooo. Si el e doar primar de sector.), deci orice om scolit realmente si umblat prin lume nu poate  sa nu fie in perpetua perplexitate si indignare cand e in Romania. Unii imi povestesc ca, pentru a se feri de depresia adanca pe care ti-o poate provoca aceasta tara, si-au reconsiderat pozitia lor in viata prin acceptarea sederii lor aici ca o halta intre doua calatorii „in afara”. Considera ca viata lor adevarata e „afara” si aici trebuie sa mai vina, sa mai stea pentru niste treburi.
*
Caci da, inca spunem „afara” si „inauntru”, un exemplu mai mult decat sugestiv care ne arata ca lucrurile NU s-au schimbat. In continuare exista un fel de dizidenti, din cei adevarati, (nu Dinescu si alde altii ca el), care se aduna in grupuri mici si protesteaza impotriva conducatorilor. Impotriva mentalitatii marii mase. Impotriva spiritului tip mamaliga care nu explodeaza. Ca si acum 20 de ani, acesti dizidenti nu se mai exprima in public pentru ca sistemul represiv e in mare acelasi: o data ce ai inceput sa comentezi, chiar si fie doar impotriva mediocritatii promovata de multi dintre noi, esti scos din sistem. Pa slujba, pa pozitie sociala, pa casa, pa bani. In continuare cei ce nu mai rezista „fug”, in continuare conditiile din tara sunt tot mai proaste si, la fel ca atunci nu mai ai ce privi la televizor. Caci totul a redevenit politic. Ziua Romaniei? Desigur un incident politic. Marti, dupa Craciun? Alt incident politic. Ieri, maine, alaltaieri – in fiecare zi, va asigur, s-a intamplat ceva politic de-o asa mare amploare – CICA! – incat trusturi intregi media, prin toate canalele lor, nu s-au ocupat de altceva. Cred ca starea de disconfort de dinainte de ’89 s-a augmentat. N-ai bani, n-ai casa, n-ai serviciu sigur. Daca atunci nu puteai privi o ora din cele 2-3 ore de program care-ti erau oferite de stat ( adica maxim 50 %) azi, cred ca in proportie de 70-80 %, retelele mari TV nu se mai ocupa de altceva. Decat de politica. De propaganda dubioasa, infecta, bolnavicioasa, imbacsita, oribila. Pentru unul sau altul din urmasii lui Ceausescu. Si ca acum 20 de ani nimeni nu mai spera ca se mai poate face ceva. „Ultimul stinge lumina” – e deviza cinica a ultimilor generatii. Ba nu. Gresesc. De cativa ani avem o deviza si mai idioata, propusa si implementata in creierasele noastre de Mircea Badea: „Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.
*
Cine mai iubeste Romania?

Anunțuri

Un gând despre „oare cine mai iubeste Romania

  1. Eu o iubesc si mai sunt multi ca mine, dar tot ‘noi inauntru’ am strica-o. Iti aduci aminte de perioada ’89 ? Atunci s-a facut curbura imensa ce a dus tara la” pierzanie”.Eu nu mai eram in tara pe atunci, dar’ noi din afara’ , am vazut cum totul se duce de ripa.Dupa ideile noaste, a emigrantilor, Regele Mihai era o partida excelenta la cirmele tarii. O familie cu relatii in vest,deci ajutoare din vest, educati, deja bogati, deci nu mai furau si am fii avut un viitor mult mai bun ca cel de acum. Poate multe familii s-ar fii intors in tara deja. Asta e, traim viata urita pe care o descrii si care va fii si mai ‘ bine ‘.Laura tu esti o fata intelectuala, isteata ,cu inima frinta ca noi toti, imi place cum gindesti, cu oameni ca tine, poate reusim sa transformam raul in bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s